16,324 matches
-
nopți cu neguri dese și lumini gălbui care joacă pe locul unde este ascuns aurul... Dar nu despre comoara pierdută în adâncuri vreau să vă vorbesc. Nu. Eu vreau să vă spun că la poalele Măgurii, bunicul are o livadă bătrână, cu copaci care ascund povești care de care mai atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară până în toamnă târziu în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la copac la copac, cercetează crengile uscate, ciocănește în coaja copacilor bătrâni și vorbește cu ei: Ei, cireșule
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la copac la copac, cercetează crengile uscate, ciocănește în coaja copacilor bătrâni și vorbește cu ei: Ei, cireșule! Vezi că ți s au uscat câteva crengi. Cred că e timpul să ți le dau jos, nu? Ce zici? Bună dimineața, nucule! Furtuna de aseară ți-a rupt un braț. Hai să mai
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
un vierme îmi roade tulpina acolo, mai la dreapta. Limba ascuțită a păsării a prins dușmanul prin crăpătura formată și l-a scos la judecată. Părul a răsuflat ușurat, iar doctorița a zburat spre alt copac. Acesta era un nuc bătrân, care avea o scorbură găunoasă chiar la încheietura ramurilor. Atunci ciocănitoarea și a amintit de pățania ei când a găsit scorbura în care veverița adunase alune și ea, ca o hoață, i le-a mâncat până când stăpâna comorii i-a
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
s-au împrietenit, au împărțit multe ierni geroase și furtuni cumplite care le-au dezbinat ramurile, le-au îndoit tulpinile la pământ. De aceea se comportă cu înțelepciune privind și ascultând glasurile ce vin neauzite din toate părțile. Un păr bătrân cu coaja crăpată, numărând ani mulți în tulpina lui, privește prietenos spre mărul la fel de bătrân ca și el și-și împărtășesc ultimele vești: venirea păsărilor călătoare, drumul bunicului printre ei spre cercetarea locurilor necurățate sau a tufelor ce răsar sălbatice
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ramurile, le-au îndoit tulpinile la pământ. De aceea se comportă cu înțelepciune privind și ascultând glasurile ce vin neauzite din toate părțile. Un păr bătrân cu coaja crăpată, numărând ani mulți în tulpina lui, privește prietenos spre mărul la fel de bătrân ca și el și-și împărtășesc ultimele vești: venirea păsărilor călătoare, drumul bunicului printre ei spre cercetarea locurilor necurățate sau a tufelor ce răsar sălbatice înăbușindu-i. Deodată, două glasuri subțirele se aud a ceartă întrerupând gândurile de pace ale
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ca și el și-și împărtășesc ultimele vești: venirea păsărilor călătoare, drumul bunicului printre ei spre cercetarea locurilor necurățate sau a tufelor ce răsar sălbatice înăbușindu-i. Deodată, două glasuri subțirele se aud a ceartă întrerupând gândurile de pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse un măr rotofei, săltând pe creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ani de umbra lui, de nucile care îmi dădeau iodul de care aveam nevoie, de uleiul extras din miezul de nucă, nemaispunând de prăjiturile pe care le făcea bunică-ta, a sosit timpul să-l tai. De ce, bunicule? Pentru că e bătrân și mâine-poimâine nu-l mai pot folosi nici la foc. Măcar acum am să fac un dulap din lemnul lui, să se mire toți. Ce vom pune în locul nucului tăiat? Voi planta tot un nuc, dar nu cred că mai
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
la soare, Cea mai dulce aventură S-a sfârșit la mine-n gură! S-a-ntâmplat să n-am habar Ce e un cireș amar! POVEȘTILE LIVEZII Multe au povestit copacii, și glasurile livezii îmi aduceau întâmplări petrecute demult, când bătrânii copaci erau niște puișori slabi, fără sprijin. Unii au fost plantați de bunicul bunicului, alții de tataia, și așa până în zilele mele. Ascultam glasul livezii când mergeam în primele ore ale primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
în haine de un bun-gust desăvârșit, la Ion Iliescu. Modul aferat în care continuă să meargă parlamentarii pe coridoarele Casei Poporului, în timp ce ziariștii încearcă să dialogheze cu ei. Aerul marțial pe care și-l iau jandarmii când amendează o țărancă bătrână pentru că vinde pătrunjel pe stradă fără autorizație. Rapiditatea cu care se zgribulesc, de frică, aceiași jandarmi, devenind brusc orbi și surzi, când apare în preajma lor o bandă de răufăcători fioroși" (pp. 58-60). Iată dintr-un foc o mână de oameni
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
Fenster (care provine din A II-a Elegie, faimoasă prin incipitu-i abrupt: "Jeder Engel ist schrecklich", - nici asta n-o spun pentru tine!), țin minte că preumblându-ne, odată, la începutul unei toamne, Maria (care nu mai este) cu mine, printre bătrâne edificii timișorene Jugendstil (!), am dat cu ochii de-o fereastră de la etajul II sau III, în preajma Primăriei Vechi, în care lâncezea un veșted elev, ca la vreo 14 ani, ce, fără să fie exoftalmic, ci numai maladiv și palid, în
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
adolescent, e copil. MAMA: Mai suge o dată din țâța maică-sii și, cât ai clipi, dispare în dânsa. 1 iunie 1959. [...] BUNICA: Și tot așa: filmul se dă înapoi, înapoi, până când nu se mai vede decât așa, departe, o măicuță bătrână lăcrimând, alergând, pe toți întrebând. M|TUȘA: Și-apoi, dintr-odată, apare chiar el, ciobănașul nostru, al tuturor. Venind agale spre noi, chiar de-acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
se mai vede decât așa, departe, o măicuță bătrână lăcrimând, alergând, pe toți întrebând. M|TUȘA: Și-apoi, dintr-odată, apare chiar el, ciobănașul nostru, al tuturor. Venind agale spre noi, chiar de-acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma laptelui. Ținând-o așa, din nuntă în nuntă.[...] MAMA: își lipește fața, pe dinăuntru, de geamul televizorului și rămâne așa, uitându-se în gol. SORA: Chipul lui nu se mai șterge de pe
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
iarnă, cu căciula pe cap, pe care și-o scoase respectuos, când ofițerul de gardă, un căpitan de cavalerie, se prezentă salutându-l... - căpitanul cutare -, sunteți așteptat de domnul mareșal. Abia la urmă Gologan își îndesă căciula lui de urs bătrân pe capul încărunțit. Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de paradă străbătu biroul și îi împinse fotoliul. Primarul se postă înaintea fotoliului fără să se așeze. Aștepta. Trecură cam trei minute, în care, alături se auzi vocea ușor pițigăiată a
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
lipsite de umor, îmbufnate, ale securiștilor, care se limitează la a încercui sintagmele periculoase, ignorând ceea ce capitaliștii sălbatici numeau, atunci ca și acum, story-ul. Tac muzele, tac mieii, dar tac - mai abitir - și ofițerii. În subsoluri. Un comunism ilariant În bătrâna și buna revistă CONVORBIRI LITERARE din dulcele târg al Ieșilor, dacă reușim să trecem de articolele stufoase și indigeste semnate de redactorul-șef Cassian Maria Spiridon, găsim destule lucruri demne de a fi semnalate. Pe lângă tinerii, dar deja experimentații critici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
fier, poetul Cezar Ivănescu, exercita pe atunci stilul amenințător împotriva celor despre care i se părea că nu-l priveau cu suficient respect. Se ducea la masa lor și le bătea cu bastonul în tăblie, de înțepeneau. Mai erau doi bătrîni scandalagii, din generația staliniștilor agresivi, care aveau o veche rîcă de rezolvat între ei. Iși dădeau întîlnire să se împace la un pahar și după ce se pupau și-și jurau prietenie veșnică, în loc să se ducă acasă, continuau cu paharele pînă
Peripeții tinerești la Târgul de Carte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9042_a_10367]
-
lupta dreaptă cu natura, a avut de suferit. "Robirea celor mai slabi" apare, în mod necesar, în înfruntarea dintre clase. Naivitatea luminoasă a lui Kogălniceanu speră că, avansînd, civilizația se va lepăda de ea. Noi, oameni cu un veac mai bătrîni, putem să-i spunem că sub aripa civilizației ea doar devine mai perfidă. La fel, netrecut încă prin marile tulburări ale secolului, crede că civilizația întemeiată pe dreptate nu-i poate aduce nici unui stat pieirea. Dreptatea mai binelui va scoate
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
cu români sau alți expați, aveau să se repete, o ură imensă, repede transformată în armă politică, putea dărâma întreaga construcție ideatică a promițătorului superstat al Europei. Creierele începură să lucreze. Soluția se născu în sfârșit la Bruxelles și capii Bătrânului Continent nu se sfiiră, pentru o mai bună punere a ei în practică, să apeleze la americani. Evident, soluția nu putea fi una negativă, ba dimpotrivă. Și trebuia materializată cât mai repede. De unde, până atunci, partidele ultranaționaliste românești fuseseră ținute
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
Presa din țară era cel puțin la fel de critică la adresa regimului, nimeni nu cred că ar fi fost dispus să riște un imens scandal internațional pentru a închide gura unui om care se adresa mai degrabă unui public restrâns din diaspora. Bătrânii legionari din SUA și Canada ar fi avut la îndemână soluții mai puțin riscante, mai ales că astfel de prezențe nu ar fi putut trece neobservate pe holurile aglomerate ale universității. De altminteri, dacă specialiștii FBI au abandonat cazul, mă
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
diferențele între componente sunt, cel mult, de ordin legislativ, libertatea individului nefiind afectată de apartenența lui la o etnie, cultură sau religie diferite de cea a majorității. S.U.A. nu au în spate o istorie a diferențelor (colective sau individuale) precum bătrânul continent, iar evoluția lor comună le-a conferit trăsături ce justifică concluzia (sugerată de François Furet în Trecutul unei iluzii) că sunt - ca urmare a egalității acceptate consensual între indivizi - națiunea sau poporul burghez prin excelență. în Europa, dezvoltarea asincronică
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
Teodor Moldovan, revine în țară după douăzeci de ani de sufocantă și bănoasă carieră elvețiană, căutând o veche iubire - Valeria - și o la fel de veche pasiune devorantă - legendele. Ca adolescent, înregistra pe casete sute de întâmplări de necrezut istorisite de ciobani bătrâni sau de bețivi șarmanți pe care îi momea adeseori cu țuică. Devenit matur și irosit în industria semipublicitară negocierilor pentru uși dotate cu detectoare de tot felul, decide să-și lămurească trecutul tulbure: o despărțire neanunțată (neprovocată de fapt) și
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
ajuns pînă la noi (o singură aluzie fugară în Escursiuni... ne sugerează acest fapt), funcționarul-muzician optează pentru proza literară, încercînd marea cu degetul. Cele cîteva tentative literare de la început n-au viață lungă. Filimon - el însuși prea inteligent și prea bătrîn pentru a se iluziona - și-a dat probabil seama că micile lui schițe nu treceau de pragul mediocrității. Timidele încercări (cîteva scene și portrete din Escursiuni...) cuprind pagini scrise de Filimon sub forma unor însemnări de călătorie, unde literatura apare
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
agresivă în glas. Pe nas avea un diamant. Milena a spus: - Luxemburgul este un oraș mort. Apoi au început amândouă să scrie cărți poștale. Aveau șaptesprezece ani, spuneau ele. Cu doi ani mai mult ca mine. Dar eu păream mai bătrân, fiindcă vorbeam așa de puțin. Chiar și educatoarea îmi luase timiditatea drept înțelepciune. De aceea mi-am închipuit că mă vor crede dacă le spun că și eu am șaptesprezece ani. Înghețata mea curgea. Am aruncat-o, însă am păstrat
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
și un mic restaurant șobolănesc față cu cel clasic, only for men (and women), dar și o mulțime de picanterii locale, care nu încetează să amuze, oferind dincolo de măiestria animatorilor, o imagine americană despre orașul eleganței și al bunului-gust din bătrîna și artritica Europă. Spre exemplu, mătușica, care odată identificat inamicul șoricesc pune mîna pe pușcă și trage sistematic în tot ce mișcă și are blană, nu e chiar din filmul cu franțuzoaice, domnișoare bătrîne, precum madmoiselle O, de care-și
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
orașul eleganței și al bunului-gust din bătrîna și artritica Europă. Spre exemplu, mătușica, care odată identificat inamicul șoricesc pune mîna pe pușcă și trage sistematic în tot ce mișcă și are blană, nu e chiar din filmul cu franțuzoaice, domnișoare bătrîne, precum madmoiselle O, de care-și amintesc scriitori precum Andrei Makine. Din contră, baba are suficient nerv să lichideze o întreagă companie. Există destul loc pentru persiflări, replici acide, amuzamente pe după perdea, dar care nu impietează asupra poveștii, ci dimpotrivă
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]