1,714 matches
-
cerceteze. Șeful s-a sculat, a făcut baie, a mîncat și apoi a comandat scurt: Hai, plecarea. Gata, șefu'. Cu Dacia?! Bate mai puțin la ochi, șefu'. Ei, bravo! Așa te vreau. Super! Divorțul cu scandal În grupul lor de bețivi, Tureanu trecea drept cel mai dotat din punct de vedere intelectual. Făcuse liceul sanitar și chiar practicase vreo doi ani meseria de felcer sau ceva pe aproape. În prezent avea profesia de bețiv și își susținea viciul muncind pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Divorțul cu scandal În grupul lor de bețivi, Tureanu trecea drept cel mai dotat din punct de vedere intelectual. Făcuse liceul sanitar și chiar practicase vreo doi ani meseria de felcer sau ceva pe aproape. În prezent avea profesia de bețiv și își susținea viciul muncind pe unde apuca. Cam tot așa de preocupați de muncă erau și tovarășii lui Tureanu. Interesantă era solidaritatea acestor simpatici bețivi, în sensul că împărțeau băutura frățește. Prin consens, șeful reuniunilor era acceptat cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doi ani meseria de felcer sau ceva pe aproape. În prezent avea profesia de bețiv și își susținea viciul muncind pe unde apuca. Cam tot așa de preocupați de muncă erau și tovarășii lui Tureanu. Interesantă era solidaritatea acestor simpatici bețivi, în sensul că împărțeau băutura frățește. Prin consens, șeful reuniunilor era acceptat cel cu lovele, care oferea și băutura. În duminica de dinaintea postului Paștelui lovelele se aflau în buzunarul lui Tureanu și, ca atare, trona în mijlocul chioșcului mizerabil, încălzit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
una. Mai ales că și muierile erau tare deștepte și făceau amor de dragul amorului. Cum adică? Nu vezi la animale? Femelele nu-s disponibile decît cînd au o treabă de făcut, adică un pui. Nu ca a mea, intervine un bețiv, fără nici un dinte din gură. Uită-te la tine, ce spurcăciune ești! Nevolnic, fără dinți și totuși mai chinuiești cotoroanța. Dacă erai animal, acum oasele îți erau albe ca varul! Că tu ești mai breaz. Dacă pui mîinile pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ridici ochii și vezi un Mercedes nou-nouț. Strălucește și nechează cu părul în vînt. Ei, dacă ai putea n-ai încăleca-o oleacă? Hî, hî, hî. Și încă cum! Păi vedeți? Este o dorință care zace și în fiecare răpănos bețiv, dar cînd este vorba de cei care chiar își pot permite luxul? Ca Irinel. Mă rog, se poate spune. Dacă ați avea acum o sticlă de șampanie, ați mai bea rachiul ăsta scîrbos? Da, răspund în cor bețivii. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fiecare răpănos bețiv, dar cînd este vorba de cei care chiar își pot permite luxul? Ca Irinel. Mă rog, se poate spune. Dacă ați avea acum o sticlă de șampanie, ați mai bea rachiul ăsta scîrbos? Da, răspund în cor bețivii. Asta-i sănătate curată. Spumosul este făcut ca să te amărască. Nu te matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai nătărăi colegi de-ai săi. Crăpam dacă îi dădeam cinci lei?! Ce idiot comportament am! Nu mai poate sta închis și iese în ploaie. Îi face bine răcoarea, iar pașii îl conduc spre muncitori. Din ochi îl caută pe bețiv. Unde-i Dobrilă? Crăpa după băutură și s-a dus să vă ceară bani... Nu s-a întors? Nu. Dacă are bani... L-am dat afară. Nu i-am dat nimic. Vă rog să-l căutați. Oamenii s-au îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc nici măcar de "bună ziua". Jigodii mai sînt unii oameni. Că le mai fur cîte ceva? Dar eu nu trebuie să trăiesc? Vasile încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spunea pe un ton de moșneag, obosit de viață. Aparențele îi erau favorabile. Din gură îi lipseau trei dinți, doi de sus și unul de jos. Toți trei au fost scoși dintr-o pălitură, ca la popice, de cumnatul său, bețiv notoriu și scandalagiu, cu cinci ani de pîrnaie. În ziua călduroasă de august, Ionel bate timid la ușa mea. Intră, strig apăsat ca să se audă. După o pauză destul de lungă, din nou bătăile în ușă mă fac atent. Intră, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a înapoiat rapid cartea. Acasă, Rîmbu mîngîie obiectul care a fost tovarăș acelei minuni de fată. Obiectul se deschide și o poză cît pagina de mare îi sare în ochi. Era Diana, goală ca o sticlă de vin în casa bețivului. Inima începe să o ia razna. Ce perfecțiune! Toată noaptea Rîmbu visează că face dragoste și dimineața era chior de somn. Se mai uită la poză și se întreabă: A uitat-o în carte sau...? A luat poza cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care l-am avut atunci și pe care-l mai avem... — E o crimă ca oricare alta, spuse Rowe cu glas șoptit. Implică atîția nevinovați... Nu se justifică nici faptul că prima victimă era... necinstită, sau că judecătorul e un bețiv... Străinul Îl Întrerupse, cu o insuportabilă aroganță: — Greșești, domnule. Uneori, chiar și crima poate fi justificată. Doar s-au văzut destule cazuri, le cunoaștem cu toții, nu-i așa?... Crima..., repetă Rowe În șoaptă, cu amărăciune. Nu se simțise niciodată sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-a transferat la poliția districtuală. Fiind om cinstit, nu voia să trăiască din bacșișurile escrocilor Îmbogățiți din pariurile hipice. Din păcate, viața la țară nu prea are cu ce stimula inteligența unui comisar. Din cînd În cînd - cîte un bețiv scandalagiu sau cîte o găinărie. Judecătorul felicită poliția districtuală pentru absența infracțiunilor... Îi cunoști personal pe oamenii aceștia? — Pe aceștia nu, dar cunosc bine Anglia, și-i destul ca să mi-i pot Închipui pe toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi pentru care doar rachiul mai e bucurie. Se năpustesc cu pumnii în balabuste, după care le fac copii, să aibă cine călări alte găleți sparte. Ai dreptate mata să-ți aperi felul în care trăiești. Are și feciorul meu dreptate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cel mai desăvîrșit respect; fiind salariatul familiei, el nu muncea: îi dirija pe ei la treabă. Din exemplele pe care de obicei la folosea Jugan, reieșea că cea mai mare bucată de putere îi revine lui Mitică Tanasă, fiindcă era bețiv. De cum se îmbăta, lui Mitică nu-i mai păsa de nimeni. Se așeza cu curul pe șine în gară și cînta: Calic e rău, Chiabur e greu; Da-i mai bine cum fac eu: Toată ziua beu și cînt Și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alte sarcini iar noi trebuia să le ținem locul. De la raion sosi primul secretar cu o mapă de indicații, recomandîndu-ne pe tînărul „dornic de muncă” care va rămîne la Dobrina. Era instructorul utece Cucolaș. Acesta se dovedi a fi un bețiv. Chema la primărie pe activiștii comunali și, mort de beat, îmbrăcat în haină de piele, începea, după raport, să urle. Toți se gudurau pe lîngă el, căutînd să-i intre în voie. Fărocoastă îl invită la Mitică și între cei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului. Poate că pe acoperiș trecuse un motan căci, cu ochii căscați în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un paj care îl înfățișa pe Cupidon, plimbînd printre bețivii de la mese o tavă de argint plină cu rodii în care, simbol al inimilor înamorate, erau înfipte săgeți. Pe umeri aveam aripioare de ceară iar trupul îmi fusese poleit cu aur. Doar albul ochilor scăpase de pojghița strălucitoare. Cu glăscior
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști pe doamna Hariga ? bâigui. — Când el a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din trunchiul care se apropiase de mine. - Krog, a gândit Krog, neputincios. - Of, of, făcu el și privi peste umăr. Cei care tocmai ieșiseră de sub apă Îmi făcură semn să urc. - Ugum ți-a dat să bei, se răsti bătrânul. Bețivul. - Bețivul?! - m-am mirat. - Te doare capul și Încă vrei să verși. Bețiv. Spunea cuvintele de parcă scuipa oasele de pasăre după ce le supsese de toată carnea. Am Înțeles ce vroia să spună. - Ieri pe vremea asta am băut prima burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trunchiul care se apropiase de mine. - Krog, a gândit Krog, neputincios. - Of, of, făcu el și privi peste umăr. Cei care tocmai ieșiseră de sub apă Îmi făcură semn să urc. - Ugum ți-a dat să bei, se răsti bătrânul. Bețivul. - Bețivul?! - m-am mirat. - Te doare capul și Încă vrei să verși. Bețiv. Spunea cuvintele de parcă scuipa oasele de pasăre după ce le supsese de toată carnea. Am Înțeles ce vroia să spună. - Ieri pe vremea asta am băut prima burtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
of, făcu el și privi peste umăr. Cei care tocmai ieșiseră de sub apă Îmi făcură semn să urc. - Ugum ți-a dat să bei, se răsti bătrânul. Bețivul. - Bețivul?! - m-am mirat. - Te doare capul și Încă vrei să verși. Bețiv. Spunea cuvintele de parcă scuipa oasele de pasăre după ce le supsese de toată carnea. Am Înțeles ce vroia să spună. - Ieri pe vremea asta am băut prima burtă de vin, am răspuns. Nu sunt bețiv. - Tu, nu. Ugum este, spuse uscățivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
capul și Încă vrei să verși. Bețiv. Spunea cuvintele de parcă scuipa oasele de pasăre după ce le supsese de toată carnea. Am Înțeles ce vroia să spună. - Ieri pe vremea asta am băut prima burtă de vin, am răspuns. Nu sunt bețiv. - Tu, nu. Ugum este, spuse uscățivul. Tu ești doar gălăgios. N-o să mai prindem un pește d’ăla bun câteva zile de aici Înainte, atâta gălăgie ai făcut. I-ai gonit pe toți peștii bătrâni și grași. Pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să facă vorbe din nimic. Mai bine nu aștepta atât de mult. Dacă am pierdut timpul potrivit pentru plecare? - Ugum mi-a spus că timpul potrivit nu e ceva limpede. - Nimic nu e limpede pentru Ugum. N-ai văzut ce bețiv e? - se enervă uscățivul. Dacă am pierdut, cumva, clipa potrivită În care trebuia să fi plecat la drum ucigașul de Krog? Cum adică: să pierzi clipa potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
neliniște și nesiguranță În glas: — Nu! Nu-i e rău! Tipul e beat! Asta-i tot! Ce mai! A leșinat... Ia te uită cum stau toți și-l privesc! glumește el. Parcă n-au mai văzut În viața lor un bețiv! Haide! Să mergem! strigă el. Și pleacă grăbiți, În timp ce primul face haz de ceilalți cu un glas batjocoritor. Și, Într-adevăr, așa cum ședea pe bancă, cu pălăria căzută pe frunte, cu un picior Îndoit țeapăn spre spate, cu mîna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apărut din nou așa cum erau și cum arătau. Iar polițiștii se apropiau iarăși Îmbrîncind oamenii din jurul meu. Dar oamenii nu puteau accepta să se despartă de imaginea aceea minusculă și singuratică a mîndrei morți, șezînd rigid, cu demnitatea grotescă de bețiv, cu zîmbetul său fin - căci oamenii rămîn devotați trupului neînsuflețit și-l păzesc și-l privesc și refuză să-l părăsească pînă ce nu-l Înghite și nu-i acoperă iarăși pămîntul. Iar acum refuzau să-l părăsească pentru că moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]