1,671 matches
-
din cearșafuri. Ajuns în curtea închisorii, se fofilează până la un zid înalt - cum e și firesc - de 7 metri. Îl escaladează: descoperă o bicicletă, o încalecă și - așa cum scrie la carte - o întinde mâncând pământul. Pe urmă - mașina jandarmeriei se avântă pe urmele lui și evadatul, observând-o, își lasă bicicleta pe șosea, fugind peste câmpurile care stau la dispoziția oricăror evadați. Numai că deodată obuze cu totul și cu totul normale încep să explodeze în jurul său, răscolind pământul, ca-n
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
atunci batalioane Acum ies încărcate camioane Cu cărți, cu foi, în ele cu cuvântul Partidului: al vostru e pământul Voi ce-l munciți; a voastră e uzina, Voi ce lucrați în ea. Lumina E-a tuturor ce-n luptă se avântă pentru comuna - cauza noastră sfântă.“ (Luceafărul, nr. 3/1958) Rușinea rușinii: Mihai Beniuc (nota V. I.) „Noi, milioane de oameni care vrem pace și recunoașterea meritului celor ce muncesc pentru binele omenirii, avem acest sentiment că s-a uneltit împotriva
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
complexității, secretarul general al partidului ne-a pus în față sarcina de a crea acele mari lucrări de sinteză, pline de originalitate și de patosul epocii noastre.“ (Luceafărul, 29 iulie 1972) GHIȚESCU Ludmila „Flămânzi de soare, de lumină multă, ne avântăm în muncă cu zâmbet de fecioare zidim o țară de oțel și granit, unită: Conducătorul e arhitect al lumii viitoare.“ („Salbă scumpă țară“, Argeș, martie 1978) „În anii lumină din zare în zare În inima țării Partidul pulsează Conducătorul iubit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spre alte lumi întregi, Eu mi-am deschis al lumii fraged lut, Așa cum casa nouă o începi Tăind ferestre-n zidul nevăzut, Precum corabia o-ncepi cu un catarg Și cum cu cântecul începi vioara, Partidul, întâlnindu-l, m-am avântat în larg Și m-a muiat în aurul ei vara.“ („Uit să fiu singur“, Cântarea României, decembrie 1987) TOMUȘ Mircea „În conceptul actual românesc de independență națională și în practica actuală a independenței de stat a României la care contribuția
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
inestimabilă valoare a poporului, sub conducerea Partidului Comunist Român!“ („Țara în oglinda lui August“, Scînteia, 26 august 1989) RAICU Marian „Ni-i Ceaușescu-n toate măsură vie, trează, voință, gând și faptă ni le mplinim prin el, cu el se-avântă țara, numai prin el cutează spre piscul înfloririi, spre comunistul țel.“ („Cinstire“, Luceafărul, 21 august 1982) RĂCITU Cornelia „Acolo e istorie, unde se zidește. Acolo e durată, unde actele de muncă - ea însăși o faptă eroică - pun temeliile unui viitor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adevărat (Editura PIM, Iași, 2004), profesorul Vasile Fetescu, despre prietenia și începuturile noastre literare: „Este plăcut și deconectant pentru noi, ajunși la vârsta bilanțului, să ne amintim lucruri care ne-au însoțit anii tinereții când, abia ieșiți din adolescență, ne avântam pe pieptișul abrupt, dar atrăgător, al publicisticii, la ziarul bârlădean Steagul roșu. El, junele din Priponeștii Tutovei care încă nu-și pusese pirostriile, descifra alfabetul ziaristicii și hălăduia pe coclaurile fostei regiuni Bârlad în căutarea de date și fapte pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aminte, când, plecat de acasă să meargă la niște cunoștințe, a urcat cu dificultate în tramvaiul mereu grăbit când e vorba să aștepte vârstnicii nu destul de sprinteni și deprinși cu... urcușurile momentului. Dar ajutat de o tinerică, a urcat treptele, avântându-se mai departe... Portretizat de Vasile Fetescu care avea experiența cunoașterii, el însuși pedagog și psiholog, deprins să citească filozofia omului de la tinerețe până la bătrânețe, Dumitru Dascălu mi s-a părut și mie destul de cunoscut, iar absența lui îmi lăsase
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
rog să luați loc, i-a îndemnat dirigintele. Am marea bucurie de a vă ura bun venit! la întâlnirea cu școala, cu dascălii, cu colegii, după 20 de ani de când ați spus rămas bun anilor de școală și v-ați avântat pe drumul anevoios dar fascinant al vieții și al profesiei... Dumitru Dascălu le vorbește celor prezenți dar pe ecranul minții îi apar adolescenții de acum 24 de ani care făceau atunci primii pași în realizarea idealului lor profesional, acela de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
până în satul copilăriei Dumitru Dascălu îi parcurge pe jos, cu pași rari și măsurați potrivit vârstei pe care o are. Cu mai mulți ani în urmă acest drum îl făcea în mai puțin de o oră, cu mersu-i săltăreț și avântat de atunci. Casa părintească în care și-a trăit primii ani de viață mai există doar în amintirile lui Dumitru Dascălu. Moștenitorul, dispărut și el, a modificat ograda și și-a construit o casă după gustul și trebuințele lui. Totul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pus În umbră de silueta măreață și mizerabilă a Cavalerului Tristei Figuri. Dacă Don Quijote este un nebun frumos și eroic, Sancho Panza este capabil să-și asume lucid o iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele În locul hanurilor. El se comportă normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea noastră care vede altceva decît el și de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
om cu succes în afaceri. Aborda lucrurile cu seriozitate, iar obstacolele erau simple neajunsuri, perseverând în ceea ce îl privea până când lucrurile îi reușeau. În tot acest interval de timp investise, vânduse, făcuse împrumuturi bancare și în cele din urmă se avântase într-o afacere de proporții, în executarea unui cartier rezidențial, chiar la curbura Munților Carpați. Carlina făcuse și ea un lucru pozitiv pe plan personal. Se mutase de la Dunăre la munte. Era atât de splendid să-ți aștepți nepoții și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
odios cu oamenii și le spui că pantofii lor arată groaznic, nimeni n-o să poată niciodată afla asta. Așa. Acum o să mă omoare probabil. Mai bine să ies. Străduindu-mă să nu pară că o iau efectiv la fugă, mă avânt pe coridor, afară din apartament. Închid ușa în urma mea și mă rezem de ea, cu inima bubuindu-mi trae. OK. Până aici totul a fost bine. Acum să văd ce fac cu Luke. — Dar nu înțeleg ce te-a apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de-o dorință, de-o exuberanță, de-un fel de beție de-a vrea să arate cine sunt și ce pot. Mintea voastră mobilă și ascuțită, În stare să creeze sisteme filozofice, să asimileze și să explice sisteme filozofice, se avânta Într-o ideologie [= comunistă] față de care românii se arătau reticenți. Această ideologie era echivalentă pentru voi cu trâmbițele care dărâmaseră zidurile Ierihonului, ea vă mântuise de nazism. Posturile nu le-ați luat singuri ; ele v-au fost date ; vi le
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scop. În celelalte două orașe, atât tinerii cât și adulții s-au limitat doar la propriile obști. z. „Să mergeți din casă În casă” După cei patru ani de interzicere a unor drepturi civile și politice (1940-1944), evreii s-au avântat (aproape fără rezerve) pe calea stângii ultrareacționare dirijată de slugile românești ale ocupanților sovietici. În „Raportul de activitate pentru perioada 23 octombrie - 21 noiembrie 1946” am găsit referințe valoroase privind participarea activă a evreilor hușeni la tentativa câștigării CU ORICE
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cei triști! Tonul „...trist, deprimant, apăsător” al poemului „Dorința” ce ar fi trebuit să apară În numărul 6 al periodicului, nu intrase În vederile cenzorului el preferând, cel mai probabil, ritmurile vioaie de genul „hei rup, hei rup” ale Însăilărilor avântate spre veșnica stea În cinci colțuri ale unor scribi de curte. Iată o strofă care nu i-a plăcut deloc viitorului co-autor al „Cronicii Vasluiului”: „În noaptea tristă care ne desparte,/ străjeri ai viselor pierdute,/ mai dăinuie și astăzi teii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fie perfecte și adrenalina la maxim, te puteai lovi frontal de o altă mașină care ar fi putut veni din sensul opus - pentru că nici eu, nici celălalt nu știam și nu puteam vedea ce se află dincolo de creasta dealului. Te avântai practic într-un joc al necunoscutului. Și lucrul acesta se mai repetă ... Într-un târziu, am ajuns în sat, dar, înainte, vreau să vă mai spun ceva: după ce am trecut de primul deal, de o parte și de alta a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
săptămână de muncă alături de oamenii locului mi-a adus un spor de prețuire din partea localnicilor. Am mai rămas încă o săptămână hoinărind alături de Nicu, însoțitorul și gazda mea. Tot în această săptămână, însoțit de „Nea Vasile”, gazda mea, ne-am avântat în urcușul muntelui, fiind oaspete la stâna unor ciobani din Cârțișoara. Ne-am ospătat copios cu produsele lactate ale locului și nu mai pridideam să văd, să cunosc cât mai mult frumusețea deosebită a muntelui, pentru mine fiind o noutate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
face să întorci capul și să vezi de unde și de la cine vine. Pe lângă vizite pe plan local mai facem și plimbări duminicale în jurul Parisului. Peste tot pe unde mergi vezi ceva nou și interesant. În lipsa ghidului meu caut să mă avânt pe noi străzi și cartiere învecinate. Fiica mea e convinsă că nu mă pot rătăci, iar seara, când ne întâlnim, mă întreabă până unde am fost și ce mi s-a părut mai interesant în peregrinările mele. În anii de când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a cunoaște cât mai mult! În timp ce ghidul meu era ocupat cu munca zilnică, eu pot spune că m-am întrecut pe mine însumi în noile peregrinări pe străzile și bulevardele Parisului. Cu cât se apropia ziua plecării, cu atât mă avântam tot mai mult prin locuri deja cunoscute sau prin alte locuri mai îndepărtate. La începutul lui iunie, cu aceeași mașină a Alietei și în aceeași formație ca în Nordul Italiei, plecăm într-o lungă și promițătoare plimbare în Normandia. Cât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sufletul și să lași restul În mâinile soartei, era singura regulă pe care o respecta mama. „Vot zapomni“ (ține minte)“, spunea ea pe un ton conspirativ când Îmi atrăgea atenția asupra cutărui sau cutărui lucru frumos de la Vira - o ciocârlie avântându-se spre cerul ca laptele covăsit al unei zile mohorâte de primăvară, fulgere fotografiind noaptea, un pâlc de copaci, paleta frunzelor de arțar pe nisipul cafeniu, urmele palmate ale picioarelor unei păsări mici pe zăpada proaspătă. Ca și cum ar fi simțit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele mele, parfum ce variază de la o specie la alta - de vanilie, de lămâie, de mosc sau cu miros dulceag, mucezit, greu de definit. Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe. În sfârșit, am văzut că ajunsesem la capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee. Sub pinii Ponderosa Înfloreau crini Mariposa. În depărtare, umbrele norilor fugari Împestrițau verdele Întunecat al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca tăți oamenii, numa' că-i mai viteaz și mai isteț decât tăți, nu-i afli păreche. Toader se scarpină în creștet bântuit de îndoială: O hi... Parcă poți să știi?... Că prea n-are habar de moarte când s-avântă cu spada. Parcă poți ști cine-i cu adevărat "Năzdrăvanu' Moldovei"? Să ni-l ție Dumnezău! După Lipnic, se fudulește Gheorghiță, m-o procopsit Vodă c-o șfară de țarină, întărită cu hrisov și pecete domnească, să n-o clintească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urmaș. Trebuie să înțelegi, e tot ce i-a rămas de la ea. O să mă rog pentru ea, spune Maria încetișor. Dacă nu găsești în viață, poate găsești în moarte un sens... Tristă poveste... Mi-e teamă pentru Ștefan, e prea avântat, nesăbuit chiar. Nu mă ascultă. Spune-i, unchiule, să aibă grijă de el. Eu... eu mă rog pentru el. Ce pot să fac alta? Și pentru domnia ta mă rog. Omul nu știe când îi bat clopotele, Doamne-ferește. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Își linge degetele: Numai lucruri dulci se află în iatacul ista, spune el privind-o pe Maria, care, repede, își ascunde roșeața din obraz printr-un hohot de râs. Ștefane, îți mulțumesc pentru ajutorul ce-l dai lui Alexandru! se avântă Maria cu multă căldură, recunoscătoare. N-aveți de ce-mi mulțumi, Maria, bălmăjește Ștefan. Îmi închipui cât de greu ți-a fost. Trei steaguri rupte din oștire tocmai acum... Aș fi fericită să cred că acest sacrificiu l-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
modest principe al Mangopului! Voichița mângâie cu piciorul gol spinarea câinelui. -Știu principe. Ai vise mari, împărătești. Le vei putea împlini oare? Alexandru sare în picioare și rostește cu pasiune: Am și pornit către împlinirea lor! Abia aștept să mă avânt în luptă! Voi dezrobi Mangopul! Apoi... Și... și turcii?! întreabă Voichița ciupind struna cea mai gravă. Dacă dau turcii?! Voi pune mâna pe sabie! se avântă Alexandru, teribil. Voi ridica Apusul! Vom porni o mare cruciadă! Vom... Până atunci, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]