1,838 matches
-
Richard Avenarius, nu numai de dialectica marxista. Lunacearski citea în șase limbi moderne și în două limbi moarte. A corespondat cu figuri importante ale culturii mondiale precum H. G. Wells, Bernard Shaw și Romain Rolland. Pentru a onora personalitatea lui Lunacearski, astronomul sovietic Nikolai Cernîh a numit "2446 Lunacharsky" corpul ceresc descoperit pe 14 octombrie 1971 la Observatorul Astronomic Naucinîi din Crimeea.
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
care conține Calea Lactee. Este aproximativ sferică, cu un diametru de 20 de milioane de ani-lumină și conține mai mult de 3000 de galaxii. Este localizat în constelația Părul Berenicei. Fiind unul dintre primele super-roiuri de galaxii descoperite, aceasta a ajutat astronomii să înțeleagă structura universului.
Părul (super-roi de galaxii) () [Corola-website/Science/322158_a_323487]
-
un mic procent de supernove de tip Ic pot fi cauzate de către explozii de raze gamă, deși există ipoteza că orice supernovă de tip Ib sau Ic poate fi o explozie de raze gamă în funcție de geometria exploziei. În orice caz, astronomii cred că majoritatea celor de tip Ib, si probabil cele de tip Ic, rezultă din colapsul nucleului unor stele masive lipsite de straturile externe, si nu prin scurgeri termonucleare ale piticelor albe. Datorită faptului că se formează din stele rare
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
englez Sir George Dyson; mama sa a urmat dreptul, dar după ce s-a născut Dyson a lucrat ca asistent social. Deși are același nume de familie ca astromnomul Frank Watson Dyson, nu este rudă cu acesta. Freeman considera că popularitatea astronomului cu același nume de familie i-a starnit indirect interesul pentru știință. Dyson are sase copii, doi dintre ei (Esther și George), cu prima sa soție, matematicianul Verena Huber-Dyson, iar celilalți patru din a doua căsătorie, cea din 1958 cu
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
James Walter Christy (n. 1938) este un astronom american. În timp ce lucra la United States Naval Observatory, la 22 iunie 1978, el a descoperit că Pluton are un satelit natural, pe care l-a botezat la scurt timp "Charon". Numele a rămas neoficial până când a fost adoptat de Uniunea
James W. Christy () [Corola-website/Science/322288_a_323617]
-
Pluton). Pe baza orbite calculate a lui Charon însă, s-au prezis și s-au observat o serie de eclipse a lui Pluton și Charon, confirmând descoperirea. Ironic, plăcuța din 1965 conținea o notă „imagine alungită a lui Pluton”, dar astronomii observatorului, inclusiv Christy, au presupus până în 1978 că acestea erau greșite. Cu telescoapele mai moderne, cum ar fi telescopul spațial Hubble sau telescoapele de la sol dotate cu optică adaptivă, s-au obținut cu ușurință imagini în care Pluton și Charon
James W. Christy () [Corola-website/Science/322288_a_323617]
-
reconstituie trecutul real sau legendar al poporului persan. Scenele de război, dar și cele de dragoste dau epopeii o forță și grandoare incomparabile. Omar Khayyám (c. 1045 - c. 1122), unul dintre marii oameni de știință ai Orientului, matematician și fizician, astronom și medic, autor a numeroase opere scrise în arabă, este și autorul a circa 250 catrene. În aceste micropoeme, marcate de melancolie, dezamăgire și scepticism, este blamată viața frivolă, egoistă și nedreaptă. Un alt mare poet persan a fost Săadi
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
legea matematică ce guvernează refracția, cunoscută mai târziu sub numele legea lui Snell. Această lege a fost descoperită independent și de către René Descartes (1596-1650), fiind primul care a publicat-o. A fost formulată și de Thomas Harriot în 1602, dar astronomul englez nu a fost interesat de publicarea acesteia, deși se afla într-o strânsă corespondență cu Kepler în legătură cu acest subiect. Descoperirea legii refracției a avut o importanță decisivă în dezvoltarea tuturor domeniilor opticii. În ceea ce privește culoarea, Descartes consideră că acesta este
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
de Islanda, fenomen căruia nu i-a găsit explicație. Observând eclipsele lui Io, unul dintre sateliții lui Jupiter, Ole Rømer (1644 - 1710) reușește, în 1675, prima determinare aproximativă a vitezei luminii și obține valoarea de 215.000 km/s. Astfel astronomul danez infirmă toate teoriile care presupuneau că lumina se propagă instantaneu, lucru susținut și de Descartes. Newton și Huygens rămân de partea lui Rømer susținând ideea vitezei finite a luminii. Sfârșitul secolului al XVII-lea este marcat de personalitatea lui
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
Interesul lui Isaac Newton (1643-1727) pentru optică se manifestă încă din perioada studenției. În acea perioadă, în lumea științifică se făcea resimțit ecoul produs de descoperirile epocale ale lui Galilei din perioada 1609 - 1610. După o perioadă de relativă indiferență, astronomii încep să perfecționeze lunetele, domeniu de care și Newton este pasionat și care devine izvorul marilor sale lucrări din domeniul opticii. În lucrarea "Treatise of the reflexions, refractions, inflections and colours of light" (pe scurt "Opticks", apărută în 1704), Newton
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
este o cometă descoperită la data de 8 noiembrie 1956, la Uccle, de către astronomii belgieni Sylvain Arend și Georges Roland pe plăci fotografice. Este o cometă neperiodică. A devenit foarte vizibilă cu ochiul liber începând din aprilie 1957, trecând la periheliu la 8 aprilie al aceluiași an. Coada sa se întindea pe 30°, iar
C/1956 R1 (Arend-Roland) () [Corola-website/Science/329655_a_330984]
-
(29 ianuarie 1935 la Zábřeh în Moravia, Republica Cehoslovacă, azi Republica Cehă) este un astronom ceh. Kohoutek s-a interesat de astronomie încă din liceu. A studiat fizica și astronomia la universitățile din Brno și din Praga, studii terminate în 1958. Apoi a început să lucreze la "Institutul de Astronomie al Academiei Cehoslovace de Științe
Luboš Kohoutek () [Corola-website/Science/329663_a_330992]
-
mareice exercitate de Soare și din cauza radiației solare intense, care implică creșterea temperaturii la suprafața cometei, de peste 1.000 ° C, cometa s-a dezintegrat, prăbușindu-se pe Soare. A fost descoperită cu instrumentul SWAN al sondei spațiale SoHO de un astronom amator ucrainean, Vladimir Bezugly (în ), care a detectat-o pe imagini la 8 martie. Apoi a fost observată de una din sondele spațiale STEREO. Motivul strălucirii intense pe care a avut-o cometa SWAN rămâne necunoscut, deși se crede că
C/2012 E2 (SWAN) () [Corola-website/Science/329673_a_331002]
-
intrat în coliziune cu aceasta, în luna iulie 1994. Cometa a furnizat prima observație directă a unei coliziuni din afara Pământului cu obiecte ale Sistemului solar. Aceasta a generat o mare acoperire mediatică, iar cometa a fost urmărită cu atenție de astronomi din lumea întreagă. Coliziunea a adus noi informații privitoare la planeta Jupiter și a subliniat rolul acestei planete în reducerea rămășițelor spațiale din Sistemul solar. Cometa a fost descoperită de astronomii Carolyn și Eugene M. Shoemaker, David Levy și Philippe
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
mediatică, iar cometa a fost urmărită cu atenție de astronomi din lumea întreagă. Coliziunea a adus noi informații privitoare la planeta Jupiter și a subliniat rolul acestei planete în reducerea rămășițelor spațiale din Sistemul solar. Cometa a fost descoperită de astronomii Carolyn și Eugene M. Shoemaker, David Levy și Philippe Bendjoya. Cu puțin timp înainte de a fi capturată de orbita lui Jupiter, cometa a fost reperată în noaptea de 24 martie 1993, pe o fotografie luată cu telescopul Schmidt de 40
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
între 16 și 22 iulie 1994, la o viteză de circa 60 km/s. În cursul acestui eveniment, importantele « cicatrici » lăsate de impacturile fragmentelor cometei erau mai vizibile decât celebra mare pată roșie și au persistat timp de câteva luni. Astronomii Shoemaker, Levy și Bendjoya au descoperit cometa "Shoemaker-Levy 9" în noaptea de 24 martie 1993, pe când urmau un program de observații care vizau descoperirea unor obiecte din apropierea Pământului. Cometa apărea pe o fotografie luată cu "telescopul Schmidt" de 0,4
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
mai apropiată, iar fragmentarea cometei s-a produs probabil în acel moment. Fiecare fragment al cometei a fost desemnat printr-o literă a alfabetului, de la «fragmentul A» la «fragmentul W», metodă folosită precedent pentru cometele îmbucătățite.. O caracteristică interesantă pentru astronomii specialiști ai planetelor este faptul că cele mai bune soluții orbitale sugerează că "Shoemaker-Levy 9" va trece la de kilometri de centrul lui Jupiter, o distanță inferioară razei planetei, ceea ce înseamnă că există o foarte mare probabilitate ca "Shoemaker-Levy 9
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
seria de fragmente trebuie să intre în atmosfera lui Jupiter într-o perioadă de circa cinci zile. Descoperirea unei comete susceptibile să intre în coliziune cu Jupiter au suscitat o mare agitație în rândul comunității astronomice și mai ales, întrucât astronomii n-au mai văzut niciodată până atunci două corpuri importante ale Sistemului solar să intre în coliziune. Numeroase studii ale cometei au fost întreprinse, iar atunci când orbita a fost precizată, posibilitatea unei coliziuni a devenit o certitudine. Coliziunea trebuia să
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
a devenit o certitudine. Coliziunea trebuia să fie o ocazie unică pentru oamenii de știință să observe interiorul atmosferei lui Jupiter întrucât coliziunile, în principiu, provoacă erupții de materie începând de la straturile atmosferice care sunt de obicei ascunse de nori. Astronomii estimează că fragmentele vizibile ale cometei variază de la câteva sute de metri la câțiva kilometri diametru, ceea ce sugerează că "Shoemaker-Levy 9", la originea sa putea avea un nucleu mai mare decât al cometei Hyakutake, devenită foarte strălucitoare când a trecut
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
se propagă de-a lungul planetei, prin creșterea ceții stratosferice pe planetă din cauza prafului degajat în timpul impactului, cât și o creștere a masei inelelor lui Jupiter. Însă, dat fiind faptul că observația unei asemenea coliziuni era până atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
lui Jupiter. Însă, dat fiind faptul că observația unei asemenea coliziuni era până atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru, îndeosebi telescopul spațial Hubble, satelitul german Rosat pentru observații în raze X și mai ales sonda spațială Galileo, atunci aflată în drum pentru o
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
bulgărele de foc, Galileo a detectat o nouă creștere a căldurii, probabil legată de materia ejectată în urma recăderilor pe planetă. Observatorii tereștri au putut detecta bulgărele de foc care se ridica dincolo de discul planetei, la puțin timp după impactul inițial. Astronomii se așteptau să vadă bulgări de foc în urma impacturilor, dar ei nu știau dacă efectele atmosferice ale impacturilor vor fi vizibile de pe Pământ. Observatorii au văzut apoi apărând o enormă pată neagră după primul impact. Urma întunecată a fost vizibilă
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
mult mai ridicată decât cea la care se așteptau cercetătorii într-un mic nucleu de cometă, ceea ce arată că materia provenind de pe Jupiter este prezentă. Moleculele conținând oxigen, cum este dioxidul de sulf, nu au fost totuși detectate, spre surprinderea astronomilor. În afară de aceste molecule, emisiunea atomilor grei, cum sunt fierul, magneziul și siliciul, este detectată, în concentrații compatibile cu ceea ce poate să se găsească într-un nucleu cometar. O cantitate importantă de apă a fost detectată de spectroscopie, dar mai puțină
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
sus, în raport cu zona de impact, au accelerat suficient particulele încărcate pentru a produce emisiuni aurorale, un fenomen care este mai des asociat unei rapide deplasări de particule ale vântului solar care lovesc atmosfera unei planete din apropierea unui pol magnetic. Unii astronomi sugeraseră că impacturile ar putea avea un efect semnificativ asupra torului lui Io, un tor de particule de mare energie care leagă Jupiter cu satelitul său Io care este foarte vulcanic. Studii spectroscopice de înaltă rezoluție arată, însă, că variațiile
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
de megapascali (de la 0,3 la câteva sute de bari), dintre care unele preziceau că se va produce o pătrundere de către cometă a unui strat de apă și se va crea un văl albăstrui în acea regiune a lui Jupiter. Astronomii n-au observat mari cantități de apă după coliziuni, iar studiile de impact făcute mai târziu au scos la iveală faptul că fragmentarea și distrugerea fragmentelor cometare într-o «explozie aeriană» au avut loc probabil la altitudini mult mai înalte
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]