4,389 matches
-
m-a cercetat cu degetele. „Uite-l și pe eroul nostru. Ai crescut, băiete. Nu-i de mirare, cu toate vitaminele și proteinele din America. Ia lasă-mă să-ți pipăi ghipsul. Oh. Și aud că ai și tu un baston, ca mine.” „Bunicule, e mai bine aici decât în America. Pe cuvânt.” „Așa se și cuvine. Locul fratelui meu e aici, lângă frate-său, iar nu la celălalt capăt al lumii”, s-a băgat în vorbă și unchiul, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mic ștergar așternut între ei, iar pe el ouă, carne, roșii, aduse de acasă, din gospodărie. Rareori îi vedeai stând de vorbă. Astăzi erau aici mai multe familii ale soldaților ca de obicei. Aveau liber de la cazarmă. Bătrânii ședeau lângă bastoanele lor maronii, unii hrăneau porumbeii. Căci porumbei aveam destui. Arșița creștea și totul părea inundat de lumină. Mi-am încetinit pașii, în fața monumentului m-am oprit și am privit în toate direcțiile. În stânga erau niște trepte, iar dincolo de ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acolo, în pungile de plastic?” „Alimente. Conserve, termosuri. Legume, fructe. Pentru cel puțin patru zile. Mărfurile de dincolo sunt inaccesibile pentru noi, știți doar.” „Știu. Domnule Teodorescu, ridicați, vă rog, geamantanul cel mare de acolo. Așa ajunge.” Ofițerul bagă un baston printre bagaje și ciocănește cu el în fundul rulotei. Într-un loc ciocănește de două-trei ori. Între timp, soldatul își bate pantalonii cu palma, scuturându-i de praf și-și îndreaptă uniforma. Apoi își atârnă arma din nou în spinare. Ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bagaje și ciocănește cu el în fundul rulotei. Într-un loc ciocănește de două-trei ori. Între timp, soldatul își bate pantalonii cu palma, scuturându-i de praf și-și îndreaptă uniforma. Apoi își atârnă arma din nou în spinare. Ofițerul lasă bastonul la o parte. „Domnule inginer, vă doresc drum bun și să vi se însănătoșească băiatul. Numele meu e Moldovan. Poate că nu ne uitați, când vă întoarceți.” Ofițerul și tata își strâng mâinile. „Fiți sigur că nu.” „Doamna Teodorescu, mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru Naoko. Profesorul intrase deja în clasă și când am ridicat privirile, l-am văzut ștergându-și sudoarea de pe frunte în timp ce f\cea prezența. Era mic de statură și abătut. Deoarece avea probleme la mers, se rezema întotdeauna într-un baston din metal. Nu pot să spun că mă amuzau cursurile lui, dar spunea lucruri interesante și își pregătea întotdeauna orele ca lumea. După ce a remarcat că este foarte cald, ne-a vorbit despre deus ex machina în drama lui Euripide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai serioase decât tragedia greacă. Profesorul și-a dat seama că nu avea ce discuta cu ei și că oricum ei vor proceda de capul lor, așa că s-a prins de marginea catedrei, a coborât de pe podium, și-a luat bastonul și a ieșit, șchiopătând, din amfiteatru. În timp ce studentul cel înalt a împărțit manifeste, rotofeiul s-a urcat pe podium și a început prelegerea. Manifestele erau pline de lozinci scurte și concise: „Împiedicați alegerile frauduloase la postul de președinte al universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
duci tot timpul la cursuri, n-ai cum să nu iei examenele, chiar dacă nu mai înveți în preajma lor. La cămin au fost câteva probleme serioase. Niște indivizi, care făceau parte dintr-un grup de activiști suspecți, au păstrat coifurile și bastoanele de fier în camerele lor. S-au luat la harță cu gardienii campusului, conduși de șeful căminului și, ca urmare, doi au fost răniți și șase dați afară din cămin. Incidentul a avut urmări multă vreme, dând naștere la neînțelegeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Finn, eliberând-o pe femeie de presupusul agresor; ceea ce înseamnă că doamna Jim e liberă să se ridice și să-i atace cu deodorantul de cameră. Îmi surprind dorința fierbinte ca unul dintre polițiști s-o pocnească în cap cu bastonul. Văzându-i, doamna Jim înnebunește și mai tare, dacă e posibil așa ceva. E complet scoasă din minți. Cu părul vâlvoi, cu ochii ieșiți din cap de furie, cu fața roșie ca focul, e nevoie de trei polițiști-bărbați ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se fâțâia Încoace și-ncolo prin fața alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se mișca, dar bătând pasul pe loc, șirurile erau alcătuite, dar neregulat, aproape ca niște serpentine, masa de oameni părea Împănată cu lănci, stindarde, lozinci, bastoane. Unele formații nerăbdătoare intonau la răstimpuri slogane ritmate, de-a lungul marginilor coloanei umblau Încolo și-ncoace niște reprezentanți ai studențimii, așa-zișii katanga cu batiste roșii pe față, cămăși multicolore, centuri cu catarame la niște blugi care cunoscuseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pot suporta nicidecum ultrajul, și chiar se Îndreaptă spre frontul inamic, și Îl provoacă cu strigătele de amenințare!” Tocmai În acest moment se petrecu incidentul. Nu-mi amintesc bine, cortegiul Înaintase, un grup de activiști, cu lanțuri și cu niște bastoane de alpiniști, Începuse să forțeze rândurile polițiștilor ca să se-ndrepte apoi spre piața San Babila, lansând lozinci agresive. Leul se mișcă, ba chiar cu o anumită hotărâre. Primul șir se desfăcu și apărură tulumbele cu apă. Din avanposturile coloanei porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
șase seara, coborau pe strada principală fetele de la colegiul Maria Ausiliatrice. Era vorba să-i convingem pe cei din Decima (pesemne că n-aveau mai mult de optsprezece ani) să lege buchet niște grenade de mână nemțești, din acelea cu baston lung, și să le scoată siguranța, ca să explodeze la suprafața apei, fix În momentul În care soseau fetele. Martinetti știa bine ce trebuia să facă și cum să calculeze timpul. Le explica celor din Decima, iar efectul era nemaipomenit: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe cei atinși de câte un spirit ieșit din comun... Unii cavalos Își scuturau violent trupul, iar cei invadați de pretos velhos emiteau sunete surde - hum hum hum -, mișcându-și trupul aplecat Înainte, ca niște bătrâni ce se sprijineau În bastoane, Împingându-și mandibula Înainte, luându-și fizionomii slabe și lipsite de dinți. Cei posedați de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine pe cei care nu puteau stăpâni violența harului. Tobele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu multă bătaie de cap să vină măcar la pensie în târgul Romanului, când voia să ne scutească de stat la rând la pâine și lapte, își punea sutana gri, pălăria de pai albă, barba lungă de bumbac, își lua bastonul și se băga în față peste tot. E adevărat că moldovenii, oricât de bisericoși, mai țipau ei din când în când: păi bine, părințele, frumos îți șade să te bagi în față! El însă zâmbea încălecându-și fălcile: la câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să accelereze brusc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a scutierilor și a TAB-urilor, care încolțeau manifestanții din spate, dinspre cartierul Militari. Strânși ca într-o menghină, luptătorii de gherilă răspunseră cu huiduieli, pietre și ciomege cu rază medie de acțiune. Scutierii se apropiau în falangă, izbind cu bastoanele în scuturile din fibră de sticlă. Împleticindu-mă, am reușit să găsesc drumul spre intrarea la metrou - m-am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau, însă ochii își reveniseră. Am încercat să mă liniștesc în vagonul de metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pereții ăștia infecți, care nu s-a încurcat cu hoți, cu șuți și cu nenorociți, care și-a văzut de treabă, și-a murit sărac. Dacă n-am fost nici noi prea cumsecade, am înjurat și am dat palme și bastoane la borfași, am dat! Și, ce...? Dacă i-am ascultat pe șefi și pe ăi mari și am mai închis ochii, la ordin, aia este, n-am avut ce să-i facem. Așa au fost și așa sunt vremurile! Dacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dar va trece! Peste două puncte... Sau peste trei sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor ieși, apoi, nebunii cămilari, la Jihad... Dar și acestea vor trece! Peste patru puncte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
are, pot accepta că sunt copilul ei... Ea se deplasează foarte greu din cauza unei osteoporoze care o sâcâie la mers, dar și a „romantismului” cum spune cu haz că îl are în oase. De aceea se sprijină la mers cu bastonul. Cum m-a rugat frumos, n-am cum să o refuz. Cu excursiile mele prin magazine și supermarket-uri aflu că la celebrul supermarket situat în centrul orașului va fi promoție la oale și tigăi. Mă scol cu noaptea-n
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe el : „nu folosește la nimic”. După care l-a pus la locul său, în sertar... Povestea e prea frumoasă ca să fie adevărată. Dar sigur a fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să se ridice, sprijinindu-se în baston, din fotoliul adînc, acoperit cu o cuvertură de lînă. La jumătatea drumului, cade însă înapoi și se înfundă în pernele fotoliului : „Na, drăcie !”, oftează, zîmbind, bătrînica. Stai, stai așa ! intervine el. Îți aduc eu, ce vrei ? — Nu, lasă, mă duc
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
caracteristic al asiaticilor, precum și îmbrăcămintea multicoloră. Capul delegației care urmează imediat pe al doilea slujitor egiptean se închină într-un gest de salut de respect și prezintă în dar un ibex domesticit. Numele său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
câmp, care se îndesea necontenit în contururile lor, dîndu-le, când s-au mai apropiat, o brumă de realitate. Ajunși în capătul străzii, i-am văzut bine: era o femeie destul de în vârstă, ținută de braț de un tânăr sprijinit în baston, înălțimea lor era indiscutabil monstruoasă. Nu puteau avea mai puțin de doi metri și douăzeci fiecare. Dar erau nemaipomenit de friabili, păreau la orice mișcare gata să se dărâme ca niște castele din cărți de joc. Oasele lor probabil că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am promis lui Egor să trec iar în seara următoare pe la el, "doar cinci minute", ca să-i povestesc ce mai visasem. Siluetele lor, lungi și pîlpîietoare ca niște fumuri viorii, cum priveau după noi din pragul foișorului, el sprijinit în baston și ținînd-o pe maică-sa cu un gest ciudat după mijloc, cu fețele nemișcate și pierdute în înălțimi, îmi aduceau atât de intens aminte de ceva, încît am întors capul. Simțeam în palmă mâna micuță a lui Marcel. Fără să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am luat și ne-am dus din nou la foișor. Nu am stat decât atât cât să-i povestesc lui Egor, ieșit în ușă, visul din noaptea trecută. El părea obosit, rni-a spus că "lucrase" toată ziua. Se sprijinea în bastonul lui și mă asculta totuși atent. Cât de fragil era! Îl clătina orice adiere de vânt. Când am terminat mi-a spus că se pare că, într-adevăr, eu sânt Până aici a fost bine. "Vezi, ca să ajungi acolo, trebuie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ivan. Recunoscuse porumbiștea în zori, când se tupilaseră istoviți, suflând greu, înaintînd cu teamă printre porumbi. O recunoscuse, dar era prea extenuat ca să mai vorbească. În noaptea aceea încercase pentru întîia oară să meargă, sprijinindu-se într-un fel de baston rupt dintr-un băț de cort, gros și solid, pe care-l găsise Iliescu. Umblase anevoie, călcând cu frică, pe marginea șoselei, ajutat la răstimpuri de unul din ei și odihnindu-se la fiecare cinci, zece minute. În aproape cinci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lăsăm să treacă și camionul ăsta. Acum! șopti el din nou câteva clipe în urmă. Acum! Săriții domnule elev!... Cu efort, gemând de durere, Darie se înălță brusc și porni cât putu mai repede, spre șosea. Ținea strâns în pumn bastonul, gata să se spijine de va fi nevoie, dar foarte curând își dădu seama că poate alerga și, dîndu-i drumul din mână, porni la goană peste câmpie. Zărise de departe fluviul și ar fi continuat să alerge dacă nu s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]