1,606 matches
-
știință, dar știu ce îmi place. Un autor poate justifica faptul că a inventat evenimente la scară largă spunînd că acestea erau un cadru potrivit pentru anumite personaje fictive. Astfel, Picton-Warlow (1967:5 ) prefațează un roman în care, "cu excepția cîtorva autoportrete, toate personajele... sînt fictive", spunînd că cîțiva ani din perioada dezvoltării sociale și economice a Australiei sînt trecuți cu vederea. Trebuie să rog Australia să-mi ierte faptul că mi-am asumat o oarecare libertate în această privință. Nu cred
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
general frumosul - ne ucide [...], pentru că apropierea - sub orice formă - de nemurire înseamnă moarte”. Într-o plină de vervă Autoimortalizare, tributară spiritului frondeur al tinerei generații din acești ani, Mihail Steriade își creionează un foarte viu profil anticipând tonul burlesc-duios al autoportretelor literare ale lui Eugen Ionescu. Până și formulele adresării directe sună identic: „Domnilor critici, fiți buni și nu mai tăceți”. Poemele publicate (Frunză verde, Pocăință, Imagină, Cântec de toamnă, Mi-ai surâs, Rugă, Dezamăgire, Primăvară, Final, Pământ, Strigăt, Carte poștală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
și culturale Criterii obiective Criterii subiective Identitate etnică și culturală * Limba * Religie * Norme comportamentale * Mod / stil de viață * Organizare politică, administrativă, instituțională * Tradiții, obiceiuri și simboluri culturale (port popular, obiecte, stil arhitectonic, muzică) * Mituri, legende locale * Credința în strămoșul comun * Autoportretul locuitorilor (reprezentări, stereotipuri legate de propriul grup, calități și defecte ale membrilor comunității) * Percepția caracterului special al satului și al oamenilor * Reprezentări, stereotipuri despre români Identitate etnică * Ocuparea unui anumit teritoriu * Istorie locală * Mituri ale etnogenezei * Sentimentele față de comunitatea etnică
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
doar cele două sate, ci sunt procese de anvergură, cu efecte la scara unor colectivități largi de oameni: modernitatea, urbanizarea, industrializarea, globalizarea, toate acestea semnificând schimbarea stilului de viață, a sistemelor de valori, a mentalităților. 4.3.2 Criterii subiective Autoportretul locuitorilor (calități și defecte ale membrilor celor două comunități) Am stabilit un astfel de autoportret în scopul de a detecta în ce măsură intervin în configurarea imaginii oamenilor despre ei înșiși mărci identitare culturale sau etnice. Astfel, una din întrebările din chestionar
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
largi de oameni: modernitatea, urbanizarea, industrializarea, globalizarea, toate acestea semnificând schimbarea stilului de viață, a sistemelor de valori, a mentalităților. 4.3.2 Criterii subiective Autoportretul locuitorilor (calități și defecte ale membrilor celor două comunități) Am stabilit un astfel de autoportret în scopul de a detecta în ce măsură intervin în configurarea imaginii oamenilor despre ei înșiși mărci identitare culturale sau etnice. Astfel, una din întrebările din chestionar invita subiecții să spună două lucruri care le plac și două lucruri care nu le
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
spună două lucruri care le plac și două lucruri care nu le plac la oamenii din sat. Prelucrarea acestor două întrebări deschise a prilejuit surprinderea unui portret al tălmăceanului, respectiv al ludoșanului (vezi tabelul de mai jos). Tabel 5.5 Autoportret trăsături pozitive și negative ale locuitorilor celor două comunități rurale Tălmăcel Spuneți ce vă place la oamenii din satul dumneavoastră? Spuneți ce nu vă place la oamenii din satul dumneavoastră? 1. Harnici, gospodari 54,9 % 1. Bârfitori 21,3 % 2
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
stampe lirice” expresive, atmosferă romanțioasă, blajină, pe alocuri cu o scriitură chiar prețioasă: „Mâna care scrie (când odihnește) / îmi pare demonic de transparentă; / sub piele venele, ca într-un acvariu / câteva plante - și sângele / curge în interior și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva, definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe metafizic pe cotidian. Dar, spre deosebire de alți optzeciști, el include în modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
efectele de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale limbilor întîlnite. Între adevărul faptelor și adevărul literelor, Olivier Rolin exersează cu grație mersul pe o sîrmă întinsă la mii de metri de pămînt, oscilînd cu talent și umor între
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Simion Stolnicu, căruia nu-i lipsește vocația, vizibilă în versuri-oracol: Pătrate negre, pătrate albe, Cuprinse-n conul unui lampadar; Surâdea infloreșcență de galbe Reginei albe, reginei negre, Șahului de smoală, șahului de var... și în proza fatală, veac XX, din Autoportret: Sunt copilul negrelor claviaturi Melodios preum e cinteza din păduri, Pentru a schimba lesne fugarii de vis Ai diligenței spre nenoroc deschis, Știu desfolia elegii de Hinduși, Ori deopotrivă albe mănuși. VLADIMIR STREINU Începând a fi ermetic ca Barbu, Vladimir
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-se în esență la acelea de erou, martor sau anchetator). Acesta este motivul pentru care M. își definește ciclul compus din romanele Captivi (1970), Atrium (1974), Cartea fiului (1976) și volumul de povestiri Primele porți (1975) drept „variante la un autoportret”: ele caută să ofere „o reprezentare a imaginii proprii, în chip de oglindă a lumii” (Mircea Iorgulescu). Captivi vizează prin incizii condițional-optative un viitor verosimil în anii ’70: un viitor inert, virtual, amorțit, ferit de șocuri neplanificate. Procedeele, căutările inovatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
autorului), captiv al propriului eu. Acesta este supus unui autointerogatoriu insistent și chinuitor. Simbolistica numelui nu se oprește la titlu: romanul este „traversat” de un râu, sugestie a sinuozității itinerarului eului. Așadar, nu întâmplător următorul volum al „variantelor la un autoportret” este intitulat Primele porți. Povestirile de aici lasă fante în spațiul închis din scrierile anterioare, făcând posibilă evadarea. Narațiunea este în aceeași măsură una a seriilor catastrofice, a actelor ratate și a dezastrelor latente, dar și a grotesc-derizoriului izvorât din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
actelor ratate și a dezastrelor latente, dar și a grotesc-derizoriului izvorât din imaginația crudă și veselă a vieții. În măsura în care, după cum a observat critica, o temă constantă la M. este „conservarea identității, apărarea individului, opoziția față de simplificare și indistinct”, variantele acestui autoportret descriu un univers interior al diferențierii, o rezistență în fața uniformizării sociale. În Cartea fiului apare în cadru „obsedantul deceniu”, împreună cu interogatoriile și programele de „tratament” psihic. M. vorbește oblic despre o serie de teme cum ar fi funcția artei într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
aproape nimic "voinței", care nu-i decât un factor secundar, subordonat "temperamentului". Ca atare, artistul este un "inhibit sexual" din cauza propriei conformații biologice și psihice, profilul acesta psihosomatic determinând în mod fatal "deviațiile" cu pricina 135, exploatate creator (vezi și autoportretul publicat de Lovinescu în 1942, în volumul semnat de Anonymus Notarius 136). 2.3. Erotism și creativitate. Legături primejdioase În Mite, criticul-romancier pune pe seama lui Eminescu această concepție fiziologist-organicistă, pentru că, la un moment dat, poetul afirmă: "Literatura pornește din viață
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de preferințele noastre și în special să ne vorbească despre cărți și despre gravuri. Se convenise că nu ne erau străine și că ne preocupau. Mie îmi arăta desenele lui, deosebit de originale ca factură, desene în peniță, în genul acelui autoportret publicat de G. Călinescu în a sa „Istorie a literaturii române”, asemănătoare acelora care au apărut în revistele la care a colaborat de-a lungul anilor. După ce a plecat la Iași, apoi la București, nu uita în zilele de vacanță
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
lui Victor Ion Popa care desigur are darul să uimească: Victor Ion Popa nu era o figură care să fie remarcată: mic de statură, subțirel, rămas un provincial în îmbrăcăminte, rezervat, pe care îl descopereai mai târziu. Ca și în autoportretul publicat în „Istoria literaturii române” de G. Călinescu, desenul din pagina 702, lucrat foarte lejer în peniță de V. I. Popa în genul său puțin obișnuit, scriitorul apare cu un obraz subțire, de adolescent, mai curînd feminin, cu pistrui aurii
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
întâlnite în numeroase reviste, cărți și ziare contemporane. G. Călinescu a reprodus în a sa „Istorie a literaturii române” trei portrete în peniță datorate lui Victor Ion Popa reprezentând pe Octavian Goga, pe Dragoș Protopopescu și pe Victor Ion Popa (autoportret), creații originale și remarcabile, în maniera autorului. Desenele și caricaturile sale au cunoscut în vremea aceea o mare circulație și prețuire. În anii următori Victor Ion Popa desfășoară o activitate publicistică prestigioasă: articolele, cronicile sale din revistele și ziarele: Sburătorul
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
artă, condamnat veșnic să caute perfecțiunea și desăvârșita exprimare de sine (Până la uitare, Statuie, Copac). Acestei ipostaze reflexive ce naște interogații despre condiția omului și a poetului, Coloană de-a lungul (1971) îi adaugă o tonalitate nostalgică, impresionantă prin sinceritate (Autoportret, Printre, Amurg de toamnă). În volumele ulterioare, Zăpezi fără întoarcere (1973), Ritualuri intime (1978) și Scutier la umbra clipei (1982), meditația devine mai gravă, tulburătoare întrebări sunt puse cu o luciditate resemnată, răspunsurile au „poleiul îndoielii”, tăcerile semnificative iau locul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
eforturile de a indica formele pe care le ia represiunea împotriva spiritului (o temă incomodă pentru ideologia totalitarismului). Dialogul e prezent și în eseurile următoare - Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980), Polemici cordiale (1983), Un muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretului (I, 1986) -, căci de oriunde ar porni P. ajunge în cele din urmă la ideea de adevăr și la libertatea de a numi adevărul. E subiectul ce îl obsedează pe intelectualul din secolul nostru, om al interogației, cum îl definește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Dialog despre prudență și iubire, București, 1978; Scrisori imaginare, București, 1979; Caminante. Jurnal (și contrajurnal) mexican, București, 1980; Viața pe un peron, București, 1981; Polemici cordiale, București, 1983; Un om norocos, București, 1984; Un muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretului, vol. I: Spre centrul labirintului, București, 1986; Viața ca o coridă, București, 1987; Polémiques cordiales, tr. Alain Paruit, Paris, 1991; Don Quijote în Est, București, 1994; Rugați-vă să nu vă crească aripi, București, 1995; Vremea întrebărilor, București, 1995; Aventuri solitare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
limbaje, cu o variabilitate estetică atât de mare încât orice stereotipii rețetare sunt excluse; dar, dincolo de toată această bucătărie internă, rămâne puterea lui Alexa Visarion de a se reinventa, devenirea celui mai recent film al său, Ana, explicând (ca un autoportret perfect) însăși devenirea acestui cineast unul dintre creatorii de vârf ai cinemaului românesc. (Jon Gostin) 1994 STEAUA FĂRĂ NUME Mihail Sebastian Teatrul Național București Claudiu Bleonț Miroiu și Carmen Galin Mona Spectacolul Naționalului bucureștean cu Steaua fără nume, de Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cioplită. Așa cum am văzut-o în balconul sub care mulțimile unduiau. Regăsindu-se. Fotografia lui Eugen Ionescu, pe care, îmi place să cred, chiar mîna dramaturgului a îngroșat trăsăturile vesel-triste de clown. Cîți au curajul să-și facă un atare autoportret? Eugen Ionescu l-a avut. Era, de-acum, nemuritor. 6 decembrie Sub un titlu inspirat ("Un hiperborean: Corneliu Baba"), Pavel Șușară schițează, în "România literară", un portret în tentă nocturnă, tonic-nocturnă, nonagenarului unic. Iată o frază între celelalte: "Asemenea unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca histrionică a spiritualului pictor, căruia i-a plăcut atît de mult hazul gros, chiar hazul de propriile-i metehne. Probabil, ambele. Iată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Azi, un unic reper: Tinterotto. Nunta din Cana. La Santa Maria della Salute. Ce întremător e să faci kilometrii ăștia, pe jos, de la Santa Fosca, pînă aici, la colosala bazilică, doar pentru... o pictură! Da, dar pictura aceasta încorporează și autoportretul pictorului. În obișnuita stratagemă a genului. Ce tentație! Numai și datorită amănuntului... auctorial. Cînd pictează pînza, Tintoretto are patruzeci și trei de ani. Om relativ tînăr. Deși, chipul său, în partea de jos a imensei lucrări, în colțul apropiat al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au consolat în condiția lor de "proști", cum îi și numise, de altfel, într-o zi de cocktail, frescangiul dă București. Acum, liniște. Da, dar la doi pași de imunda zîzanie parietală, în Muzeul de Artă din Palat, se află autoportretul de trufaș hdalgo al picturii românești: Baba. Ce rictus ucigător! De revăzut. Profilactic. 25 iulie În fond, orice "oră de istorie" e bună la ceva. Chiar și una falsă. Depinde: 1. cine o produce; 2. cui se adresează. Dacă e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou ("panoul lui") locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște, panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncena privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]