3,424 matches
-
Julia dând din cap. Eu am fost așa de jalnică. M-am simțit atât de recunoscătoare că James și-a părăsit nevasta pentru mine încât aproape că m-am transformat într-o gheișă. Alison și-a suflat nasul într-o batistă de hârtie. Însă trebuie să-mi recunosc eșecul. Atitudinea lui Luca față de infertilitatea mea n-a fost nici ea de ajutor, dar, în esență, problema e că eu nu mai am puterea să mă lupt cu Sofia. Așa că admit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sunt targuí, dar m-am născut pe meleagurile astea și le cunosc bine. Refuză cu convingere: — Eu sunt acum maxima autoritate la sud de Sidi-el-Madia, spuse. Poate o să mă asculte. Luă coada lopeții de al cărei capăt soldatul legase o batistă murdară, își scoase pistolul și începu să coboare cu grijă panta periculoasă. Dacă mi se întâmplă ceva, preiei comanda, preciză. Malik nu trebuie s-o preia sub nici o formă. E clar? N-aveți grijă. Săltând din piatră-n piatră, alunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
grasă, care trebuie să aibă deja o sută de ani, este tot ce-am avut în acest timp și mi-am petrecut ore întregi privind-o, masturbându-mă și visând la ziua când voi întâlni o femeie cu adevărat. Căută o batistă și-și șterse sudoarea care-i curgea în voie pe gât. — Și acum ești aici, ca în visele mele; chiar mai frumoasă și mai tânără decât am visat... Făcu o pauză și apoi, încet, fără să ridice tonul, dar hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
soldații. Anuhar-el-Mojkri simți că i se moaie picioarele, se așeză pe o piatră și își scoase pălăria, ștergându-și transpirația de pe față cu mâna: — Soldații? repetă neîncrezător. Imposibil! Nu, nu e posibil... Aș fi știut - își șterse ochelarii cu o batistă pe care o scoase tremurând din buzunarul din spate al pantalonilor și îl privi pe Gacel în față cu ochii lui mici și miopi. Ascultă-mă! - adăugă, și tonul său părea sincer. Ministrul a menționat posibilitatea de a-ți aresta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
industrială și găinaț de porumbel, care se Încăpățânau să rămână pe luminatoare. Aveam vreo două ferestre, dar acestea se aflau la cam patru metri și jumătate de la sol și erau la fel de jegoase. Mi-am mai făcut un nod la o batistă imaginară, ca să nu uit să o sun pe Janey În legătură cu problema porumbeilor. Cum stăteam Întinsă În pat, unul dintre luminatoare se afla direct deasupra mea. Acesta era motivul pentru care construisem aici platforma-dormitor și pusesem salteaua În locul În care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de față odată, când Linda flirta cu Andy. Se pare că Fliss fierbea de furie. Am dat din cap, neștiind ce să cred. Ajunsesem deja la sală. — E adevărat, insistă Jeff. Întreab-o pe Rachel. — O să-mi fac un nod la batistă ca să nu uit. Pe când ușile se Închideau În urma noastră, am luat brusc o decizie: să evit să rămân singură În orice parte a sălii sau doar cu o singură persoană. Expresia „siguranța dată de mulțime“ mi se cuibărise În creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Cu toții eram contra dușmanului de clasă și asta era suficient. Acum arătam și eu bine și am ieșit în stradă. Signora Maria ne dăduse ceva ca să ne poarte noroc. O poză cu Madonna, în format de buzunar. Tata avea în batistă niște frunze uscate, a luat câteva și mi le-a vârât în buzunar. „De la bunica. Aduc noroc!” De acum înainte, nu ni se mai putea întâmpla nimic rău. Bunica și Madonna vegheau amândouă asupra noastră. Tata m-a luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dovedit a fi propria și incurabila imagine a unei apăsătoare debilități morale. Să ne păstrăm totuși speranța. În momentul În care acel copil va apărea pe ecran, să fim siguri că jumătate din populația țării va fugi să caute o batistă ca să-și șteargă lacrimile și că cealaltă jumătate, poate cu temperament stoic, le va lăsa să curgă pe obraji, În tăcere, ca să se poată observa mai bine că remușcarea pentru un rău făcut sau consimțit nu este Întotdeauna o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
orice om, are defectele lui, dar e un om În general binecrescut, nu-i stă În obicei să facă din secretare preș de șters picioarele. Trebuie să fie ceva din scrisoare, nu există altă explicație, gândi ea În timp ce căuta o batistă ca să-și șteargă lacrimile. Nu se Înșela. Dacă ar fi Îndrăznit să intre din nou În cabinet l-ar fi văzut pe directorul general mergând repede dintr-o parte În alta, cu o expresie de rătăcire pe chip, ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
goană. Directorul general puse telefonul jos, băgă scrisoarea În plic, o puse Într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului și se ridică. Mâinile Încetaseră să-i mai tremure, dar fruntea Îi era lac de sudoare. Se șterse pe față cu batista, apoi o chemă pe secretară prin telefonul intern, Îi spuse că va ieși, să cheme mașina. Faptul de a fi trecut responsabilitatea asupra altcuiva Îl calmase puțin, Într-o jumătate de oră rolul său În această chestiune se va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care împlinisem șase ani, mă agăț de tulpina lui grunjoasă și dansez până când capul începe să mi se învârtă, până ce toți oaspeții se lipesc unul de altul, formând un zâmbet mare, plin de limbi și dinți. Strângeam în mână o batistă micuță, o batistă albă pe care o primisem în dar de la un vecin, iar ea mă umplea de o fericire greu de descris, o fluturam iar și iar emoționată, ca și când aș fi fost la bordul unui vapor, luându-mi rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ani, mă agăț de tulpina lui grunjoasă și dansez până când capul începe să mi se învârtă, până ce toți oaspeții se lipesc unul de altul, formând un zâmbet mare, plin de limbi și dinți. Strângeam în mână o batistă micuță, o batistă albă pe care o primisem în dar de la un vecin, iar ea mă umplea de o fericire greu de descris, o fluturam iar și iar emoționată, ca și când aș fi fost la bordul unui vapor, luându-mi rămas-bun în zgomotul prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lume la un loc? — Păi, știu eu, n-a trecut decât o lună. Nu-i chiar atât de rău, oricum nu insuportabil. S-a oprit în fața unei țâșnitoare și a băut o gură de apă, s-a șters cu o batistă pe care o scosese din buzunarul pantalonilor și apoi s-a aplecat și și-a legat din nou șireturile de la pantofi. — Crezi că eu aș suporta o asemenea viață? — Adică viața în comun? — Da, răspunse Naoko. — Depinde cum iei lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vremea aceea îi vedeam mai mult spatele, el este cel pe care mi-l amintesc și acum mai bine. Ori de câte ori se simțea stânjenită, Naoko se juca cu agrafa. Când se pregătea să spună ceva, își tampona mai întâi gura cu batista. Obișnuindu-mă cu ticurile ei, a început să-mi fie dragă. Naoko urma un colegiu de fete de la periferia orașului Musashino 1, colegiu renumit pentru predarea limbii engleze. În apropierea apartamentului în care locuia Naoko se afla un canal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înainte de a se transforma în cuvinte, o senzație pe care nu și-o putea explica și de aceea nu o putea materializa în vorbe. În asemenea momente, ea se juca cu agrafa de păr, î[i tampona colțurile gurii cu batista sau privea în gol. Îmi doream să o iau în brațe când făcea asemenea gesturi, dar ezitam și, până la urmă, renunțam. Mi-era teamă să nu o jignesc. De aceea, nu făceam altceva decât să ne plimbăm pe străzile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vrut să spun așa ceva. Doar mă întrebam ce fel de conversații se pot purta. — E un loc liniștit și lumea vorbește liniștit, spuse Naoko. Făcuse o grămăjoară de oase de pește în colțul farfuriei și își tampona gura cu o batistă. Nu e nevoie să ridice nimeni vocea aici, nu trebuie să convingi pe nimeni de nimic și nu trebuie să atragi atenția nimănui. — Așa mi-am și imaginat, am spus eu. În timp ce cinam în atmosfera tăcută, am fost surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de îmbrăcăminte pe ea, cu pauze studiate, de parcă făcea o demonstrație. A intrat apoi în camera în care se afla pianul și a scos o perie din geantă. Și-a periat părul, și-a șters sângele de pe buze cu o batistă, s-a încălțat și a ieșit. În timp ce pleca, mi-a trântit: „Să știi că ești lesbiană. E adevărat. Oricât te-ai feri, tot lesbiană mori.“ — E adevărat? am întrebat-o pe Reiko. Reiko își strânse buzele și se gândi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cea care-i răspunse la parolă - vorbea repede și agitat. Enrique trase zăvorul dublu și apoi deschise ușa cu stînga, ținîndu-și Încă Colt-ul În dreapta. În Întuneric stătea o fată cu un coș În mînĂ. Pe cap Își legase o batistă. — Bună, Îi spuse, după care Închise repede ușa și trase zăvorul. O auzea cum respiră În Întuneric. Îi luă coșul din mînĂ și o bătu ușor pe umăr. — Enrique, spuse ea, dar el nu putea să vadă cum Îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îmi dă un șervețel și șoptește discret. —Du-te afară. Rezolv eu aici. Du-te și stai pe o bancă în Clerkenwell Green. Vin în zece minute. Mă târăsc afară din bar și merg în josul străzii cu fața îngropată în batistă. Oamenii se dau la o parte. Pe unii dintre ei, cei curioși și îngrijorați, îi pot vedea cum întorc capul să mă privească mai atent în timp ce trec mai departe. Am văzut și eu oameni cu ochii în lacrimi pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
durerea. Când sunt singură o fac în felul ăsta. Nu chiar în fiecare seară, mulțumesc lui Dumnezeu. Nu mai e ca în primele săptămâni și totuși se întâmplă mult mai des decât aș vrea. Când Davey se așază lângă mine, batista e udă de poți s-o storci. Îmi dă alta, mă trage lângă el și mă ia de după umeri. Încă rezist, nu atât fizic, pentru că tot corpul mi-e înțepenit, ca și cum toate ligamentele au fost răsucite așa de strâns încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa de strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare. Dacă aș face asta, n-ar mai rămâne nimic. Așa că respir adânc, îmi șterg cu batista fața schimonosită de lacrimi, mângâi mâna lui Davey așezată pe umărul meu până când, în sfârșit, reușesc să-mi revin. Nu credeam că e tot așa grav! afirmă Davey. —O, chiar nu este, spun, în timp ce îmi îndrept spatele și-mi șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
măsuță în fața mea. Apoi deschide televizorul și dă pe un canal unde e o emisiune cu nu știu ce joc stupid. Reușește să se prefacă foarte interesată de program, până când, în final, găsesc forța necesară pentru a întinde mâna să iau o batistă și să mă șterg la ochi. Sunt atât de obosită, de parcă aș fi alergat toată ziua. Mă dor toate oasele, dar măcar mă simt mai bine. Capitolul XXV DAISY Chiar voiam să-l sun pe Lewis aseară și să închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
neregulat, aproape ca niște serpentine, masa de oameni părea Împănată cu lănci, stindarde, lozinci, bastoane. Unele formații nerăbdătoare intonau la răstimpuri slogane ritmate, de-a lungul marginilor coloanei umblau Încolo și-ncoace niște reprezentanți ai studențimii, așa-zișii katanga cu batiste roșii pe față, cămăși multicolore, centuri cu catarame la niște blugi care cunoscuseră toate ploile și tot soarele, chiar și obiectele cu care se Înarmaseră la Întâmplare și pe care le țineau mascate cu niște stegulețe Înfășurate pe pumn apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și o las să urce, baba dracu’! Baba țopăie după autobuz cu ochii holbați și părul vâlvoi. Într-adevăr, la cincizeci de metri după intersecție, șoferul oprește și deschide ușile. Bătrâna e trasă sus. O tânără îi face vânt cu batista. Un cetățean, transpirat ca un gardian public, dă din cap revoltat: dacă nu stai locului, mamaie, uite ce pățești! Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de nebuni. În timp ce vorbește, omul dă din mâini și o lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
totul ok. Apoi s-a întâmplat ceva al naibii de ciudat. Oamenii de pe scaunele din jurul meu au început să se frece la ochi. Aveau cristalinul înroșit și păreau nedumeriți. Până la Televiziune, unde am coborât, toată lumea din vagon se ștergea la ochi cu batiste și șervețele. Scara rulantă m-a urcat la nivelul superior. De acolo am ieșit la suprafață șchiopătând ușor. Am prins un autobuz 301 și am intrat în ultima fază a călătoriei spre Băneasa. Străzile de lângă Herăstrău și Arcul de Triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]