1,688 matches
-
mai cheamă și un electrician și se duce cu ei să vadă ce-i cu felinarul. La fața locului s-au strâns câțiva clienți ai localului, care-și înclină capetele când în stânga, când în dreapta și-și dau cu părerea. Numai bețivul stă drept și, când apare câte un gură-cască nou, îi arată cum trebuie să se aplece ca să vadă cât de strâmb a fost montat felinarul. Primarul își dă seama că omul e beat mort, fapt care ar trebui să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e să te iei după felinar, etajul zece ar veni aproape un metru într-o parte. „Cum să fie atât de strâmbe - se revoltă populația -, că doar stăm de-o viață în blocurile astea. Acum ne luăm și după ce zic bețivii.“ „Lăsați persoana în pace - încearcă să liniștească spiritele primarul -, ce dacă a băut o bere în plus?“ „Nu bere, ci țuică“, îl corectează demn bețivanul, de parcă numai țuica i-ar da dreptul la un punct de vedere credibil. Și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Poporul Doi bărbați treji și unul beat turtă se uită de mai mult timp spre etajele superioare ale blocului de pe cealaltă parte a străzii. Nu s-ar putea spune că încurcă circulația, dar, fiindcă s-au oprit în mijlocul trotuarului, iar bețivul arată mereu cu mâna zicând: „Uite-i colo, la etajul șapte“, câțiva trecători se opresc și se uită și ei. „Lasă-ne, mă, nene, în pace!“, îi zice printre dinți unul dintre bărbații treji, însă bețivul insistă: „Uite-i, uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oprit în mijlocul trotuarului, iar bețivul arată mereu cu mâna zicând: „Uite-i colo, la etajul șapte“, câțiva trecători se opresc și se uită și ei. „Lasă-ne, mă, nene, în pace!“, îi zice printre dinți unul dintre bărbații treji, însă bețivul insistă: „Uite-i, uite-i, acum sunt la opt!“. Bărbații care vor să scape de omul beat aduc a funcționari de bancă, iar curioșii se țin la distanță. Totuși, le urmăresc fiecare mișcare, fiind totodată atenți la evenimentele de la etajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dintre ferestrele de la etajul opt e o pată mare. Când se înnorează, e maro, când iese soarele, e verde. Din această cauză, unii sunt de părere că Sfânta cu Pruncul e verde, alții maro. „În Pantelimon - oftează baba - avea dungi.“ Bețivul a dispărut, unii îl zăresc făcând semne pacifiste printre tramvaie și camioane, dar dacă e același bețiv sau altul e greu de spus. „Uite pe cine-l apără Dumnezeu - exclamă cu ciudă o gospodină, care trage după ea un cărucior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e verde. Din această cauză, unii sunt de părere că Sfânta cu Pruncul e verde, alții maro. „În Pantelimon - oftează baba - avea dungi.“ Bețivul a dispărut, unii îl zăresc făcând semne pacifiste printre tramvaie și camioane, dar dacă e același bețiv sau altul e greu de spus. „Uite pe cine-l apără Dumnezeu - exclamă cu ciudă o gospodină, care trage după ea un cărucior -, dar dacă eu mă bag printre mașini, ies schiloadă.“ Când s-a strâns oare atâta popor? Unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata era alcoolic“, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă și dispar.“ „Ei, cam asta e generația - a conchis romancierul în vârstă -, o adunătură de bețivi. Unii foarte talentați, alții cu un talent mititel și toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era alcoolic“, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă și dispar.“ „Ei, cam asta e generația - a conchis romancierul în vârstă -, o adunătură de bețivi. Unii foarte talentați, alții cu un talent mititel și toți tare mândri de rezistența lor la băutură. Toți din generația mea au murit de ciroză ori au sfârșit-o și mai urât. Criticii socotesc că a fost o generație blestemată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sală de mese și veceu pentru cîini și pisici, se adunase o gloată pestriță: proprietarul, cu filosofia sa elementară de viață; Doña Carolina, o bătrînică surdă și săritoare care ne-a făcut ceainicul de mate să arate ca nou; un bețiv, un mapuche∗ greu de cap care arăta ca un ucigaș; doi clienți mai mult sau mai puțin normali și regina adunării, Doña Rosita, care era cam nebună. Conversația se desfășura În jurul unei Întîmplări macabre la care asistase Rosita; se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dintre taurii lui... În adîncul stomacului meu, știam că ceva nu e În regulă, Însă părea așa o persoană de treabă Încît am crezut totul... chiar și treaba cu schimbul de vehicule.) Cu puțin Înainte de răsărit am dat peste niște bețivi și ne-am făcut numărul genial cu „aniversarea“. Treaba merge cam așa: Spunem ceva cu voce tare, identificabil ca fiind În argentiniană, ceva care să aibă un che În el și alte cuvinte din argou, vorbind tărăgănat. Cel vizat mușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și firmace, analiști și analiste. Ascult cu atenție discuția subțire, de "salon" a doi tineri străluciți intelectuali în formare; brusc, îmi dau seama că sterilitatea spiritului îmbrăcată în țiplă strălucitoare este mai greu de suportat decât mormăiala incoerentă a doi bețivi onești, care își asumă "slăbiciunea" și produc filozofie efemeră de pahar. Mâncarea din cazarmă este atât de infectă, încât o parte dintre colegii mei s-au organizat și au reclamat comandantului unității calitatea acesteia. Plutonierul responsabil, gros și unsuros (la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îmi spun că merită să trăiești în România. (Pasaj adăugat ulterior: ca toate crâșmele veritabile și "Rogojina" a avut o viață scurtă. Ea a fost stricată, "spartă" prin plecarea unei "tanti" cu braț de fier care nu le dădea voie bețivilor și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de cal, lanț gros de aur și mașină cu mulți cilindri germani care asculta manele la maximum și căuta gâlceavă celorlați clienți. "Rogojina", cu spiritul său de veritabilă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
căutând o articulare mută, ca a unui pește. I le așez pe piept, îmi mulțumește din priviri. Jandarmul de la ambasada de vis-à-vis care mă ajută în toată această operațiune spune strepezit printre dinți galbeni de tutun: dă-l dracului de bețiv. Brusc simt că-mi dau lacrimile. De fapt, plâng de-a binelea. "Trebuie că Europa posedă totuși o oarecare forță indestructibilă, dat fiind că ea continuă să trăiască, în ciuda catastrofelor extraordinare." (Paul Hazard) Am primit viza elvețiană pentru studenți, mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sfătuiește să-mi fac și analize de zahăr. De ce nu-mi spusese până acum? „Fiindcă ați cântat foarte frumos...” - și pentru prima oară din tristețea ei se contură un surâs. Șoferul - cu blândețea necesară pentru a-l face pe un bețiv să coboare dintr-un taxi - mă liniști în sensul că și el are zahăr și n-a murit din asta, „da’ trebuie să mănânci bine de dimineață”. „La revedere, la revedere” - le-am spus de pe alt tărâm. Maladia se fixă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a spus că „subiectul se exprimă prin predicat“. Soțul Alinei, care am înțeles că e ceva ofițer, mi-a dăruit la plecare o brichetă pe jumătate consumată. Apropo de „procurori“, Dorin îmi spune un banc din mediul lor universitar. Un bețiv face scandal pe stradă și îl oprește o patrulă de milițieni. „Prezintă buletinul! Unde lucrezi?“ „Sunt încărcător la abator.“ „Aaa, păi așa spuneți! O să vă conducem cu duba acasă.“ La adresa respectivă, pe ușă scria „Prof. univ. dr. Popescu“. Deschide o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ei. Puteau să plece pe munte, ca Marius, care-o pornea de unul singur câte o săptămână, în căutare de amfore dacice (chiar găsea!). Dormea prin case părăsite și scria niște poezii tare faine. Puteau să stea de vorbă cu bețivii prin baruri, ca Toma. De-asta chiar îmi părea rău: bețivii erau blajini și spuneau niște lucruri extraordinar de interesante, vorbeau și despre Ceaușescu ce vroiau ei, nu-i sălta nimeni. Băieții puteau să fumeze pe stradă. Puteau fi nesimțiți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de unul singur câte o săptămână, în căutare de amfore dacice (chiar găsea!). Dormea prin case părăsite și scria niște poezii tare faine. Puteau să stea de vorbă cu bețivii prin baruri, ca Toma. De-asta chiar îmi părea rău: bețivii erau blajini și spuneau niște lucruri extraordinar de interesante, vorbeau și despre Ceaușescu ce vroiau ei, nu-i sălta nimeni. Băieții puteau să fumeze pe stradă. Puteau fi nesimțiți. Puteau să stea cu spatele, dacă nu le plăcea ceva. Puteau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se pusese pe capul meu mă adusese în situația în care nu mai așteptam nimic, nu mă puteam apăra în nici un fel. În mod normal eu trebuia să fiu terminat în mod viclean, din ,,vina mea” ca un ,,nenorocit de bețiv”. Așa trebuia să se întâmple în mod ,,logic”. Dar Cineva de Sus, cineva de ,,dincolo de nori”, m-a ajutat să trec peste toate aceste probleme și să scriu în continuare împotriva hoților. Mi-am pus întrebarea ce ar trebui să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pînă cînd am avut fericita ocazie să-mi dovedesc contrariul. Cu Ioana am plecat după aceea la gară, să iau trenul, și, în așteptarea orei de plecare, am mai stat vreo jumătate de oră pe bancă, în Parcul Gării, lîngă bețivi, cerșetori și țărani care-și suflau în mîini, tre ceau o sticlă de la unul la altul și luau din cînd în cînd cîte o bucată de slănină de pe o hîrtie de ziar. A fost o jumătate de oră infernală (infernul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de viață, mai pitoresc, insolit și plin de o divină inspirație care este muza lor cea mai tare atunci când pictează, când își reprezintă pe pânză sau carton ideile, visurile și viața lor. Muzicanții Muzicanți în pom Biserica din Maramureș Doi bețivi Veneția Gara Reșița Sud La seceriș La cules de căpșuni MIHAI DASCĂLU Data nașterii: 1 Mai 1960, orașul Victoria, jud. Brașov Studii: 1977-1980 Liceul Industrial Victoria; 1980-1984 Facultatea de Căi Ferate, Drumuri, Poduri și Geodezie, secția Geodezie- București; 2004- 2005
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Casa Cărții; Premii Premiul II cu lucrarea LACRIMI, la Salonul de primăvară, Iași -1998; Mențiune cu lucrarea LIMBA SOACREI, la Salonul de toamnă, Iași - 1999; Mențiune cu lucrarea DANSUL IELELOR, la Salonul de toamnă, Iași - 2000; Premiul III cu lucrarea BEȚIVUL, la Salonul de primăvară, Iași - 2001; Mențiune cu lucrarea ȚĂRANUL, la Salonul de toamnă, Iași2001; Premiul III cu lucrarea JUDECATA, la Salonul de primăvară, Iași - 2002; Premiul Special, cu lucrarea de pictură NOAPTEA VRĂJITOARELOR, Festivalul de Artă Naivă, Timișoara 2002
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
intrat la apă, Cetatea naivilor, În gura lumii, Tăierea porcului, enumerarea putând continua. Dar în ceea ce Costel Iftinchi nu poate fi egalat rămâne măiestria de redare a chipurilor hazlii de oameni în jurul cărora trăiește și lucrează: Palavragiul, Mustăciosul, Cerșetorul, Țăranul, Bețivul, Vrăjitoarea, Căposul satului, Tănase, Moș Mitruț cu un fel propriu de a înfățișa categorii sociale, tipuri care se întipăresc în memoria iubitorului de artă. Ne aflăm în fața unui artist autentic care reprezintă cu cinste creația valoroasă a plaiurilor moldave. Nu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
loc și apoi toate dau năvală după ea. De cele mai multe ori, după cum spune și vorba din popor, se duc „de râpă“ sau în zone mlăștinoase și pestilente. Descoperă ProTV deliciile știrilor de la ora cinci, cu babe violate, amante hăcuite și bețivi înjunghiați la cârciuma satului? Se iau toate după ea. Prinde mare drag aceeași televiziune de maneliști? Personajele cu ghiul, lanțuri de aur și cu unghia degetului mic lăsată, șic, să crească inva dează mai toate micile ecrane. Promovează postul lui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
segment din viață hărăzit a fi o pedeapsă divină. Alteori ai nevoie să găsești în cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe. Alcoolul este cel mai subtil și parșiv drog al omenirii atunci când este consumat fără măsură, iar bețivii sunt niște trâmbițași, niște animale periculoase care din păcate uneori necesită transportați pe cărările vieții de către oameni corecți. Unele persoane stau alături de alcooliști din diverse motive cunoscute numai de ele. Dependenții de alcool nu au viitor. Viitorul lor este focul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
țuțea are sens, desigur, dar mai degrabă ca un fel de ipostază fizică a ideilor lui Cioran ; în fond, pe Cioran l-au atras întotdeauna ratații (în episodul al II lea, două secvențe cam lungi înfățișează un nebun și un bețiv). Un sfânt, în bestiarul cioranian, își are, așadar, locul : este de presupus că acest lucru va da un nou impuls țuțomaniei ce ravajează Bucureștiul (și, bănuiesc, împrejurimile Muscelului ). Căci Sfântul de lângă Cișmigiu va fi devenit, neîndoios, un Baedeker al celor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]