852,023 matches
-
cititorul se simte bine, ca într-o cameră proaspăt aerisită. Mai mult, Dan Petrescu are ceva dintr-un haiduc, așa cum văd copiii de școală haiducul: un ins care ia de la cei avuți pentru a le da celor săraci. Doar că autorul nostru nu lucrează cu bani sunători, ci cu imagine și prestigiu. Iată pe cine prinde la cotitură de data asta: pe Adrian Marino, pe Stelian Tănase, pe Bujor Nedelcovici, pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, pe Ion Coja, pe Doina
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
reacția e semnificativă pentru felul în care Dan Petrescu nu se sfiește. Această lipsă de sfială, pe lîngă semnificația bună de libertate și curaj, are și o față urîtă, o față care se vede mai ales în strategia de deconstrucție. Autorul începe prin a o numi pe Monica Lovinescu doamnă cu majusculă, vorbește despre Domnia Sa, pentru ca în finalul articolului să scrie despre "Monici". Artificiile sînt șmecherești și simpliste, efectul ar fi fost mai puternic și mai elegant dacă o numea pur
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
și citirea sumarului intrigă. Probabil că cititorii își amintesc "cărțile enervante" din volumul trecut. Capitolul (rubrica) se numește acum "cărți greșite" și se ocupă mai ales de cărți cu probleme de ideologie sau de istorie a ultimilor 50 de ani. Autorul a devenit cumva mai serios, mai grav. De la voioșia estetică a cărților enervante, la amarul cărților greșite, e o trecere care ar trebui să ne pună pe gînduri. Se continuă jocul cu "necitirea", cu propria (falsă sau reală) necitire, dar
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
emisiunii televizate "Cvartetul filozofic", chemată la viață și pentru a suplini turbulentul "Cvartet literar" difuzat de canalul 2 al TV-publice germane. Rüdiger Safranski nu este doar un filozof, în sensul tradițional, restrictiv, al termenului, ci și un om de litere. Autor al mai multor volume de etică, filozofie și istoria culturii, exegeze și eseuri, laureat al unor importante premii și distincții literare (între care medalia Academiei de Știință și Literatură din Mainz, Premiul "Ernst Robert Curtius" pentru eseistică, Premiul "Friedrich Nietzsche
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
Fielding și teoria romanului precum și cel despre Alexander Pope sunt mostre de comentariu literar care preia opiniile teoretice consacrate și le aplică cu multă acribie și seriozitate în text. În mod ciudat, referințele Mihaelei Mudure sunt în majoritate cărți ale autorilor români. Nu facem din asta un reproș, ci o nedumerire: literatura barocă engleză e o perioadă destul de inaccesibilă, cu extrem de puține traduceri, și ne-am fi dorit poate să avem și mostre de poeme traduse venind din partea autoarei. Faptul că
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
Termenii antitetici nu mai sînt cutare sat transilvan și Bucureștii, rolul metropolei autohtone fiind preluat de cele din Europa de Vest ori din Statele Unite. Centrifugarea e astfel mai dramatică. Un exponent caracteristic al acestui filon regăsit și recondiționat este Gellu Dorian, ca autor al volumului Un poet la New-York, fruct al mai multor vizite făcute în orașul american între 1998 și 2002. Conspectînd acest jurnal liric, putem schița implicit o diagramă a mentalității poeților noștri care călătoresc în Occident, tot mai numeroși, și
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
a dezabuzării, a posturii "consumate", blazate ce estetizează din vîrful condeiului (uneori nestrăină de snobism), turismul lor posedă un declic emoțional, al surprizei ce nu poate fi întrutotul mascată. Complexul Dinicu Golescu persistă în sufletul nostru național! Unii din acești autori, neavînd complexul rural, înregistrează confruntarea dintre urbe și urbe. Alții, pornind socialmente și moralmente din climatul țărănesc, consemnează întîlnirea cu Occidentul revelînd reziduurile tradiționale, mai mult ori mai puțin dureroase, ale vechiului conflict dintre sat și oraș. Gellu Dorian aparține
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
totul este atît de posibil, atît/ de firesc încît vei uita că în sufletul tău stă ghemuită/ spaima sărăciei de-acasă, baloții de gheață/ gata să cadă din mînia lămpașelor pe care le auzi urlînd" (Hurrah New-York!). Persistînd în miraj, autorul îl ațîță prin însăși dualitatea simțămîntului său, scindat între beția prezentului și regretul trecutului, ipostaze de-o complementaritate melancolică, întrucît nici un factor nu-l poate suprima pe celălalt. De unde o oscilație care (deoarece avem a face cu o diaristică lirică
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
vedere. Gangsta-rap-ul din Brooklinul new-yorkez cântă drogurile, dar rockerii grunge "instigă" la joint-uri și susțin concerte drogați. Paradoxal, Pizdeț face pasul într-o altă vârstă a prozei realiste. Dacă și-ar fi propus mai mult (personal deplâng lipsa acestei ambiții), autorul ar fi putut scrie în această direcție pagini excelente dintr-o adevărată... irealitate imediată. Iată un fragment desprins parcă din Trainspotting: "Simțeam cum mă scufund în pat, cum sub mine e o groapă imensă și eu tot cad, tot cad
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
Taras Șevcenko" și Othello?!, cu actorii Teatrului "Radu Stanca". În amândouă, relația montării cu textul shakespearian e cum nu se poate mai liberă. Zholdak ilustrează indiscutabil ceea ce George Banu numește "regizorul celibatar", cel care "a rupt contractul de mariaj" cu autorul de literatură dramatică, păstrând totuși cu acesta o anumită legătură. Semnele de întrebare și exclamare ce apar în ortografierea titlului spectacolului Othello?! consfințesc apartenența regizorului la această categorie de directori de scenă și funcționează drept avertismente explicite adresate spectatorilor. În
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
forma povestirilor celor două personaje, altele decît cele din originalul în engleză - Elfie și Pixie. Traducerea știe să ses joace și să adapteze frumos. Te afli într-o școală românească, nu într-una de peste ocean. Și e de înțeles că autorul a reușit să fie pe gustul copiilor de pretutindeni. A "descoperit" jocul și a intuit felul în care poți stîrni curiozitatea copiilor. Poate de aceea, cărțile acestea nu rămîn doar manuale, ci pot fi citite de oricine cu plăcerea și
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
afle ce cred și ce simt ei? Isabela se gîndi o clipă, apoi spuse: - Atunci, probabil că n-ar mai vorbi." Cîștigurile programului? Copiii "vor gîndi mai bine și vor fi mai deschiși față de colegii și semenii lor" ne spune autorul, într-un interviu inclus în ambele cărți pe care i-l acordă coordonatoarei din România a acestei serii de manuale, Doina-Olga Ștefănescu. Matthew Lipman - Sânziana, Traducerea și adaptarea - Doina-Olga Ștefănescu, Veroica Focșăneanu, Humanitas Educaționl,2001, 88p.
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
Doina Condrea Derer Dacă pentru proză, mai ales cea de amplă respirație, includerea în culegeri colective rămîne parțial discutabilă - se cunosc riscurile și dezavantajele - pentru genul liric, de multe ori, antologia este o cale maestră în impunerea unui autor, în general, a unuia contemporan, cu deosebire. Cu atît mai mult în străinătate, cînd limba de origine este de circulație exclusiv internă. Dar includerea într-un florilegiu de prestigiu nu se obține decît atunci cînd textul este de pregnantă valoare
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
din secolul XX, în două volume de E. Sanguineti (1962) și Poeți italieni din secolul XX (1994) a lui P.V. Mengaldo. Spre deosebire de acestea care, prin amplele introduceri, prin gruparea etichetată a creatorilor și, nu mai puțin, prin spațiul acordat fiecărui autor inclus, propun grupări pe curente și tendințe alături de cele autodefinite drept școli iar uneori chiar ierarhii valorice (Sanguineti, de pildă, îl supradimensionează pe Gian Pietro Lucini și "îl lichidează" ca poet pe S. Quasimodo, privilegiind traducerile din liricii greci în
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
Quasimodo, privilegiind traducerile din liricii greci în dauna creației originale), Gîndul precumpănitor (Il pensiero dominante, Poesia italiana 1970 - 2000, Garzanti, 2001), alcătuită de poeții Franco Loi și Davide Rondoni, pun alături - în ordine alfabetică! - o sută cincizeci și șapte de autori din toate generațiile care au dat versuri de mare valoare în ultimele trei decenii. Alături de Biagio Marin, Diego Valeri sau Eugenio Montale, născuți înainte de 1900, îi găsim pe Vittorio Sereni și Mario Luzi, născuți în preajma primului război mondial, pe mult
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
secțiuni, fiecare grupînd cîte trei poeți, secțiuni ale căror titluri indică ipostaza melancoliei care se degajă din textele ilustrative: Tăceri, Umori, Oglinzi, Distorsiuni, Depărtări, titluri avînd substantivul la plural, pentru a spori intensitatea sugestiei. Fiecare secțiune pune alături cîte trei autori (prima de pildă îi cuprinde pe Nelly Sachs și Paul Celan, poeți de limbă germană și pe Philippe Jaccottet, de limbă franceză), ale căror compoziții (2-3) sînt precedate de o competentă prezentare, datorată unui specialist. în ultima secțiune, singura care
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
că acest grup social, cu un cuvânt important de spus mai ales în viitor, are încă de acum schițată o "conștiință națională", deși încă rudimentară: poporul român cată să se facă națiune. În acest sens este de semnalat că deși autorul este la curent cu tot ce se întâmplă mai însemnat pentru țară pe plan internațional, nimic din aspectul cosmopolit al curții brâncovenești nu transpare în cronică. Avem de-a face cu glasul unui "conservator" și "neaoșist" care încă nu și-
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
plan internațional, nimic din aspectul cosmopolit al curții brâncovenești nu transpare în cronică. Avem de-a face cu glasul unui "conservator" și "neaoșist" care încă nu și-a ideologizat mesajul. Cu același profil politic apare și cel aproape idolatrizat de autor - domnitorul Constantin Brâncoveanu. Evident, Principatele se aflau "pe marginea prăpastiei" și "clasa politică" se zbătea să găsească o soluție crizei în plină desfășurare. Se înfruntau două viziuni - cea a "deschiderii către occident" prin acțiuni concrete și fără echivoc, aici remarcându
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Gheorghe Grigurcu PRINTR-UN rafinament "decadent", carența de energie duce la o dedublare care nu e între prezență și absență, activitate și pasivitate etc., ci între două variante ale suspendării eului. Subminată de oboseală, acțiunea (prezența) de care îi este autorului lehamite duce la fals, absența fiind, la rîndul său, compromisă, mistificată de această "aflare în treabă" fără sens. E un fel de apogeu al negării, întrucît aceasta se hărțuiește și încearcă a se discredita. Atît factorii pozitivi cît și cei
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e ironia. Bucuros că nu e obligat "a se lua în serios", eseistul declară că, în schimb, trebuie să-și asume fraze ale lui Rousseau, "autor care, pentru că îi semăn, mi e nesuferit", precum următoarele, extrase din Réveries d'un promeneur solitaire: Va fi vorba mult despre mine, căci un solitar care gîndește se ocupă mult de el însuși, în chip necesar. Afară de aceasta, toate ideile
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
doi e o diferență de nivel energetic al Răului pus în scenă. Infernaliile mai tînărului diarist nu au statutul unei furtuni, ci al unei brize insinuante, care trece peste paginile acoperite cu o caligrafie melancolică, făcîndu-le să foșnească ușor. În raport cu autorul Ispitei de-a exista, ni se prezintă precum reproducerea unui tablou pe un timbru poștal. Mult mai mult decît cu Cioran, Livius Ciocârlie, un izbitor tip livresc, "claustrat în bibliotecă", după cum singur se recomadnă, ni se pare apropiat de Jules
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
cu cîtăva vreme în urmă, pe tarabele din preajma Universității, o biografie a lui Petru Dumitriu semnată de Pavel Țugui. Mi-am zis atunci că Tinerețea lui Petru Dumitriu trebuie să fie o carte incitantă, cu atît mai mult cu cît autorul Cronicii de familie reprezintă el însuși un personaj interesant, al cărui destin, multă vreme de acum încolo, nu va înceta să intrige și să surprindă. În plus - m-am gîndit - pentru cercetătorii fenomenelor de degenerescență din literatura română de după 1944
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
redactării - cu manualul unic de istorie de pe vremea copilăriei mele. Nu numai că regăsim aici rezonanțe ale limbajului de lemn, dar și în privința interpretării faptelor ne surprind neplăcut, din loc în loc, reminiscențe ale "determinismului social și ideologic vulgar", de care autorul mărturisește că a încercat să se ferească (nu întotdeauna cu succes, după cîte ne putem da seama). Pericolul cel mai mare care, în bună măsură compromite demersul lui Pavel Țugui, este un fel de tezism pe dos, discursul său, punctat
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
mare care, în bună măsură compromite demersul lui Pavel Țugui, este un fel de tezism pe dos, discursul său, punctat pe alocuri de accente rechizitoriale, devenind din această pricină neconvingător. Deși un asemenea tezism à rebours, teoretic îi repugnă, practic, autorul nu are nici destul tact, nici destulă subtilitate, pentru a-l evita. În legătură cu nuvela Vînătoare de lupi - o scriere foarte "pe linie", autorul biografiei de față se lansează într-un rechizitoriu, cel puțin la fel de puțin inspirat ca interpretarea, răsturnată cu
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
accente rechizitoriale, devenind din această pricină neconvingător. Deși un asemenea tezism à rebours, teoretic îi repugnă, practic, autorul nu are nici destul tact, nici destulă subtilitate, pentru a-l evita. În legătură cu nuvela Vînătoare de lupi - o scriere foarte "pe linie", autorul biografiei de față se lansează într-un rechizitoriu, cel puțin la fel de puțin inspirat ca interpretarea, răsturnată cu 180 de grade, pe care Petru Dumitriu, în 1994 încerca să o dea nuvelei sale din tinerețe: "Spus pe șleau, în concepția actuală
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]