1,886 matches
-
din același loc, compatibil, cu condiția să nu fie adus el Însuși cine știe de unde; iată de ce, dacă mi se permite o mărturisire, prefer harbuzul de Iași, chiar dacă mă bucur de pârâitul lui mai târziu. Și Închei cu alte două bârfe despre hâtrul nostru prieten. E cam exclusivist, căci cu doi Într’o mână nu se poate; și, verde pe dinafară, adică naționalist, e roșu pe dinăuntru, adică internaționalist... chestia cu vopsitul gardului. Așa, băgându-se pe sub pielea fiecăruia, a cucerit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
suc să pară cât de cât natural, stors din fruct adică, el trebuie să fie oleacă tulbure; nimic mai simplu câtă vreme există bioxid de titan, care va trece prin mațe ca gâsca prin apă. M’a oprit Însă din bârfă o Întrebare: De unde preferința pentru produsul de sinteză? Pentru un profit cât mai mare, căci acela e mai ieftin, mai comod, mai accesibil, mai comercial, Într’un cuvânt falsul e mai competitiv; poate asta vrea entropia, degradarea adică. Cât despre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cea mai bună atitudine pe care o putem adopta atunci când suntem puși În fața unei probleme, adică copierea patentelor Naturii? Nu vreau să spun rău, ci prost... 9 august 2003, ora 16,30 84. Ce face omul cu mâna lui... Ador bârfa, ca tot românul, dar mai dihai, căci mi-am pus În gând să-l bârfesc, nici mai mult, nici mai puțin, decât pe amfitrionul nostru. Cică nu Îndrăznește să spună ce-a discutat cu mine deunăzi la o... café. Pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-l bârfesc, nici mai mult, nici mai puțin, decât pe amfitrionul nostru. Cică nu Îndrăznește să spună ce-a discutat cu mine deunăzi la o... café. Pe bune! Las’, Nicule, c’o spun eu, dar am să-mi Însușesc paternitatea. Bârfa continuă: Eu sunt consecvent Întru ale radiofoniei, Încât nici pomeneală de televizor În casa mea, deși plătesc taxa..., dar el se dovedește trădător, prin Însăși paguba lui, precum constatând că atunci când vine vorba de viața animalelor - acea „Animal planet“ - abundă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
21 footnote> În clipa acea mă gândeam și eu la lumea zeilor, dar nu la Prometeu, ci la cele trei zeițe Hera,Afrodita și Atena cărora li se aruncase mărul discordiei. Legenda spune că Eris cea posomorâtă, zeița discordiei și bârfei, supărată foc că zeița Tetis n-o invitase la nunta ei cu Peleu, ca să-i strice ospățul, încălecă pe un balaur, zboară în grădina de aur, ia un măr pe care scrie „Celei mai frumoase”, se întoarce la peșteră și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ar fi avut de tras foloase de pe urma acestui om providențial al căminului nostru, căruia Ortansa i-a mai cerut să-i tipărească pe banii lui două volume de versuri, care să-i ateste vocația și statutul și să curme definitiv bârfele cum că idiotul de Restoiu s-ar fi Încurcat cu o salahoare incultă de prin birourile trustului său, un soi de cocostârc hermafrodit de la care te poți aștepta la tot felul de surprize ca bărbat. Păi cum naiba, că cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu vânturile trase de un cal și că tot aerul Romei ajunge să fie contaminat de bășina imperială. Bineînțeles că astea sunt doar cleveteli și glume ale celor care trăiesc la periferie, aflați în exil de bunăvoie, ca și mine. Bârfele astea nu au nici o greutate și garnizoana romană se comportă exact ca și cum aceste zvonuri nici n-ar exista: trebuie să se ocupe de lucruri cu mult mai importante, în loc să asculte palavrele unor marinari beți. Sarcina de căpetenie e să ferească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și avea tot sprijinul în proiectele ei, iar eu aveam numai responsabilități și un dor de ducă extraordinar. Visam să întru la facultate și să fug de familia mea conflictuală, de tatăl meu biologic abuziv, de un oraș mic unde bârfa reprezenta aerul proaspăt al fiecărei dimineți 3. Am dezvoltat din păcate un obicei de a fugi de mediile în care nu m-am adaptat și nu m-am simțit acceptată. Din fericire, cu trecerea anilor obiceiurile tatălui meu s-au
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
care cum ajungea. Atunci când nu erau cadrele în PC treceam stațiile de telegrafie pe radiofonie și prindeam Europa liberă, dar la orele acelea, noaptea, prindeam mai mult muzică. M. M.: Mai erau unii și mai comentau. S. B.: Nu circula bârfa? M. M.: Se mai bârfea, se mai discuta, dar, vedeți dumneavoastră, eu îmi amintesc că atunci apăruse un banc despre Ceaușescu, unul din bancurile bune despre el. Cică a fost o consfătuire la Moscova cu toți șefii de state din
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
B.: Nu. Erau ofițeri KGB. Ceea ce s-a întâmplat la Craiova a fost singurul caz în care au venit să recupereze mașina pentru că, spuneau ei, o aveau pe inventar. Era a unității militare din care proveneau. M. M.: De ce spun bârfele că Iliescu este prorus? S. B.: Păi, se spune că el știa de lucrurile astea, că el a deschis granițele să poată pleca oameni ca aceștia. Și "Podul de Flori" a fost organizat tot de asta. M. M.: El s-
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
disensiuni între ele, pentru că în orice sistem există astfel de fenomene? M. M.: Insesizabile, pentru că noi participam numai la activități oficiale; or, acolo nu era loc pentru așa ceva, pentru că regulamentele erau stricte; ceremonialurile, iar stricte. E drept că mai auzeam bârfe, că ăla nu-l înghite pe ălălalt... Pe timpul acela promovările se făceau ierarhic. Eu, din Comandant de Regiment am ajuns Șef de Stat major de Divizie; din Șef de Stat major de Divizie am ajuns Comandant de Divizie. N-au
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
aibă asupra oricărei morale. Cum mai poți gândi o normă morală într-un univers dominat de lupta pentru supraviețuire? Renunțarea la toate perspectivele morale ne va conduce la o situare a oricărei necesități funcționale într-o zonă a pozitivității evolutive. * Bârfa dă seama de intuirea rolului informației în orice grup social, colportorii acesteia dorind să-și semnaleze importanța prin accentuarea unui rol natural de comunicare. Miza este dată de creșterea adresabilității fiind însoțită de importante avantaje, inclusiv economice. Există o înclinație
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Există o înclinație naturală de a ști și de a povesti cât mai multe despre ceilalți, ivită pe fondul unei concurențe pentru funcțiile în grup și al dorinței de sens al existenței proprii în contextul comunitar. La limită, putem considera bârfa un rău necesar în asigurarea coeziunii grupului. * Este posibil să rămân până la final aruncat între perspectiva religioasă și cea laică, nehotărârea, ca o continuă pendulare între cele două moduri de-a fi, constituind o caracteristică definitorie a propriei existențe. Șovăiala
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
special a trăirilor tragice. Orice orientare către înțelegerea lumii are nevoie de acest recul în fața realității, numit cultură, care adaugă o altă dimensiune realului sau îi dă forme de structurare. * Pentru că micile comunități bine închegate au dispărut, telenovela a înlocuit bârfa, satisfăcând apetitul oamenilor pentru informații "de culise". Semn că spațiul public (și, odată cu el, morala) a cunoscut întotdeauna două dimensiuni, în sfera raportului pe care acestea îl aveau situându-se diferența dintre ceea ce trebuie să fie (solen) și ceea ce este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de una din marile erori ale umanității. Poate că discreta răceală cu care ne întâmpină occidentalii nu este de fapt decât unicul mod de-a fi pe care știu să-l adopte în raport cu ceilalți (lipsa căldurii având drept corolar absența bârfei). * Tehnologia tinde să elimine științele umaniste pentru a-și asigura propriul spațiu de joc. În afara unei continue interogații asupra sensului progresului și al existenței am fi docili supuși ai tuturor valorilor propuse de tehnologie în numele progresului. * În căutarea sinelui dat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un om pierdut. Pe lângă vițiul alcoolismului și al variației În ultimul grad, a fost și În spital și are și patima foițelor...” etc. Când destinatarul e chiar tânărul În cauză, expeditorul anonim Își schimbă radical și perspectiva și obiectul blamului / bârfei: tânărul e „onest, activ, fără niciun vițiu, virtuos, apreciat de superiori, iubit de inferiori...”, În timp ce viitoarea lui soție „până azi are la activul ei trei-patru avorturi clandestine, cunoscute de toată lumea...”, iar mama ei e „o bătrână cochetă, care a ruinat
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
niciun vițiu, virtuos, apreciat de superiori, iubit de inferiori...”, În timp ce viitoarea lui soție „până azi are la activul ei trei-patru avorturi clandestine, cunoscute de toată lumea...”, iar mama ei e „o bătrână cochetă, care a ruinat doi bărbați.”. Lauda exagerată ori bârfa nimicitoare constituie, În funcție de circumstanțe și de scopul urmărit, apanajul eroului caragialian, ca modalitate de raportare la semeni. Cheful, asociat invariabil poftei și plăcerii, implică - În universul creației comice a lui Caragiale - o gamă largă de petrecere a timpului. Ipostaze ale
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Stalin la Hrușciov și de la Dej la... Dej și contextul apariției primelor divergențe economice ce vor determina deschiderea unor oportunități politice (în înseși cuvintele autorului), sunt pagini în care alternează profunzimea cunoștințelor factuale cu rar-întâlnita capabilitate de nu încurca "borcanele bârfei de alcov comunist" cu abordarea sistemică în care copacii se dovedesc a fi nimic altceva decât o parte a pădurii. În Epigonia însă, domnină mai degrabă modelul borcanelor bârfei de alcov, uneori sezonat cu câte un plagiat conceptual niciodată admis
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
alternează profunzimea cunoștințelor factuale cu rar-întâlnita capabilitate de nu încurca "borcanele bârfei de alcov comunist" cu abordarea sistemică în care copacii se dovedesc a fi nimic altceva decât o parte a pădurii. În Epigonia însă, domnină mai degrabă modelul borcanelor bârfei de alcov, uneori sezonat cu câte un plagiat conceptual niciodată admis. De accea, nu sunt neapărat optimist în privința receptării acestui remarcabil volum. Cu atât mai admirabil riscul asumat de autorul său. Un capitol cheie al volumului este dedicat genezei leninismului
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cei doi oameni cu cele mai înalte funcții în stat, cărora noi le-am dat investitura să ne reprezinte, se pot coborî la nivelul de țață ideologico-electorală, care, cu furca-n brâu, pleacă în sat, pe la surate, mai mult pentru bârfă decât pentru tors. Comparația cu doi câini comunitari, răi și colțoși, nu-i avantajează pe câini; sunt mult mai răi oamenii, pentru că, nu-i așa, vă amintiți: „Un câine i-a mușcat mâinile / Și-a murit turbat câinele!”. Cei care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
comunicații și cercetări În toată lumea - dar unde se găsesc și voluntari cu porniri de vandali și cu intelecte care nasc scrieri otrăvite. Congresul le-a oferit posibilități și Îi protejează. Când eram mic, mama Îmi spunea cât de rea este „bârfa“. Ținea În brațe o pernă umplută cu pene și Îmi spunea: „Dacă o spintec, penele se vor Împrăștia pretutindeni și n-aș putea să le mai bag Înapoi În pernă. Așa se Întâmplă și când răspândești vorbe rele despre cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
dinspre stradă, unde au fost depuși mama și tata pentru priveghi. Acolo să mă pui și pe mine. Am reparat și am văruit. A venit să vadă: Va veni lume la priveghi și nu vreau să aibă femeile prilej de bârfă. Apoi a tăcut. După-amiaza respira cu greu și am întrebat-o dacă nu vrea să meargă la spital. A dat din cap, uitându-se cu compătimire, ca și cum eu eram cel în suferință. Am telefonat la Ploiești și Tatiana a venit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
le-a făcut, lăsîndu-și casa din București ca moștenire poporului român. Toate acestea nu au avut nici un efect. Liberalii, Cuza și studenții (chiar și economistul democrat Virgil Madgearu) n-au putut rezista tentației de a acumula capital politic prin intermediul acestor bîrfe 139. Dat fiind faptul că Bucureștiul și politicienii lor erau atît de corupți, orice era credibil. Iorga era total diferit de ei. Dar de ce să fi acceptat Brătianu, Cuza, alți inamici politici și corpul studențesc radicalizat, cu moralitatea (și sărăcia
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să fi acceptat Brătianu, Cuza, alți inamici politici și corpul studențesc radicalizat, cu moralitatea (și sărăcia) lui la limită adevărul? Nu era mai convenabil să declare că "Învățătorul națiunii", "Apostolul" (fostul "Apostol") era în solda lui Blank? Bursa bucureșteană de bîrfe a început să împrăștie povești și mai fantastice: Iorga era acuzat că era "vîndut și altor bănci evreiești" (cele ale lui Berkowitz, Lowey și Braunstein) și că făcea parte din Consiliul de Administrație al acestor bănci 140. Toate aceste acuzații
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de Iorga nu erau realiste 193. În 1925, după o atentă pregătire, clanul Brătianu a pus la cale exilarea Prințului moștenitor Carol și renunțarea acestuia la succesiune. După căsătorie, Carol își reîncepuse escapadele, care deveniseră subiectul favorit de conversație al bîrfei bucureștene și al presei străine. Zizi Lambrino a părăsit Bucureștiul împreună cu Mircea, copilul lui Carol, și s-a stabilit la Paris. L-a dat în judecată pe Carol, reclamînd pensie alimentară pentru întreținerea copilului. Toate acestea constituiau "bomba zilei" pentru
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]