3,148 matches
-
întunecați ai bisericii, în spinare într-o pânză de sac strânsă peste umăr Pantocratorul fărâmițat, îmi dau seama că e Theo și, totuși, întors cu spatele la mine, cu umbra alungindu-i-se mult pe pereți, nu-l recunosc, se strecoară printre bârnele schelei spre ieșire și, ajuns la ușă, stinge lumina din mână lăsând biserica în întunecime, reușesc cu greu să mă obișnuiesc cu noaptea coborâtă brusc în biserică și ochii mei caută neliniștiți ferestrele prin care bate slab lumina albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lăsând biserica în întunecime, reușesc cu greu să mă obișnuiesc cu noaptea coborâtă brusc în biserică și ochii mei caută neliniștiți ferestrele prin care bate slab lumina albă a lunii de afară, și liniștea adâncă din biserică, uriașul schelet de bârne și scânduri din mijlocul navei, umbrele neclare din jurul meu dau naștere aceleiași usturătoare întrebări, de ce? Și-o albină, bâzâindu-mi foarte aproape de ceafă, destramă brutal amintirea încărcată de neliniști tenebroase a acelei nopți de, știu că nu trebuie să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îndreaptă corabia spre lumină. Dar ea nu are vâsle și nici vele. Cei șaizeci de vâslași de pe Me-se-ket o împing: ei sunt voința omului aflat în căutarea Absolutului. — Eu cred că va trebui să fie o structură puternică, interveni Euthymius. Bârne groase, care se deplasează în față la oscilații. Privește - spuse, continuând să deseneze -, pe laturi vom face un portic și o balustradă frumoasă. Iar aici, jos, vor sta vâslașii. Și când corăbiile unite se vor mișca, împinse sau trase, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania ritul, anunță Claudius, poetul inițiat în ezoterismul egiptean, vor veni din Aegyptus instrumente muzicale care aici nu au fost auzite vreodată: harpele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
totul schimbată... S-a auzit apoi că dincolo de Aricia, pe malul lacului aflat deasupra unui vulcan stins, se deschisese un șantier misterios. Veneau acolo meșteri tâmplari din munți, dulgheri de la Misenum, Tarentum, ba chiar de la Alexandria; se descărcau sute de bârne, nenumărate trunchiuri de coloane, munți de țigle. Nimeni nu avea voie să coboare până la lac, dar de pe povârnișul colinelor, dacă te ascundeai după copaci ca să nu fii văzut de santinele, puteai zări tabăra străinilor acelora. Munceau din greu, din zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
durata întregului Ev Mediu, lacul, cu cele două corăbii scufundate, a rămas în amintirea populară. Nimeni nu cunoștea povestea lor; se știa doar că rămășițele zăceau acolo jos, fiindcă plasele pescarilor se agățau în ele și, uneori, aduceau la suprafață bârne, bucăți de țigle sau de marmură. În Renaștere, enigma din jurul lacului a atras atenția erudiților: după veacuri de dezinteres, se descoperea că ceea ce povesteau cărțile vechi despre măreția Romei era nimic în comparație cu ceea ce era îngropat în pământ: ruine, coloane, temple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de piese de mobilier, disparate, deși foarte frumoase. În secolul al XIX-lea s-au înregistrat tentativele lipsite de scrupule ale anticarilor și scafandrilor aventurieri. Din apa lacului s-au recuperat obiecte de bronz cu o lucrătură rafinată, capete de bârne și bucăți de timone, statui, obiecte ce au părut imposibil de recunoscut și au ajuns la muzeele din Londra, Nottigham, Paris, Berlin și chiar în Rusia, la Ermitaj. În urma polemicilor, câteva obiecte au rămas la Museo Nazionale Romano. Cu ajutorul cârligelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corăbii a fost desprinsă o mare cantitate de lemn superb, care a ajuns la Musei Vaticani, Muzeul Kircherian de la Sant’Ignazio, în palatul unui membru al familiei Torlonia, care și-a făcut din el piese de mobilier. Și pentru că multe bârne grele au fost lăsate să putrezească pe mal, în bătaia soarelui și a ploii, unii le-au folosit ca lemne de foc. Corăbiile împăratului. În 1930, când nivelul lacului a fost suficient de scăzut, corăbiile ivite din apă au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau scăpate din întâmplare de furia flăcărilor, au rămas să dea mărturie despre o aventură arheologică singulară. Pe puntea primei corăbii care a ieșit la suprafață, începând de la cea de-a șaizeci și doua ordonată, adică a șaizeci și doua bârnă transversală, s-a descoperit un bloc de o grosime excepțională, un solid amestec de calx - var de piatră calcaroasă arsă - și harena fossitia, din rocile eruptive din Pozzuoli. Pe el se afla o grămadă de pavele, cărămizi de diferite forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o parte. Se gândea la o țară Îndepărtată, undeva la capătul lumii sau În cer. Spre țara unde vroia să meargă el nu mergea nici un tren și, Într-un târziu, s-a pomenit la capătul liniei Înfundate și ferecate În bârne de lemn cu două tampoane ruginite din curtea fabricii de ulei, halva și ciocolată. O fetiță se uita zâmbind la el, În timp ce-și strângea pe după picioare tatăl, paznicul fabricii. Îi aduseră apă și o bucată de ciocolată. Paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
îi strecurase pe sub masă vânzătorului câteva sute de dolari ca să obțină una dintre mașinile gata ieșite de pe linia de producție. Voiam să îi arăt lui Susannah casele pe care le construiam. Când am intrat pe șantierul plin de noroi, cu bârne de lemn care se ridicau din șanțuri, a lăsat să îi scape un țipăt. Am întrebat-o ce s-a întâmplat. A spus că scena îi amintea de pozele cu orașe bombardate care încă mai împânzeau în fiecare săptămână paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În ce vedea tatăl sau poanta reală, diferită de cea aparentă? Oricât se strădui să-și amintească, nu reuși decât să vizualizeze În minte, pentru o clipă doar, un han aflat la răscruce de drumuri, undeva În Ucraina, construit din bârne grosolane, În stepa Înzăpezită, Întunecată, răscolită de viscol, În apropierea căruia urlau lupii. Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iar razele soarelui cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri statuare, scăpărând arămiu pe carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și de tare. Mă uitam uimit la uriașa aia care, sub acoperișul din bârne și tablă vălurită, își purta zâmbetul pe sâni și era suplă și tânără, rămânând totuși inertă, chiar și când tata i-a pus mâna pe picior și Herr Saner și-a trimis „Ha!“-ul până sus în tavan. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dulce nu putea lupta împotriva strâmtorii. Mă deranja orice, de pildă baia și closetul care lipseau din locuința noastră. La baterie, în Kaiserhafen, existau oricum sala de duș și, foarte departe, latrina trupei. Unul lângă altul, ședeam pe vine pe bârna cu tunete. Fiecare se căca lângă fiecare. Asta nu mă deranja. Acasă, însă, closetul aflat la mezanin, pe care-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit de copiii vecinilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
facă undiță și o să mă învețe cum se prinde peștele. Ce? Eu nu am grijă de Bătrâna lui?” își schimbă el hotărârea privind supărat în adâncul albiei pârâului. Mulțumit de ideea ce-i venise, se propti cu o mână de bârnele podului și se ridică în picioare. Privi cerul senin, se uită în direcția soarelui și apoi la umbra proiectată pe pod de trupul său firav. „Este trecut de ora la care a zis bunicu’ să aduc iapa acasă. Mai întâi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate în haine de iederă și acoperișuri în pantă din olane înnegrite de timp, rana țuguiului dispărut în incendiu și rămas un schelet de bârne parțial arse, turnurile, turnulețele și crestele verzi-albăstrii ale clădirii baroce de alături întinse ca un castel și transformate în spital pentru copii, casele mai mărunte ascunse în mișcătoare coroane verzi de arbori, înmulțindu-se până departe și devenind doar pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi pe care, avându-l în inventar, îl ținuse închingat pe el, spunând că e proprietate socialistă Colac peste pupăză, prin noaptea neagră, se răsturnară în spinarea sa și bârnele de care ne folosisem, cu unele zile în urmă, spre a încerca să ieșim călare pe valurile care ne încătușaseră în nișa de năpastă Încât noi, cu mare greu și cu mare zăpăceală și spaimă, am început a cotrobăi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce era pe el, dar oricum fiecare avea trase în picioare cizmele de cauciuc pe care le purtăm noi, minerii, în subteran Treaba este că mie, așa, încălțat fiind, mi-a răzbătut prin talpa de cauciuc un cui dintr-o bârnă, pe care mă sprijinisem din întâmplare, spărgându-mi tare piciorul N-am avut cum să aflu în ce stare era cuiul care m-a vătămat: ori că era ruginit, ori că era mai nou și mai curat, dar am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
regimentului. O clădire lungă, solidă, scăpată ca prin minune cu zidurile întregi. Numeroasele ferestre fără geamuri sunt întărite cu traverse de lemn din spatele cărora se ghicesc țevile negre ale mitralierelor. Intrarea este protejată cu un parapet înalt din pământ și bârne. Două santinele înfofolite în mantale, degeră stoic. La apariția lor salută regulamentar și după un control riguros al actelor sunt lăsați să intre. Înăuntru, între pereții al căror var de abia își mai arată culoarea originală se aude țăcănitul permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lovească prea tare. Ei trebuie să ia de la noi nu prejudecățile, fantasmele noastre, ci spiritul nostru critic bazat pe principiul autonomiei esteticului. Cei pe care am mizat în anii '90 au confirmat, cu mici, foarte mici excepții: Andrei Grigor, Nicolae Bârna, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu, Bogdan Popescu (prozator și eseist), Lucian Chișu, Bogdan Dascălu sunt câteva nume de "caietiști". Cei mai mulți dintre ei lucrează azi în învățământ și în cercetare (la Institutul "G. Călinescu"). Sunt oameni serioși, știu carte, participă la proiecte
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
constată că Bănulescu, unul din scriitorii români "în stare pură", nu mai este în actualitatea literară dar, ca autor de opere fundamentale, întinde "o plasă de siguranță" altora, celor care, "în fiecare epocă și deci și astăzi", fac tumbe. Nicolae Bârna, într-un articol cu perspectivă sintetică, se referă și el la relativa intrare în "conul de umbră" a lui Ștefan Bănulescu, coleg "în acel dosit purgatoriu" cu "alți doi uriași autori" contemporani, Leonid Dimov și Sorin Titel. Toți trei, constată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]
-
=Dr. Bârnă În urma dispariției, practic, de pe postul public de radio a muzicii ușoare românești tradiționale, o delegație a UCMR a fost în audiență la președintele-director general al Societății Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu. Delegația a fost alcătuită din Horia Moculescu, George Natsis
Paiul din ochiul altuia by Dr. B?rn? () [Corola-journal/Journalistic/83814_a_85139]
-
La Campionatul Internațional de Gimnastică al Franței, de la Lyon, dintre sportivii români, Marian Drăgulescu a câștigat două medalii de aur (sol și sărituri), iar Daniel Popescu una (cal cu mânere), în timp ce Sandra Izbașa s-a clasat pe locul trei la bârnă. Patru boxeri români au urcat pe podiumul de premiere la turneul internațional de la Varșovia: Radu Zarif (69 kg) a primit medalia de aur, iar Iulius Poczo (48 kg), Daniel Enache (57 kg) și Petrișor Gănănău (75 kg), pe cea de
Agenda2006-12-06-1-Sport () [Corola-journal/Journalistic/284887_a_286216]
-
însă respinși. În Joia mare, 4 aprilie 972, bizantinii porniră asalt, suiră pe scări valurile întăriturelor și siliră pe ruși a se retrage în castelul întărit și despărțit de oraș. Dar fiindcă acest castel era în mare parte durat din bârne, grecii-l aprinseră cu proiectile arzătoare. Siliți de foc, rușii (7000 la număr) ieșiră la larg și căzură în luptă până la unul. Cimisces reclădi zidurile Prestlavei și o numi Ioanopoli, făcu Paștele aci și apoi plecă spre Dorystolum, unde Svetoslav
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spus?" Nu ți-a spus mama?" "Nu! Maică-ta ți-e complice, de ce nu mi-ai spus tu?!" Pentru că tu niciodată..." "Eu, niciodată, ce?" Luă martori, cu o privire circulară, tot ceea ce se vedea în jur: mesele cu puțini clienți, bârnele negre ale încăperii, lumina agonizantă a acelui decembrie care se stingea în ferestre, dar nu mărturisi nimic, ca și când în cele din urmă ar fi vrut să spună că era zadarnic... "Ei! o îndemnai, te ascult!" "Iubitul meu, îmi spuse cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]