1,612 matches
-
amplă dezvoltare, de aici și ipostaza femeii din lirica trubadurilor: stăpână și doamnă, superioară bărbatului, oferindu-i acestuia o înnobilare spirituală. Donna demonicata ar fi reversul, personajul feminin negativ, înzestrată cu trăsături cert mundane, atât de diferite de însușirile celeste, avidă să trăiască din plin o viață de care, deseori, are sentimentul că este privată, punând pe primul plan propria persoană și propriile dorințe, militând pentru emanciparea feminină, pentru demolarea unui sistem social și de gândire eminamente patriarhal, masculin. Ceea ce dorim
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
celor mai umane, de a da frâu liber instinctelor, adică ceea ce am catalogat ca făcând parte din dimensiunea maleficului. Lumea medievală, așa cum reiese zugrăvită de marii artiști ai cuvântulu, care au fost Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, este naivă și avidă de miracole 505, crede în Dumnezeu, în sfinți, în moaște și în iertarea păcatelor, se înspăimântă în fața necunoscutelor și se entuziasmează ori de câte ori ceva neobișnuit pare a-i zgudui monotonia, devine „impregnată și în același timp complet saturată, în toate aspectele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care credulitatea guvernează, căci se doresc cu orice preț minuni și dovezi ale prezenței divine în viața celor umili. Este o lume încă 520 Ibidem, p. 329. 521 Johan Huizinga, op. cit., p. 259. 522 Ibidem, p. 285. 141 foarte permisivă, avidă de spectaculos, dar candidă în fervoarea ei, păstrând o anumită puritate, capabilă a se mobiliza atunci când i se oferă un model de viață religioasă și de a și arăta credința, respectul și recunoștința. Ciapelletto ilustrează un element malefic perceput însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare pe care o pot exercita cei vicleni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tinde uneori spre farsă.749 Emilia, o donna angelicata de o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
violată fără a ști identitatea agresorului, nu consimte cu nimic la acest act, devine, asemeni fiicei ei, un simplu obiect al revanșei masculine.935 Așadar, atât soția, cât și fiica nu pot fi privite în totalitate ca niște donne demonicate, avide de plăceri și cedând tentației oferite de cei doi tineri, ci ca niște biete femei abuzate, ofensate de bărbații dornici de răzbunare și de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
kalmoign, Smarr, J en in Love 154. Taylor, orum Italic Thomas l Argumen of Univers Thomps m”, fall 19 Treharne ays and Stu Tudor, sman (199 he Host’s I Chaucer's . M., Chau „College Li , Beryl B. cer Review avid, 'Born romance, în r, Gale C. roylus and . 15-32. r, M.C., C m”, spring eoffrey Cha w”, July 19 heodore I. în „Notes a anet L., T , în „Rena Mark, The um”, vol. 3 , Susanne S t of The Wi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poftă de măguliri, a căror lipsă o simt, sau măcinați de dorința de a părea că au calități pe care nu le au, ei speră să capete ușor prețuirea sau inima celor care nu-i cunosc”. Unor astfel de oameni, avizi de un prestigiu nemeritat, nu le sînt străine strategii dintre cele mai josnice: „Este un truc al celor nedemni să se prezinte ca adversari ai unor oameni mari, pentru a ajunge pe o cale indirectă, la celebritate, pe care n-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
multe lucruri. Dacă nu... atunci înseamnă că a avut o viață de succes“.(trad. n.) Această opinie a fost transmisă generațiilor contemporane prin intermediul cărții lui Alexandre Dumas, Cei Trei Mușchetari, unde cardinalul a fost descris ca fiind avar, cinic și avid de putere. în ciuda acestor denigrări, nu trebuie să uităm că Richelieu a pus bazele statului francez modern, a fondat Academia Franceză, a sponsorizat renovarea universității Sorbona. Dezvoltarea Quebec-ului și înființarea primelor colonii franceze în America de Nord i se datorează tot cardinalului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fi o metodă bună de a folosi acest tranzit, cu condiția să nu te servești de energia acumulată pentru a-i strivi pe ceilalți. Tranzitele lui Saturn Fiu al lui Uranus (cerul) și al Geei (pământul), Saturn era atât de avid de putere și-i era atât de teamă să nu o piardă, Încât, după ce și-a detronat și și-a castrat tatăl (dacă trebuie, asta e!) s-a apucat să devoreze toți copiii pe care Rhea, soția sa, Îi aducea
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
alții. Până Într-o zi, când Înțelege că doar el o deține. Prin tranzitele sale, indiferent care ar fi planeta receptoare, Saturn ne vorbește despre maturitate și obligații, despre cum să creștem și să ieșim din această stare de așteptare avidă și infantilă. În funcție de aspectele formate, ne cere toate acestea Într-un mod mai mult sau mai puțin amabil, dar Întotdeauna cu multă răbdare. Cu cât refuzăm să-i ascultăm mesajul, cu atât Saturn devine mai sever, iar rezultatul riscă să
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Poezii (1945-1986) (1988), lirica e dominată la S. de tema timpului, de sentimentul perisabilității ființei, contrabalansat de nevoia de a privi materia aflată în această trecere-pierdere. Poemele sunt descrieri, mici scene, înrămări ale unor fragmente de realitate în mișcare. Ochiul avid surprinde forme, culori, lumini și umbre. Versul prinde ori evocă o imagine, o emoție trecătoare, într-o plasă la fel de evanescentă precum realul însuși. Nimic stabil, cert, doar privirea care îmbrățișează o clipă segmente ale unui „tablou”, estompat încetul cu încetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
patetice din dorința de a reforma direcția vieții publice. Scriitorul analizează diferitele categorii sociale: țăranii trăind încă într-un regim feudal, muncind în mizerie pământurile care nu le aparțin, o clasă de proprietari suportând treptata lor sărăcie, produsă în avantajul avidei categorii a arendașilor mai mari, un comerț cedat străinilor, o administrație pe care partidele o înlocuiesc periodic din rândurile unei plebe orășenești, clientela lor, apoi speculanții industriei politice, o oligarhie care nu are nici măcar temelia etnică a unei tradiții istorice
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
după ce a revenit înapoi în trupul său a mers să își definitiveze opera cum îi spunea el. Luănd în mănă lucrarea a început să citească tot ceea ce notase Gavriel dar cum citea un rănd acesta dispărea însa el nu observa avid de a-și revizui munca de 7 ani de zile. La sfărșitul lecturării sa trezit doar cu un vraf de hărtie în măini. Șocul suferit l-a aruncat în mijlocul camerei cu măinile ținăndu-se de capul ce îl durea. Își pierde
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
arteriolar precapilar și prezența șunturilor arterio-venoase alternând cu valori înalte secundar unei presiuni interstițiale crescute (fig. 28). La nivelul vaselor de aport din hilul tumoral se pot identifica viteze de flux accelerate și debit arterial crescut sugerând un pat circulator avid de sânge [7]. ECOGRAFIA CU CONTRAST INTRAVENOS Ecografia cu contrast intravenos (Contrast enhanced ultrasonography - CEUS) permite caracterizarea unui pat circulator normal, inflamat sau neoplazic. Introducerea agenților de contrast (AC) cu administrare i.v. a fost un progres real pentru metoda
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92131_a_92626]
-
pot face fără acordul lui. Așa că ne vom mulțumi doar cu acest Jurnal ad-hoc. Vreau însă să spun, din capul locului, că această carte nu e chiar un jurnal. Sunt mult prea leneș (pardon, prea comod!) ca să țin jurnal. Deși avid de informații și atent la tot ce se întâmplă în jurul meu, detest bârfa și nu am nicio problemă de ego astfel încât să simt nevoia de a lăsa posterității platitudini sau informații despre mine, cu toate că, recunosc că apreciez de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de imagine mult mai reduse decât adversarii săi de marcă. L-au salvat însă, cred, două lucruri decisive: o notorietate constant construită în ultimul an pe faptele diverse, emoționante sau eroice, de la Spitalul de Urgențe, preluate cu voluptate de presa avidă de orori și drame, precum și faptul că, pe de altă parte, a ajutat foarte multă lume absolut dezinteresat, așa cum puțini doctori o mai fac astăzi. Dar despre el, într-un episod viitor. Învinșii lui sunt mult mai interesanți. Dan Cârlan
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și că, în sine, bieții câini nu au nicio vină, dar, îndraznesc să spun, mi se pare ipocrit și blamabil să fii mai interesat de soarta unor elemente intermediare din lanțul trofic decât de oameni. Faptul că persoane sufletiste sau avide de publicitate sunt indignate la televizor de euthanasierea câinilor vagabonzi, fiind însă insensibile la drama copiilor din orfelinate, condamnați la infracționalitate sau moarte atunci când sunt aruncați afară, fără bani, fără pregătire, fără viitor, a doua zi după ce au devenit majori
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu acceptă asumarea vinei și care, pe cale de consecință, nu pot beneficia de avantajele reeducării sub supraveghere. Există un corp sănătos de oameni tineri care își fac treaba cu onestitate și care nu merită etichetele stigmatizante, stupid generalizatoare ale televiziunilor avide de audiență. Există oameni onești care își fac datoria în condiții inumane (judecători care trebuie să vadă peste o sută de dosare zilnic, de exemplu) și care nu au nimic de-a face cu personajele murdare, dominate de alcool și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acestui personaj bizar, fiind mereu primit cu onoruri de oamenii politici dependenți de servicii, unii dintre ei nesfiindu-se și să se încuscrească cu cei doi triști și famelici clovni cu "sânge albastru" care furnizau subiecte fluviu pentru o presă avidă de cancanuri. Până de curând, mă tot întrebam la ce folosește acest spectacol grotesc și mi se părea bizar ca acest personaj, probabil recrutat de spionajul ceaușist, să aibă o asemenea protecție și vizibilitate în țară și nu, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei, debilei democrații galice. Drieu e destul de lucid pentru a vedea În Mein Kampf ceea ce e de văzut: „gândire de jurnalist rudimentar, avid de un senzaționalism grosolan”. Și totuși, nu va ezita vreo clipă - nici cu gândul, nici cu fapta - să intre În slujba ocupantului hitlerist. Îngrozitoarea boală de care suferă Drieu nu e, Însă, nici neputința de a-și accepta țara așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fel de cenzură transcendentă coborâtă În banalitatea vieții. Paradoxul jurnalului intim - unul din nenumăratele sale paradoxuri! - constă În faptul că, rămânând În sfera ficțiunii, reușește să nu fie un Ichroman, adică o banală formulă narativă din specia subiectivității. Și că, avid de realitate, construind efectul de real, nu e numai un document. El reușește să fie sinteza a două non-euri, străbătute de o obsesie comună: „Într-un decor nou continuă același act al aceleiași piese. Eu nu mai sunt acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pluralistă, democratică și o economie de piaț ă promovează, în primul rând, tipul scriitorului profesionist. El singur reprezintă realitatea profesional-literară fundamentală a întregii lumi libere. La noi, mentalitatea scriitorului funcționar, cu sau fără talent, este apăsătoare. A scriitorului care mulge avid fonduri, în goană eternă după decontări, împrumuturi, ajutoare etc. Fără îndoială: o anume protecție socială trebuie acordată și scriitorului. Subliniem acest lucru. Dar pusă pe baze noi, în primul rând strict profesionale, sindicale și controlate public. Și, în orice caz
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
colportaj și a cărților populare, de mare dezvoltare începând din secolul al XIX lea, corespunde necesităților foarte largi ale publicului cititor, ce nu sunt niciodată predominant estetice. Cei mai mulți citesc din plăcere, din nevoia de a-și omorî timpul, din curiozitate, avizi de noutate și din alte reacții psihologice perfect legitime. Un tip de literatură nu anulează însă pe celălalt și, de fapt, nici nu-l contestă. Dar există riscul evident, mai ales în epocile tulburi, încă nestabile, cum este și a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte” și „a rea vestire”. Transpuși într-un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A. o reprezintă teatrul. Pariul teoreticianului, care se lasă uneori pradă unei beții a conceptelor, este acela de a desluși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]