3,370 matches
-
și, mai ales, dinarii lor. În fiecare lună, signifer-ul primea plata pentru întreaga centurie, pe care o distribuia apoi soldaților. — Dacă soldații tăi nu mă apără, adio plată, adio manipul. Fără mine e un mare haos - signifer-ul ridică mai mult bățul signum-ului, ca să fie văzut și de soldații din ultimele rânduri. Antonius lăsă oamenii să treacă prin fața sa și studie cu atenție toate detaliile. Vântul făcea să unduie crestele de păr roșu de pe coifurile centurionilor și ale așa-numiților optiones, transversale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o sumă cât mai mare. Apoi înștiințați-l pe Antonius Primus despre hotărârea mea - râse ca pentru sine. O să fie furibund. L-am pus cu spatele la zid... Îi privi pe soldați cum îl loveau pe Valerius cu picioarele, cu pumnii, cu bețele. Valerius își pierdu cunoștința. Când îl duseră de acolo, era plin de sânge. Înconjurat de mica lui curte, Vitellius ieși în urma soldaților care îl scoteau pe medic din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam de sus bețe cu vârful ascuțit, pietre, ghiulele de plumb și de bronz. Ei încercau să se adăpostească. Construiseră în grabă vineae din lemn. Le-am dat foc. A doua zi, dușmanii au devenit mai îndrăzneți. Au început să se cațăre pe ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu avea nici măcar pumnalul. Ținea în mână doar tridentul, ale cărui vârfuri erau niște sfere învelite în piele, pentru a evita accidentările în timpul antrenamentului, dar ale căror lovituri erau foarte dureroase. Rubrus se apropie de începător și îi dădu un băț scurt, la capătul căruia era legat un smoc de lână înmuiat într-o substanță roșie. — Ia bățul ăsta; va fi arma ta. Dacă îl atingi pe rețiar, lupta ia sfârșit. Dacă nu, o să luptați în continuare. Nu se îndepărtase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
piele, pentru a evita accidentările în timpul antrenamentului, dar ale căror lovituri erau foarte dureroase. Rubrus se apropie de începător și îi dădu un băț scurt, la capătul căruia era legat un smoc de lână înmuiat într-o substanță roșie. — Ia bățul ăsta; va fi arma ta. Dacă îl atingi pe rețiar, lupta ia sfârșit. Dacă nu, o să luptați în continuare. Nu se îndepărtase de cei doi, când rețiarul îl lovi cu tridentul pe secutor în tibia dreaptă. Se auzi un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu mai reuși să încline scutul așa cum îi arătase maestrul. — Odihnește-te o clipă, îi zise Proculus. Valerius se așeză pe iarbă, gâfâind și ștergându-și sudoarea de pe frunte. Se uită la Proculus, care monta pe parul de antrenament un băț cu capătul în formă de T, înfășurat în pânză. Bățul era suspendat în așa fel încât, atunci când maestrul îl înălța, capătul în formă de T se îndrepta în jos, iar când îl cobora, capătul se îndrepta în sus. — Ridică-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Odihnește-te o clipă, îi zise Proculus. Valerius se așeză pe iarbă, gâfâind și ștergându-și sudoarea de pe frunte. Se uită la Proculus, care monta pe parul de antrenament un băț cu capătul în formă de T, înfășurat în pânză. Bățul era suspendat în așa fel încât, atunci când maestrul îl înălța, capătul în formă de T se îndrepta în jos, iar când îl cobora, capătul se îndrepta în sus. — Ridică-te și ia-ți scutul. După o clipă, Valerius intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înălța, capătul în formă de T se îndrepta în jos, iar când îl cobora, capătul se îndrepta în sus. — Ridică-te și ia-ți scutul. După o clipă, Valerius intra în galerie și trecea pe sub furcă, aplecându-se. Proculus ridică bățul, și capătul în formă de T lovi partea inferioară a scutului, pe care Valerius nu apucase să-l încline pentru a evita lovitura. Capătul în formă de T i se strecură printre picioare, făcându-l să cadă. — Vezi? Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dacă nu ții scutul oblic, nu vei reuși să împingi tridentul ăsta în jos și să-ți continui alergarea. Vei cădea de fiecare dată. Valerius se ridică și-și concentră toată energia în braț și în umăr. Acum, imediat ce vedea bățul îndreptându-se în jos, înclina scutul, iar marginea de jos a acestuia lovea T-ul. Capătul bățului aluneca pe scut și Valerius reușea să-l împingă la pământ și să-și continue fuga prin galerie, ajungând să lovescă cu sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
continui alergarea. Vei cădea de fiecare dată. Valerius se ridică și-și concentră toată energia în braț și în umăr. Acum, imediat ce vedea bățul îndreptându-se în jos, înclina scutul, iar marginea de jos a acestuia lovea T-ul. Capătul bățului aluneca pe scut și Valerius reușea să-l împingă la pământ și să-și continue fuga prin galerie, ajungând să lovescă cu sabia ținta de paie. De fiecare dată când atingea ținta se simțea cuprins de o furie asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca să-l ucidă pe Vitellius. Da, zise Proculus. Cam asta e... În adâncul sufletului, trebuie să simți ceva asemănător. — Îmi citești gândurile, zise Valerius, îndreptându-se spre cercul de plecare. — Știi asta, nu? De îndată ce Valerius ajunse pe poziție, Proculus apucă bățul de un capăt. — O luăm de la început. De multe ori, Proculus simula un atac la picioare, dar schimba fulgerător direcția, atacând la cap. Valerius fu lovit de mai multe ori înainte să-și coordoneze mișcările de sus în jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vitellieni, mai ales procuratorul Porcius Septimius. Au primit poruncă de la Roma să te ucidă. Vitellius se teme de tine mai mult chiar decât de Vespasianus, împăratul nostru. Vespasianus e în Africa, dar tu ești dincolo de Alpes, la o aruncătură de băț. — Ucigașii din Rhetia au reușit să treacă prin Noricum și să ajungă în Pannonia fără ca nimeni... — Antonius! îl întrerupse Cornelius sec. Nu toți sunt adepți ai lui Mithra, ca tine și ca mine. Nu toți au jurat să-și dedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cremona? Valerius era deconcertat. Nu uitase câmpurile pline de cadavre, mirosul greu... Masacrul acela reprezentase începutul puterii lui Vitellius. — Dar ce înseamnă asta...? Băiatul îl întrerupse. — Ascultă. Pe margini au fost ridicate întărituri, care în interior au, potrivit tehnicii militare, bețe încrucișate, nisip și prundiș. Fii atent: acolo unde pământul e mai închis la culoare sunt gropi... Caută să nu cazi în ele, pricepi? Întăriturile fac trecerea între malurile canalului și restul amfiteatrului. Mâine o să vezi și tu ce bine seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
religioasă - erau interzise acțiunile private sau publice. Antonius Primus: curajosul comandant ale cărui fapte eroice sunt descrise amănunțit în Istoriile istoricului latin Tacitus. Aquilifer: subofițer din legiunile romane responsabil de signa (semnale), în special de acvila fixată la capătul unui băț. De mișcările acvilei depind mișcările și manevrele celorlalți signiferi, prin care este dirijată legiunea. Auctorati: cetățeni romani liberi ce renunță la drepturile lor, prin jurământ în fața unui magistrat, pentru a deveni gladiatori. Ei sunt reprezentanții unei societăți străine de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Există diferite tipuri de castra: aestiva, mobile, care se construiau și se ridicau zilnic; hyberna, unde legiunile își petreceau iarna. Odată cu sedentarizarea legiunilor pe limites, castrele devin adevărate fortărețe permanente, conectate prin structuri de control teritorial și de interceptare. Castrapila: bețe cu ambele capete ascuțite, cu o extremitate înfiptă în pământ și cealaltă îndreptată spre dușman. Reprezintă un instrument de fortificație provizorie. Centurie de pământ: unitate de măsură agrară egală cu 200 de iugăre (cca 50.000 m2). Atât primeau soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teritoriul actualului Abruzzo. Picior roman: măsoară puțin mai mult de 30 cm. Trei mii de picioare sunt egale cu un kilometru. Pilum (pl. pila): suliță specială folosită în lupta corp la corp. Are un vârf metalic lung, ascuțit, fixat pe bățul de lemn printr-o articulație mobilă. În timpul impactului violent dintre pilum și țintă, o tijă de lemn se rupe, iar cele două componente se îndoaie, astfel încât arma nu mai poate fi folosită de dușman. Pinnirapus: literal, „cel ce smulge pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și frumos. Așa am aflat cum se produce basmul verii. Și, ca în orice basm, există un personaj negativ, aici fiind reprezentat de sora zânei, și un personaj bun, generos, drăguț, aici fiind reprezentat de Zâna-Vară. Deși răul pune câteodată bețe în roate binelui, tot binele învinge. Se zice că iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un mozaic al tuturor celorlalte. Acest lucru este adevărat. La fel ca celelalte anotimpuri, și toamna este
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
că se mulează perfect pe trupul lui, așa că-și dădea seama că-i va imposibil să se scuture de ea, că va rămâne acolo, agățată de el, chiar dacă s-ar apuca să sară sau să lovească în jur cu un băț. În sus și-n jos, înainte și-napoi. Se plimba ca să se liniștească, așa cum te plimbi ținând în brațe un bebeluș care plânge și tot plânge și nu poate să adoarmă. Deasupra nu se zăreau stelele, doar luminile sporadice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
foloseau ca să îi livreze lui Sampath apa de baie și, de atunci încolo, mesele ajunseră până la Sampath doar trăgând de o funie și ridicând lădița. Imediat ce erau pregătite jos chapattis pufoase și naan, acestea îi erau oferite în vârful unui băț de bambus, la fel cum se întâmpla și cu bucățile de murături, feliile de fructe și alte bucate gustoase. Din când în când era atașată sistemului de funii, o altă lădiță, cu vase de lut în ea, pe care Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle sale, băiatul de la Hungry Hop se repezi după creatură, urlând și răcnind, agitând prin aer două bețe într-un fel atât de alarmant că până și maimuța asta îngrozitoare, dezgustată că nu găsise alune și puțin intimidată, lăsă cornetul să-i cadă, goni nebunește peste acoperișurile magazinelor și dispăru. Băiatul de la Hungry Hop recuperă proteza dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu găsise alune și puțin intimidată, lăsă cornetul să-i cadă, goni nebunește peste acoperișurile magazinelor și dispăru. Băiatul de la Hungry Hop recuperă proteza dintr-o băltoacă de ciocolată topită și i-o înapoie, echilibrată cu grijă de capătul unui băț, lui Ammaji. Pinky nu-și amintea să mai fi fost paralizată de groază în asemenea hal vreodată în viață. Iat-o, arătând ca o măturătoare, cu proteza bunicii expusă în public, mai întâi pe vârful unui cornet de înghețată furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de groază în asemenea hal vreodată în viață. Iat-o, arătând ca o măturătoare, cu proteza bunicii expusă în public, mai întâi pe vârful unui cornet de înghețată furat de o maimuță și apoi bălăngănindu-se umilitor de capătul unui băț. În ce hal se dăduseră în spectacol. O mulțime care aclama se strânsese să asiste la distracție. Numai că băiatul de la Hungry Hop tratase întreaga situație cu o asemenea nonșalanță că Pinky se înmuiase plină de recunoștință. — Poftim, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se dăduseră în spectacol. O mulțime care aclama se strânsese să asiste la distracție. Numai că băiatul de la Hungry Hop tratase întreaga situație cu o asemenea nonșalanță că Pinky se înmuiase plină de recunoștință. — Poftim, spuse el bucuros și scutură bățul. Ai făcut destulă mișcare pentru o săptămână întreagă, nu? Îi aruncă un zâmbet strălucitor și drăguț și apoi se întoarse pentru a face o plecăciune către mulțimea care îl felicita zgomotos. Normal că, după ce te-a văzut, se întoarse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]