1,700 matches
-
-l absolvă pe contravenient de sancțiune. Ceea ce am discutat astăzi pare poate banal. Unii vor Întreba, ridicând din umeri: ce-mi pasă mie dacă arborele de peste drum o duce bine ori rău? Am și așa destule pe cap. Numai că, banalitate lângă banalitate conduc inevitabil spre un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe contravenient de sancțiune. Ceea ce am discutat astăzi pare poate banal. Unii vor Întreba, ridicând din umeri: ce-mi pasă mie dacă arborele de peste drum o duce bine ori rău? Am și așa destule pe cap. Numai că, banalitate lângă banalitate conduc inevitabil spre un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de mare însemnătate pentru înțelegerea țarismului. în această societate, un om este pentru celălalt un obstacol, o primejdie, o suspiciune. Scriitorul atrage atenția asupra legilor sufletești, care acționează într-un regim de constrângere ca cel țarist. în decorul cenușiu al banalității, Cehov descoperă farsele sumbre, atroce, pe care societatea țaristă le joacă oamenilor. Acțiunea pervertitoare a banului în societatea burgheză nu poate să scape acestei viziuni critice: arginții corup, murdăresc, umilesc. Banul și exercițiul abuziv al puterii au prefăcut oamenii în
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
Vlei? mă întreabă cu gura plină, schimonosind cuvinte, bolul alimentar afectându-i pronunția unora dintre consoane. La Pif, lumea de acolo, de sus, se vede cu totul altfel. A venit dimineață la un curs, unde a bodogănit încontinuu, enervat de banalitățile debitate de prof, apoi s-a mutat în cârciumă. Aici, „La lemne“. O iarnă stearpă, v-am mai spus. Aici am stat și am așteptat minerii, când cu „Pacea de la Cozia“. Era atunci când se angajase Ruxandra la emisiunea aia concurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
deplină peste tot ce le-a mai rămas din biata lor mândrie și fărâmă de virtute. Legenda mis tică a fecioarei rămase grea dintr-o privire sau cuvânt capătă sens și valabilitate aproape fiziologică. Parafrazând Însă o glumă de o banalitate profundă: toate mij loacele spre a cuceri o femeie sunt bune, cu o singură condi ție: să-ți reușească. și totuși! Parcă tot mai des suntem noi cei păcăliți de femei decât ele de noi. și e mai bine să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de cinema, cu atributele mele demodate: părul lung și dat pe spate, mustața tunsă mocănește și cravata-lavalieră a generației mele de la 1900; și m-au deretecat, mai cu binișorul și mai cu gluma lor acidă, punându-mă la curent cu banalitatea contemporană a stilului bărbătesc snob și à la page: părul lins și gominat, mustața aproape inexistentă, cra vata fără personalitate și haina de croială sportivă, avantajând (dându-mi ele să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o vizită. Tata a remarcat verbul pe care-l folosise, am hotărât, nu îți propun, nu te invit, ci am hotărât, dar nu a fost deranjat de verbul acesta, dimpotrivă, părea încântat și s-a supus. Pe drum, au schimbat banalități. Erau într-o stare de tensiune, de febrilitate, care i-a împiedicat să poarte un dialog ca oamenii. Nici nu și-au dat seama cum au străbătut străduțele până acasă la Irina. Singurul eveniment a fost faptul că la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
moartea subită a prietenului meu. Pentru un om de știință mult timp neluat în seamă, chiar și un prim interviu de un sfert de ceas înseamnă ceva. Partea proastă la persoanele nedeprinse cu onorurile e că la primul interviu înșiră banalități, sunt timorate și nu spun ce-ar vrea să se știe cu adevărat despre ele. Vorbesc cum au văzut că vorbesc alții, degeaba. Dacă interviul e mai lung, de un ceas, două, până și-n cel mai cumpănit neluat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alt material în care să hălăduiască: rege de lemn în jocul de șah, rege de tablă în cocoșul-giruetă, rege de carne în găină. Materialul ce alcătuiește obiectele dobândea, privindu-l, acea prezență extremă cu care începe în cap fuga buimacă. Banalitatea uniformă a lucrurilor plesnea, materia lor se individualiza. Între obiecte identice se formau ierarhii, dar încă mai mult se formau între mine și obiecte. Trebuia să înfrunt comparațiile pe care tot eu pornisem să le fac și care nu puteau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
masă de interogatoriu proveneau de la toți ceilalți interogați înaintea mea și după mine - cu alte cuvinte, că sunt un caz printre multe altele, dar, cu toate astea, un caz individual. Ce mă tulbură pe mine, pentru anchetator nu-i decât banalitate cotidiană, simplă rutină în meseria lui cumplită - asta-mi arăta dalia. Dar îmi mai arăta, în plus, că rutina trăită pe propria-mi spinare se deosebește de rutina trăită de alții și că trebuia să reflectez pe contul meu la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un surogat ce nu ținea seama de nimic, din moment ce nu putea transfera nimic în sfera irealului și nu profita de deosebirile dintre real și ireal. Pentru că basmele nu se aflau așternute pe hârtie, ci populau casa, ele făceau parte din banalitățile vieții. Prin tot satul se rostogoleau imagini spăimoase. Mai apoi însă, după unsprezece ani trăiți la oraș, am ajuns să locuiesc într-unul dintre cele trei așa-numite blocuri-turn, în cel mijlociu. La etajul cinci al unei cutii de beton
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prost. De fapt, una dintre sutele de istorii de dragoste terminate prost în ziua de 8 iunie 1998 în lumea largă. Foarte repede mi-am dat seama că paginile pe care le scriam "terapeutic" despre dragoste erau de o mare banalitate; prinsesem însă gustul de a "ține" un jurnal. Un jurnal căruia îi erau destinate multe din întrebările mele, neliniștile dar și experiențele mele de muncă și viață. Student fără bursă sau beneficiar al unor burse asigurând minima subzistență, a trebuit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
viața de adult: nimic mai penibil ca întâlnirea a doi masculi plecați după "pradă" în fața ușii camerei în care locuiește o femeie dorită de amândoi. Sentiment la fel de viu de fiecare dată (jenă, conflict, tensiune, harță), în ciuda repetabilității actului și a banalității sale absolute. Uneori se întâmplă să mai faci și "dialog" în trei, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. "Nu poate exista o relație de prietenie între un om și un zeu" (Hannah Arendt). Iată de ce îmi place cum scrie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fondateur du capitalisme à la française precizează nu fără oarecare mândrie chiar și mass-media de stânga), moare fără speranță pe patul de spital, urmare a unei banale infecții la picior. Oricât încerc să-mi reprim acest gând de o imensă banalitate, cred că omul acesta a beneficiat de tot ceea ce era mai bun și avansat tehnologic în domeniul îngrijirii sănătății, dar moartea tot l-a "luat", după cum spun taciturnii și pesimiștii țărani de Bărăgan... Mă găsesc în acest moment în sala
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de săculețele de pânză groasă în care se afla "rețeta" de seară a teatrului și să le depună în caseta de valori a băncii din apropiere. Primul contact cu directorul teatrului s-a petrecut extrem de bine, am trecut de la obișnitele banalități de bun venit la lucruri mai serioase: ce studiez, dacă am mai avut bani pe mână, dacă mi-e teamă de întuneric, dacă îmi place teatrul și altele de acest gen. Totul evolua pozitiv și mult-râvnitul job care să-mi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
într-o bună zi mă voi simți în România mea balcanică la fel ca în Occident. Pe măsură ce avansez în scrierea acestui fals jurnal îmi dau seama că orice exercițiu de gen trebuie să fie atent la mai multe aspecte. Unu: banalitățile. Ele deranjează mult pe cititorul care nu are aceleași opinii ca tine asupra necesității de a mânca dimineața, de exemplu. Doi: orice jurnal este egocentric prin definiție (a se vedea Jurnalul lui Mircea Eliade, exemplul cel mai tare), dar trebuie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lumea nu avea i se spunea tot timpul "Fetița" sau "Cățeaua". Un câine trist de țară, mai tot timpul legat de capătul unui lanț lung sau alergând bezmetic după găini prin ogradă. Lătra noaptea, ca un paznic de nădejde. Dincolo de banalitatea acestui anunț (a murit un câine), pentru mine se ascunde o adevărată dramă, cea a exilului și a distanței. Tot ceea ce constituia cadrul amintirilor tale se duce, se prăbușește și moare fără ca tu, exilat, să-ți poți face le travail
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să păstreze contactul chiar și în lumea de apoi. Zâmbetul imunității, zâmbetul publicitar: "Țara asta e bună. Eu sunt bun. Suntem cei mai buni. Aceasta este o lume căreia i s-a arătat geniul în neînfrânata sa dezvoltare de egalitate, banalitate și indiferență. Suntem o cultură a intimității, care produce maniere și afectare; ei au o cultură democratică a spațiului. Noi suntem liberi în spirit, dar ei sunt liberi în acțiuni. Aici cultura înseamnă spațiu, viteză, cinema, tehnologie." (Jean Baudrillard, America
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sinucid la 20 de ani. Cerul înalt și soarele arzând ochiul pe întinderea pură de zăpadă. Dialogurile "interculturale" din bucătăria comună, dar și imposibilul dialect québecois care, bănuiesc, îmi va lipsi în curând. Și o ultimă frază, de o îngrozitoare banalitate, dar care mă simt obligat să o scriu părăsind această cameră minusculă: ultimul care pleacă, stinge lumina! Ceea ce am și făcut, la propriu. Am stins cu grijă lumina și am tăiat ventilația în cubiculum-ul 4314. La revedere, Canada! 2
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
baricade) era condusă de un jandarm-șofer cu chip angelic-intelectual. El asculta tot timpul manele închis în cabină. Herman Hesse, Demian. Bildungsroman, pe care îl citesc tardiv. Hesse are geniul formulei. Uneori atât de bine ambalate, că are o nuanță de banalitate. Două exemple: Il est bon de savoir qu'en nous il est quelqu'un qui sait tout (Este bine de știut că în noi este cineva care cunoaște tot) și Le chemin de la foule est facile, le notre est difficile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care totdeauna? Semne - care semne? La viteza asta nu există semne, nu există cer, nu există nici un totdeauna. „E un lucru care nu poate fi evitat. Mori mai devreme sau mai târziu. Firește, aș prefera să mor cât mai târziu...” Banalitățile astea pe care le-aș semna și eu nu-s ale mele, ci ale lui Jim Clark, cel mai bun pilot al tuturor timpurilor - după cum susține Beltoise - mai bun chiar decât Fangio. Numai că poimâine, 7 aprilie, se face un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
îmi bătea cu putere, era tot ce auzeam și din toată Moscova aceea nu-mi răsări decât un cardiolog bucureștean care-mi demonstrase în cabinetul său că nu există nici un scriitor care să nu fi folosit această expresie de imensă banalitate: „inima îi bătea cu putere”. Nu limba, ci inima mi se umflase, ocupând creierul și plămânii, blocând picioarele și respirația, inima era o tumoare - și în fața acestui diagnostic nu am găsit ceva mai bun de făcut decât să mă așez
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aceasta o să le amintească multora de cele bra zicere a lui Flaubert. O comparație cu Flaubert ar fi însă prea mult pentru ce am vrut eu să zic prin asta. La mine lucrurile stau mult mai simplu. ține deja de banalitate observația că personajele sînt „fațete narative ale autorului“. În liceu, de exem plu, la orele de română, făceam furori cu demonstra ția că Eminescu este nu numai Luceafărul, dar și Cătălina, și Cătălin, și chiar și Demiurgul (la Demiurg era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am fost invitat să particip la deschiderea noului an școlar și mi s-a adresat rugămintea de a lua cuvântul, am rămas puțin descumpănit. Mi-am pus întrebarea: ce le-aș putea spune colegilor, elevilor, părinților fără a aluneca în banalități? Să le spun elevilor să fie cuminți și silitori la învățătură? Aceste sfaturi le primesc de la părinți și bunici în fiecare zi când pleacă la școală. Aceleași îndemnuri le sunt adresate de către învățători, diriginți și profesori, chiar de mai multe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
datorie și pentru onoare, Iașul acela, în roadele, la generația ajunsă matură, a sfintei sentimentalități de acum aproape patruzeci de ani". "Iașul lui Eminescu și al mănăstirilor, al idilelor universitare sfințite de cununile puse în biserici în loc să fie târâte în banalitatea aventurilor de promiscuitate -, Iașul acela primea orice lovitură a soartei în siguranța că nu se poate ca dreptatea să nu biruiască și sacrificiile să nu ducă la înălțările supreme și eterne. Pe când Iașul intercalării politicianiste făcea calcule de guverne și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]