3,362 matches
-
Necuratul?!” Bikinski râse de gluma lui. „Păi, mai adineauri, la mănăstire, În fața starețului Pafnutie, parcă-mi luaserăți apărarea, nu-i așa?!” Atunci a fost atunci, iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stradă, alt ritm și altă măsură... Omul Negru Îi făcu cu ochiul și se topi În raza tulbure de lumină ce se strecura printre storurile trase... Nu era prima dată când Îi apărea În fața ochilor, luând mereu o altă Înfățișare. Bărbia Însă Îl trăda. Chiar dacă ar fi tăiat-o cu foarfeca, stomatologul tot l-ar fi recunoscut. Noimann era bucuros că reușise să scape de această obsesie a lui, care de obicei se sfârșea cu farfurii și scaune aruncate pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi recunoscut. Noimann era bucuros că reușise să scape de această obsesie a lui, care de obicei se sfârșea cu farfurii și scaune aruncate pe geam. Uneori și cu tăiatul venelor. În locul său apăru Însă un alt chip, posedând o bărbie neașteptat de lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a lui, care de obicei se sfârșea cu farfurii și scaune aruncate pe geam. Uneori și cu tăiatul venelor. În locul său apăru Însă un alt chip, posedând o bărbie neașteptat de lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu-se În spatele trabucului care pufăia de zor. Medicul privea pasiv această defilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o halbă rece de bere luată de la dozator. Procesiunea de chipuri ce se perinda prin aer, desfășurându-se ca o coadă de păun În spatele primului chip, Înzestrat cu o bărbie dublă, Începea să-l enerveze. Dacă ar fi avut putere, s-ar fi sculat din pat și le-ar fi alungat pe geam. Slăbiciunea Îl punea Într-o situație ingrată. Medicul Încercă să-și păstreze judecata rece. Între timp, durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
efort suprem mâna dreaptă spre tavan, Noimann dădu comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o poziție de așteptare. „Vax”, spuse medicul, „azi n-am chef de voi...” Vârtejul de chipuri se roti deasupra patului, apoi, urmând bărbia, se strecură În dulap. Costumele se neliniștiră, animate de un nou avânt. Acum fiecare dintre ele purta, deasupra gulerului, un cap de consistența aerului, ce se clătina Încetișor. În mijlocul lor, chipul inginerului Edward Satanovski Îl fixa cu insistență În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
arămiu. Din nou, aceeași transpirație binefăcătoare Îi răcori pentru o clipă tîmplele. Șuvița rebelă făcu o mișcare și reveni la locul ei, lipindu-se de frunte. Senzația de uscăciune de pe cerul gurii dispăru. Noimann Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu să surîdă În sinea lui. Cunoștea, de acum, prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tot mai lucid. Porii pielii sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din secreții nevăzute, piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi, tot numai fibră. Pe gâtul său puternic, contorsionat, se rotea o față pătrățoasă, cu o bărbie proeminentă, care-i accentua brutalitatea. Privindu-l, mai degrabă te-ai fi așteptat să-l Întâlnești Într-o sală de sport sau pe un ring de box. Și totuși mișcările Îi erau deosebit de delicate. Înfățișarea sa Îi aducea aminte lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mă puteți duce de nas?!” spuse ciungul. „Întrebarea dumneavoastră nu e nicidecum naivă și asta o știți, ci cât se poate de parșivă...Ce aș putea să vă spun? Hm, ce este materia?” făcu el, mângâindu-și cu mâna dreaptă bărbia. „De-ați ști de câte ori mi-am pus și eu această Întrebare....” „Și la ce concluzie ați ajuns?” Noimann Îl urmărea, nu știa nici el de ce, cu atenție sporită. I se părea că omul care umbla cu forcepsul prin măruntaie, trimițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
suspicios. Nici numele, nici manierele inginerului nu-i inspirau Încredere. „La ce vă trebuiesc icoanele odată ce-l renegați pe Dumnezeu? Nu cumva vreți să le folosiți În trucurile dumneavoastră? Sau le cumpărați ca să le dați foc?!” Satanovski Își mișca nervos bărbia; suspiciunea pictorului Îl călca pe nervi... „De unde și până unde Îl reneg eu pe Dumnezeu?” răspundea el cu o voce blândă. „De câte ori v-am spus că sunt calea ce duce spre lumină...” „Sunteți Întunericul desăvârșit”, replica Bikinski, Încheind orice discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
n-am să vă vând nimic...” zise el. „Îmi sugerați să-mi schimb numele?” Întrebă inginerul. „Mai degrabă v-ați schimba năravul”, replică Bikinski... „La ce anume vă referiți?” Întrebă cu naivitate inginerul, mișcându-și În sus și În jos bărbia proeminentă. „Știți dumneavoastră la ce”, zise Bikinski. Dialogul dintre cei doi continuă, Învârtindu-se În jurul aceluiași punct mort. Și acest punct mort era Însuși numele pe care-l purta inginerul Edward Satanovski. „Cum credeți că aș putea vinde o icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la masă câte probleme Îi creează numele. „Am parte numai de belele din pricina lui. Chiar și la slujbă am fost avansat destul de greu, tocmai din cauza asta. Toți mă privesc cu suspiciune. Aa, Satanovski, ziceau... Să mai aștepte.” Inginerul, mișcându-și bărbia, povesti cum Încercase să-și găsească un alt nume, dar nici unul nu i s-a părut a fi nimerit. Apelase și la cartea de telefon, pe care o răsfoise din scoarță-n scoarță. Întotdeauna ceva nu se potrivea. Satanovski, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rost să vă bateți singur cuie În talpă pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult. După câteva halbe băute pentru „Împăcare veșnică”, ciondănelile Între cei doi se reluară. Agasat de bărbia inginerului, care se mișca Încoace și Încolo, nefiresc, pe deasupra mesei, Bikinski Îl Înțepa rostind, cu sau fără voia sa, pe un ton imperativ, cuvântul smoală (sau catran), făcând astfel aluzie la faptul că, atunci când inginerul descindea la Corso direct de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transfigurau În puncte de suspensie și linii frânte care, unindu-se Între ele, alcătuiau figuri din cele mai abracadabrante. Figurile se deplasau Încet una după alta, mișcându-se Într-un vârtej amenințător. În centrul lui, nu se știe de ce, strălucea bărbia proeminentă a inginerului Edward, Înconjurată de dinți fosforescenți. Tartrul și tartorul, combinându-se Între ele, dădeau naștere unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri de cuvinte mi se năzăriră, mătăsuri ușoare cu șerpi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De ce mereu Îi reveneau În minte lui Noimann aceste versuri ale unui poet trecut dincolo de Styx, care aveau În ele ceva mortuar? De ce era atras, În ultimul timp, de tot ce era obscur, malefic? De ce Îi răsărea În fața ochilor mereu bărbia, Înconjurată de dinți, a lui Satanovski? Ce legătură avea tartrul cu tartorul? Substanța aceasta nici nu există, o inventase el, făcând jocuri ieftine de cuvinte. Fuga de idei era Însă, și Noimann o știa prea bine, periculoasă... Odată declanșat delirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann-cruciatul se prosternase la picioarele unui alt Noimann, Învingătorul. Statuia vergină Îl reprezenta În chip de Napoleon. Un Napoleon tronând peste munți de sticle golite și pahare. Sub picioarele lui Napoleon zăceau și Noimann, și Lily Fundyfer și inginerul Edward. Bărbia sa se mișca spasmodic În aerul stătut. A cui era Însă treimea de buze, ce-i apărea lui Noimann În chip de pentagon? La ce fel de buze făceau aluzie versurile? Imaginația sa bolnavă scotea din adâncuri lucruri greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ajungă până acasă pentru a pune În practică metoda recomandată de reclama din ziar. Golind ultima halbă, el se sculase țanțoș de la masă și, urmat de câțiva comeseni, urcase treptele, ieșind pe Lăpușneanu. De aici, bombându-și pieptul, pornise cu bărbia avântată În sus spre Piața Unirii. Ajuns În dreptul monumentului, Noimann Își agățase de el cravata (era, de altfel, În afară de ochelarii de soare, singurul obiect de vestimentație pe care-l avea asupra sa) și se aruncă În arteziană. Probabil memoria Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o măiestrie ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a lui Satanovski era un paradox. Nasul Îi era nespus de mic, lipit parcă sub o frunte Înaltă, scobită la tâmple, sprâncenele stufoase, pleoapele galbene, bărbia bombată ca o pară, care se mișca neverosimil În sus și În jos, În dezacord cu buzele și ochii verzi cu reflexe cenușii, astfel că, atunci când Satanovski vorbea, erai tentat să urmărești mișcarea mecanică a acestei protuberanțe faciale, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
miște degetele pentru ca una din ele să intre În acțiune și s-o anihileze pe cealaltă. Șeptarii, decarii, damele de treflă, valeții de cruce, așii, popii și jokerii roiau În jurul lui ca fluturii de noapte În jurul unei lămpi. Mișcându-și bărbia sau, În orbite, globii oculari, inginerul Edward punea În mișcare și zarurile pe care le avea În buzunare. Izbindu-se unul de altul, cuburile de os, punctate cu cifre de la unu la șase, executau În jurul degetelor și apoi al frunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
anumite persoane de sex opus, trecută de mult de prima tinerețe, dar, fiindcă nu avea chef de discuții de prisos, Își păstră replica aceasta pentru o altă ocazie. Parcă ghicindu-i gândurile, Satanovski Îi făcu cu ochiul, apoi, rotindu-și bărbia Înainte și Înapoi și strângând-o pe domnișoara Lily Fundyfer, aflată undeva În dreapta sa, cu un gest aproape obscen la piept, le propuse să le prezinte un număr cu adevărat senzațional, nu Înainte Însă de-a face o precizare: „Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca să schimbați rotația?” insistă pictorul. „Sunteți cam curios”, zise Satanovski. „Am să vă invit Într-o zi de sâmbătă acolo, ca să vă uitați pe gaura cheii, poate așa o să vă treacă pentru totdeauna cheful de-a glumi cu lucruri sfinte...” Bărbia i se mișcă În sus și În jos, oprindu-se undeva la jumătatea feței. Urechile-i Înțepeniră În aer, apoi Începură să se deplaseze de la locul lor. Satanovski clipi din ochi. Bikinski Își făcu, muțește, cu limba, pe cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu se deosebește prea mult de adevărul prim al fiecărui om, care-i bîntuit de teama de a nu fi Înghițit de hău... În sfârșit, deasupra mesei pe care o alesese inginerul Satanovski pentru „oficiile” sale rămaseră doar turbanul și bărbia, care, mișcându-se spasmodic În dreapta și În stânga, scoase un sunet ca de trompetă. Și atunci, bucățile de carne ridicându-se, una câte una, din grămadă, intrară rând pe rând În gura deschisă Într-un rânjet a jonglerului, dispărând În bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe locul său, inginerul Edward. „Pe când al dumneavoastră-i șase”, replică pictorul, privindu-și genunchii care Încă mai tremurau. „Șase-șase”, spuse Satanovski, aruncând printre pahare și un rând de zaruri. „Mai puneți unul, ca să fie trei”, spuse pictorul. Mișcându-și bărbia voluminoasă, inginerul mai aruncă pe masă Încă un zar. „Acum cifra e completă”, zise pictorul, „măcar știm cu cine avem de-a face.” Aprinzându-și Încă o țigară, Lily chicoti cu subînțeles. Noimann observă că Bikinski se enervează și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]