11,781 matches
-
-și tragă răsuflarea. ÎI vede pe Săteanu cum stă perplex, cu ochii măriți, ficși, îndreptați spre fereastră, așa că se simte nevoit să-și îmbuneze vorbele, să o întoarcă pe fața frumoasă, altfel i-e teamă că Săteanu l-ar putea bănui de rea intenție. În fond, nu se poate zice că... De fapt, dacă e să fiu sincer, asta am vrut s-o spun de la început: doamna Săteanu privește de sus; cred c-ați avut dreptate dumneavoastră, cultura a aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-su a fost închis, ea a devenit ciudată..., și-a vîndut brățara, apoi medalionul... Noroc de cercei că i-au rămas! Ce bijuterii superbe! De ce le-o fi vîndut, ce-a făcut cu banii?! Într-adevăr, era ciudată... M-a bănuit că l-am înșelat pe taică-su, mi-a și spus-o, dar de ce a vrut să treacă fata pe numele ei? Unde o fi profesorul, că nu-l văd? Ce l-o mai fi interesînd Maria acum? Între el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Da?! Lăsa impresia că nu-l prea doare cînd soția lui e privită cu poftă; ba o încuraja; chiar și ea se lăsa privită cu poftă, stîrnea privirile... Plus pieptenele. Nu-i păsa, c-o știa ce vrea. Și ea bănuia că lui îi face plăcere și mai de-al naibii făcea, un fel de cerc. Plăcerea jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în extaz; finalul, golul în exemplul nostru, aduce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
relatat și cum s-a purtat cu mine, exact ce spuneați: te aprinde și te lasă, ori, cum mi-a făcut mie, te amînă pe a doua zi. Mi-a cerut să-i relatez ce s-a întîmplat atunci; nu bănuiam de ce; credeam că-i o manevră a dumneavoastră să mă intimidați; tocmai publicasem mici articole critice la niște spectacole de duzină. Și am mințit, alegînd o variantă plauzibilă, ieșită de sub incidența directă a legii, dar care se regăsea parțial în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
satisfacerea unor altfel de necesități, străine mie... Cum pot fi unii oameni așa?... Dar de ce Dracu' mă mai mir, dă prelung din cap Lazăr, continuînd pasiențele cînd tot jocul meu, din noaptea asta, n-a fost decît un act sadic?! Bănuiam face el un gest spre profesor că Vrabie m-a turnat, dar voiam să fiu sigur. L-oi întîlni vreodată acasă, în sat și, departe de puterea lui socială, țărănește, tradițional cum îi place s-o spună, l-oi scuipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în 2 și a trecut-o pe numele ei. De ce? Naiba știe! Că de iubit n-a iubit-o vreodată; nici n-o cred în stare să iubească copiii. Ba chiar, față de Doinița, a avut o repulsie... Poate c-a bănuit întotdeauna că nu-i este soră bună... Păcate, domnule Teofănescu, păcate strigă bătrîna, înverșunîndu-se să acopere cu vocea sa urletul vîntului. Nu vrei să iei fotografia? Poate scapi dumneata cu viață, dă-i-o lui giner'-miu și spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aflu mai tîrziu -, hîrtii din acelea... despre colegi e-t-c, e-t-c, știți dumneavoastră, domană, la ce mă refer, că a doua zi tot liceul era cu fundul în sus, răscolit de oameni în haine din piele neagră. Dar cine să-l bănuiască pe marele Mihai Vlădeanu, răsfățatul profesorului de Fizică, moș Putere, care-mi crease condiții să stau singur și să rezolv probleme, că peste numai o săptămînă trebuia să plec la București, la Olimpiada de Fizică, de unde m-am întors cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jos a clasei de mijloc sau așa erau categorisiți în colegiile unde studiaseră. Când spun „pătura de jos a clasei de mijloc“, înțeleg prin asta sensul atribuit pe vremea când încă nu absolvisem nici eu, adică un fel de „soliditate“. Bănuiesc că, în instituții mai sofisticate, astfel de copii ar fi consumat droguri la cină. Doar că, într-un asemenea mediu, băieții se rezumau la a bea masiv și la fel făceau și fetele. Consumul de alcool era un simbol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în Safeway. Tocmai întrebase un băcan musulman unde putea găsi șunca. Băcanul, al cărui unchi călătorise la Mecca și care era ferm convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe Carol ca și cum era singura responsabilă pentru mirosurile fetide din încăpere. Evident, Carol nu se mai întorsese. Dar îl trimisese pe Dan. Asta după ce lipsise de acasă treizeci și șase de ore. Ascultându-și mai degrabă instinctele decât rațiunea și bănuind cam pe unde ar putea fi, Derry îl găsise în cele din urmă, în compania unei sticle de Night Train, sub podul feroviar de la Charing Cross. Dan revenise de la doctorul Flaherty cu două informații. În primul rând, acesta îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jdiai, nu-i așa? Chiar în ziua următoare, Carol luă cea de-a treia lecție de șofat. După două zile, pe a patra. Iar la finalul săptămânii următoare, instructorul, un cipriot, mângâindu-și mustața cu degetele, îi confirmă ceea ce ea bănuia deja: — Știți, domniță, cred că puteți da examenul de-acum. Carol exulta din nou; dar, de data asta, nu mai era vorba de senzația aceea amețitoare, ci de o bucurie mai calmă, mai domestică, ce se combina cu o conștientizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să ne imaginăm altceva. Carol simțea structura tubulară, forma prelungă, de coloană, rigiditatea propriului penis. Eram blocați într-un tunel. Nu puteam fi absolut sigur, dar, după felul în care gâfâia și i se frângea uneori vocea de Rudyard Kipling, bănuiam că profesorul se juca pe ascuns cu mânuța. *** Bang! Mai târziu, după o investigație în profunzime, cu termometrul rectal și o gamă largă de teste și analize, medicul legist fusese în măsură să dea presei o declarație cam prezumțioasă. Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pare? Ți-am spus cam ce știu despre tine, așa-i? Dar nu te teme. Trebuie să înțelegi că prejudecata asta a mea nu e chestie personală, sunt reticent în privința rasei, nu a indivizilor. Și totuși, ai tot dreptul să bănuiești că există o legătură între opinia mea atent fundamentată în ceea ce privește poporul evreu și acest minunat recital pe care au avut ocazia să-l asculte urechile tale pline de ceară și de gunoaie ovreiești. Ar trebui să știi cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dacă te aventurezi singur în noapte, îmbrăcat așa și cu fața asta, comportându-te așa cum ai făcut tu? Nu vreau să te descurajez, există dovezi palpabile, dar cred că ar trebui să fii pregătit pentru ce vor spune oamenii. Fiindcă bănuiesc eu că vor ajunge la concluzia că ai căutat-o cu lumânarea. Chiar voiai să îți facă cineva felul. De fapt, am să merg și mai departe. Cred că voiai să servești drept public. A, nu mă îndoiesc că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acoperea cu totul ansamblul format din suspensor și absorbant. În caz că asta nu ar fi fost de ajuns, Bull își pusese și o pereche de șosete mai lungi, iar pentru piciorul stâng alesese o jartieră deosebit de strânsă. Nici unul dintre coechiperi nu bănuia nimic. Luaseră de bună explicația cu „leziunea deranjantă“. Meciul fusese un succes răsunător. Oaspeții avuseseră parte de o reușită remarcabilă în cel de-al optzeci și doilea minut de joc. Eseul fusese marcat chiar de Bull. Era în grămadă, înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era iritat. După ce făcuse Bull în timpul mini-turneului, ar fi vrut să fie dat afară din echipă. În definitiv, atunci când vine vorba de rugby pentru amatori, jocul în sine are aceeași pondere ca socializarea cu colegii de echipă. Dintotdeauna, Gillis îl bănuise pe Bull. Trăsăturile sale deschise, prietenia și nepărtinirea erau prea bune ca să fie adevărate. N-ar fi fost uimit să afle că Bull era doar un escroc. — Și unde naiba ai fost în ultimele nopți? Ne-am distrat de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mod o armată atât de puternică. A tras concluzia că acolo este ascunsă o oaste la fel de puternică. Tocmai în acel moment, a sesizat că ritmul melodiei interpretate de Zhuge Liang accelerează treptat, anunțând parcă venirea iminentă a unei furtuni. A bănuit că acesta ar putea fi semnalul unui contraatac și a ordonat celor peste 100.000 de ostași ai săi să se retragă. Astfel, Xicheng din Shu nu a fost cucerit, datorită faimoasei tactici a "orașului nepăzit" aplicată de celebrul strateg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
identitatea. Văzând că Muyi era chipeș și viteaz, împărăteasa Xiao din Liao a măritat-o pe prințesa Tiejing cu acesta. Tinerii căsătoriți se iubeau foarte mult și peste puțin timp au avut un copil. Până în acel moment, nimeni nu a bănuit că Muyi era de fapt, unul dintre frații Yang. Song și Liao au continuat războiul. După 15 ani, statul Liao a inițiat o nouă ofensivă de mare amploare împotriva statului Song. Însăși împărăteasa a plecat pe front, împreună cu prințesa Tiejing
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
familiile beau vin cu sulfat de arsen, însă șerpii fermecați nu pot suporta această băutură. Xiao Qing a propus să se retragă amândouă în munți, dar Bai nu a putut renunța la soțul ei. De teamă că Xu le va bănui, au fost nevoite să se prefacă bolnave. Xu, deși nu credea în spusele lui Fa Hai, i-a oferit soției un pahar de vin cu sulfat de arsen, așa cum era obiceiul. Bai n-a putut să-l refuze. După ce a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ce trece. După interviu, am văzut The Passion of Christ. După film, am văzut „Trenurile morții din Madrid” în regia Al-Qaida. Că filmul lui Mel Gibson nu e nici antisemit, nici prosemit, dar este protâmpit, nu e cine știe ce surpriză. Așa cum bănuiam, din capul flăcăului australian cu ochi albaștri n-a prea avut ce să iasă. Nu știu câte serii a avut Rocky, cu Sylvester Stallone. Parcă patru. Ei, atunci ăsta e Rocky V. Hristosul lui Gibson e făcut să lase aceeași impresie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ne-am fi văzut în viu, probabil că nu mi-ar fi fost deloc simpatic - nici eu lui. Dar pentru că nu ne-am întâlnit niciodată, pot să scriu despre un om alcătuit din cuvinte și imagini fără să mă poată bănui cineva că aș fi avut ceva personal de împărțit cu el. După părerea mea, Nichita Stănescu reprezintă cel mai grav caz de fabricare a unei false valori artistice și morale din literatura română. Artistic vorbind, mi se pare o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ți-am zis mereu, și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă“. Am rămas agățați de bară, eu și Coșuță, și a fost de ajuns să mă uit la privirile celorlalți oameni ca să-mi dau sema că nici unul din ei nu bănuiește nimic, că habar n-au de ce mi-a spus Coșuță vorbele alea și că - să fim serioși, până la Universitate nu mai era mult - nici n-aveau cum să le audă. Apoi am coborât și, evident, am uitat. Acum încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o zână, un pic zaharisită, fără baghetă, cu ochelari, înaltă, uscățivă, ar fi făcut sigur carieră în baschet dacă nu s-ar fi dedicat celor mici, în timp ce tovarășa Ulărescu, cu care n-am nici o fotografie, Slavă Domnului!, fusese o harpie, bănuiesc neagră în cerul gurii, dar nu pot să certific câtă vreme mi-a lipsit ocazia s-o pun să scoată limba, să zică aaaaaaa și să-i cercetez gâtul îndeaproape). Tovarășa Câsu nu îngăduia oricui părul mare, era un privilegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și rugămințile, dacă sunt sigur că nu-mi place alt model, era mirat în orice caz, foarte mirat, încerca să-mi explice că sunt încălțări de papițoi, înțelegea încet, încet cum e cu trecerea din copilărie în adolescență, dar nu bănuia nimic despre succesul la gagici al lui Dan Anghel de la scara C care purta exact pantofi ca ăia și nici nu-și imagina ce însemnau ciocații pentru Nicoleta. Erau impecabili, cu vârful ascuțit, cu toc gros și foarte înalt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e nimeni să locuiască înăuntru?“. Cred că asta m-am întrebat și eu. Și așa, ca o împletire firească între un răspuns la o întrebare logică și un miracol cu miros de pâine prăjită, fără ca mama, întoarsă cu spatele, să bănuiască măcar ce se întâmplă în bucătăria apartamentului 40, au apărut pe lume cei doi prieteni nedespărțiți, tovarășii de nădejde ai copilăriei mele, Știm și Ștam. Nu am chiuit de bucurie și nu am chiuit nici de groază, becul nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]