3,263 matches
-
fi. Ar avea grijă de ovulele tale ca o cloșcă și ar fi ajutorul ideal dacă ai avea probleme de fertilitate. Toți copiii pe care i-ați avea ar fi mai mult ca sigur buni pe partea de științe. O bănuială înspăimântătoare începu să-i dea târcoale Francescăi. — Henryă toată seara astaă toată povestea asta cu dineul, nu cumvaă Nu îndrăzni să răspundă la propria întrebare. Henrietta strălucea de mândrie. — Ba da, sigur că da. De ce l-aș fi invitat altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prea evident probabil. Nu era genul de persoană, presupuse ea, căreia îi plăcea să facă lucrurile cu prea mulți martori. Transmitea o dorință de a-și păstra intimitatea. Apoi se întrebă, pentru o clipă de coșmar, dacă avea vreo vagă bănuială în privința motivelor pentru care îl invitase Henrietta. Un val de rușine o năpădi imediat, trezindu-i una dintre cele mai urâte amintiri. La șaptesprezece ani fusese la un bal al lunii mai la Cambridge, invitată de băiatul la care visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Stevie. — Ce Dumnezeu se întâmplă? întrebă ea. — Afurisitul de Jack Allen! Vrei să știi ce-a mai făcut onorabilul domn Jack, care nu are obiceiul să profite de femei în stare de inconștiență? Stevie rânji auzind cum i se confirmau bănuielile și se întrebă ce se întâmplase când femeia cu pricina își recăpătase cunoștința. Nu, dar am o bănuială c-o să-mi spui. — Ne-a furat doar cel mai bun client! Lui Ronnie Newlands i s-a făcut o ofertă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
onorabilul domn Jack, care nu are obiceiul să profite de femei în stare de inconștiență? Stevie rânji auzind cum i se confirmau bănuielile și se întrebă ce se întâmplase când femeia cu pricina își recăpătase cunoștința. Nu, dar am o bănuială c-o să-mi spui. — Ne-a furat doar cel mai bun client! Lui Ronnie Newlands i s-a făcut o ofertă pe care n-a putut-o refuza și își mută afacerea - fiecare apartament de vis și fiecare garsonieră cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
contactul cu ce se întâmplă la baza piramidei. Stevie, care visase ea însăși în taină la scaunul de redactor-șef și care nu și l-ar fi închipuit altfel decât masiv, îmbrăcat în piele și baricadat în spatele ușilor închise, avu bănuiala că începea probabil să devină un fel de dinozaur. Într-un birou mai modern decât cel de la Citizen, ar fi depășită de situație. Poate că ieșirea la pensie și grădinăritul nu erau o idee atât de rea la urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din partea ta. — I-ai dat deja vestea lui taică-tău? Tonul ei plin de neașteptată compasiune o emoționă pe Fran. — Nu cred c-o să fie devastat. Era încântat la culme că vrei să te conducă la altar, dar am o bănuială că îi era teamă să nu facă vreo gafă care să te facă de râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am gândit că s-ar putea să ai nevoie de cineva care să-ți ridice moralul. În ciuda arșiței, Stevie purta o jachetă veche de la Barbour care părea să fi fost prototipul primei haine impermeabile, înainte să existe vreo urmă de bănuială că avea să devină un semn distinctiv al aristocrației pasionate de viața la țară. Stevie scoase un pachet de bomboane mentolate Extra Strong din buzunarele ei încăpătoare. — Vrei una? Fran clătină din cap. — Deci, cui ar trebui să-i spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca funcționar la Direcția Presei și după colaborarea cu Ion Pillat... Atît Fundoianu, cît și Voronca sînt niște „călători” și niște exilați, destinele lor de poeți expatriați - evreo-franco-români - se aseamănă mult și, printr-o coincidență semnificativă, coincidență, totuși, în pofida unor bănuieli și acuze formulate de unii comilitoni, fiecare va publica un volum intitulat Ulysse... Alexandru Bogdan-Pitești: un animator controversat al „primului modernism” autohton Personalitatea controversată a lui Alexandru Bogdan-Pitești, emblematică pentru epoca dintre 1895-1920, constituie o stațiune obligatorie pentru istoria intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capul pe jumătate ca s-o privească. Zărindu-i ochii negri și nasul în vânt, arogant, a avut senzația că-și bate joc de el. — Cine e Haruko Hona? — Haruko? Să fiu al naibii dacă știu. — Adevărat? O undă de bănuială i se strecură în voce. Strâmbă din nas și-l privi fix pentru a-i observa cu atenție expresia feței. Takamori nu-și amintea să fi auzit vreodată de Haruko Hona. Nici nu știa dacă „prietenă“ însemna iubită sau prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
glumă proastă, probabil. Dar e cam devreme pentru așa ceva. Mai sunt două-trei zile până la 1 Aprilie. Deschide-o măcar și vezi ce scrie. — Bine. Bătut la cap de Tomoe, rupse plicul fără să se gândească bine ce face. — Stai puțin! Bănuiala a pus stăpânire pe el într-o clipă, probabil sub influența romanului polițist pe care tocmai îl lăsase din mână și care-i stăruia încă în minte. În roman era vorba de o femeie care s-a răzbunat pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Tomoe, privindu-i chipul de cal. „Bagă-n gură mâncarea ca un hipopotam! Nu-mi vine să cred că acest Gaston îl are strămoș pe curajosul erou care a reușit să traverseze Alpii pornind la cucerirea Italiei.“ Dar, deodată, o bănuială puse stăpânire pe ea. Nu ne trage oare pe sfoară individul ăsta? Nu prea cunoștea ea legile lui Mendel și Lysenko, dar i se părea ciudat ca primul și ultimul membru al unei familii să se deosebească atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost și pace.“ Iar avu o bănuială. Ce-ar fi dacă, în spatele privirii aceleia idioate, Gaston punea la cale o mârșăvie? Se uită la el pe furiș. Terminase de mâncat și privea absent pe fereastră. — Gaston, de ce nu mai mănânci? N-a răspuns. — Gaston. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu ciment. Soarele își trimitea razele strălucitoare pe sacii de ciment. — Așteaptă europencele într-un astfel de loc? Nu-mi vine să cred! E o glumă? întrebă Kanai neliniștit. Se pare că, în sfârșit, începuse să aibă și el o bănuială. — De ce să glumesc cu dumneavoastră? Endō îi vorbea în dialectul Kansai. Femeile sunt chiar aici, în fața dumneavoastră. — ? ? ? — Uită-te la mine. Nu-ți amintești? Nu semăn cu nimeni pe care l-ai cunoscut cândva? Bineînțeles, omul e mort... Un locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu? Aha, asta era, deci! Omul acesta făcea doar pe prostul. În realitate era un om deștept, abil, care realiza tot ce se petrece în jurul lui. „Așa stau lucrurile, probabil“, gândi Endō. Îl privi fix, trezindu-i-se o nouă bănuială. Scuipă și porni spre ieșire. Zgomotul de pe șantier era infernal. Endō a privit înapoi și l-a văzut pe Gaston urmându-l șovăitor. — De ce vii după mine? Gaston nu-i răspunse. — Te întrebam de ce vii după mine? N-ai chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
i se mișcau încontinuu. Nici un răspuns măcar la întrebarea fetei. „Ascunde ceva“, hotărî Tomoe. Devenise foarte bănuitoare. „De ce evită întotdeauna subiectul ăsta?“ S-a oprit din mâncat ca să-l privească fix un timp. Ceva ce nu se putea numi nici bănuială, nici curiozitate, puse stăpânire pe ea. Ce naiba era cu tipul ăsta? Era el oare capabil de sentimente? O fi fost vreodată îndrăgostit, de exemplu? O fi iubit cu pasiune pe cineva? — Gaston, ai o iubită? — Iubită? — Da, o fată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tragă sufletul puțin. Astăzi nu se vedea nimeni prin apropiere. — Gas, ia-o înainte și aruncă o privire, îi spuse Endō lui Gaston. Vezi dacă poți găsi ceva de băut... măcar niște apă. — E periculos să trimiteți străinul. O să trezească bănuieli. Mă duc eu după apă. Kobayashi l-a oprit pe Gaston din drum de teama reacției pe care ar putea-o stârni aspectul lui ciudat. Endō și Gaston s-au ascuns în autobuzul abandonat, în timp ce Kobayashi s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu Trish și Gregory (mai tîrziu, Trish mi-a zis că-i venea să se scuze că nu e o blondă de un metru optzeci, cu sîni pneumatici), dar se scuză cu prima ocazie și se duce să Înoate, dar bănuiala mea e că face asta numai ca să aibă un unghi mai prielnic din care să se uite la corpul Lisei, care s-a Întins iarăși pe saltea. Trish ridică dintr-o sprînceană În direcția mea și zice: — Socru-tău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o visez pe ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: "Vino, Galilei, să vezi că n-are rost să încerci să ne uiți" Am mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru și, după
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
e foarte simplu. La fel ca dezgustul pe care mi-l provoacă inchizitorii. ― Galilei, pot să te rog să-mi explici ceva? ― Ce anume? ― Ai avea motive să mă crezi un spion al Inchiziției. Sau ai putea să nutrești alte bănuieli, câtă vreme eu sunt pentru tine un străin. Într-o anumită împrejurare, aproape te-ai ciocnit de mine, dar erai prea tulburat ca să-mi reții figura. Cum de ai încredere să-mi destăinui toate acestea? ― Cauzele ar fi multe. Poate
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sunt mai tari în fața bolilor decât bărbații. Ceva mai târziu a făcut o pasiune pentru magie și, crezând c-o interesează, i-am dus într-o zi niște "cărți blestemate". Nu știa ce lucram și, ca să nu-i stârnesc vreo bănuială, am mințit-o că le cumpărasem de la un anticar. "Au curajul să țină asemenea cărți în anticariat și să le vîndă?" s-a mirat ea. Am născocit o poveste. Că-l cunoșteam pe anticar și că le scosese dintr-un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vedea vreo deosebire între aur și fecale, i-ar fi lipsit curajul să pună pâine sfințită în troaca unui porc. Ar fi putut să fie acuzat de erezie, ca discipol al lui Mani. Nu vreau să stărui însă în aceste bănuieli, căci și eu am crezut mult timp despre cunoaștere că ar fi calea spre mântuire și m-am mânjit cu astfel de erezii gnostice. Judecătorul Romuald care mă însoțea, însărcinat fiind de regele Rodoald, l-a convins în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de piatră care ținea loc de han și de cârciumă. Am ajuns acolo pe când bezna se așternea cu repeziciune. Hanul merită să fie descris. Nu că s-ar fi remarcat prin ceva deosebit, ci fiindcă acolo am avut cea dintâi bănuială despre conjurația ce se punea la cale. În vreme ce soldații se îngrijeau de adăpostirea cailor, ne-am făcut intrarea. Era o singură sală mare, cu podeaua de pământ presărată cu paie, ca s-o facă mai puțin jilavă. În mijloc ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu-l slăbeam din ochi, stătea în picioare într-un colț, neclintit, dar atent la tot ce se petrecea acolo. După ce m-am întors la episcopat să mă culc, mi-am spus că o luasem razna cu teama și cu bănuielile. Poate că, dacă n-aș fi sărit calul cu băutura și m-aș fi uitat pe fereastră, tot aș fi observat eu ceva și chiar aș fi putut să intervin. Nu știu, probabil că ar fi fost oricum inutil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o arăta era mai aprigă decât cea pe care o încerca. Rămânând singuri, mi-a spus râzând: - Dacă n-aș fi fost sigur de iubirea soției mele, de credința ei și de prietenia ta, aș fi intrat și eu la bănuială. La drept vorbind, n-am fost niciodată singur cu Gaila, ci totdeauna ne aflam în prezența unor slujnice. Probabil că acest lucru îl liniștea pe Rotari cel mai mult. - Soția ta este pentru mine precum o grădină în floare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în salteaua de paie un săculeț plin cu sare de plumb. Lucrurile lui n-aveau nimic care să sară-n ochi, iar tunicile și glugile erau cele oferite de palat. La un moment dat mi-a trecut prin cap o bănuială, amintindu-mi de ce-mi spusese Aronne la Ravenna: discipolii lui Andras, ca semn de recunoaștere, aveau o pecete pe corp. Am întrebat unde era cadavrul ajutorului de paharnic. Mi-au arătat o curticică lângă țarcul porcilor. Am ordonat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]