1,731 matches
-
în satul Zamfira și alcătuit din biserica „Înălțarea Domnului” și „Sfântul Nifon”-Mare (a cărei pictură a fost realizată de Nicolae Grigorescu), și biserica „Sfânta Treime” (1743) din cimitir. Tot în zona mănăstirii, vis-a-vis de biserica „Sfânta Treime”, se află beciul conacului din secolul al XVII-lea, astăzi depozit.
Comuna Lipănești, Prahova () [Corola-website/Science/301688_a_303017]
-
Cocorăștii Colț a fost reînființată, comuna Mănești rămânând în forma actuală. În comuna Mănești se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1716) din Băltița; (1892) din Mănești; și (1882-1892) din Mănești, ansamblu alcătuit din castelul Văcărescu-Calimachi (1882-1892), beciul din aripa de vest (secolul al XVII-lea), clădirile-anexă (începutul secolului al XX-lea) și parc (sfârșitul secolului al XIX-lea). În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
pământ din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați austrieci și ruși. Localitatea e refăcuta în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent încă din vremea lui Ștefan cel Mare. După Unirea Principatelor la 4 decembrie 1861. prin decret al prințului Alexandru Ioan Cuza localitatea, în care s-au contopit mai multe sate de sub poalele dealului Sârbă, primește statutul
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
decursul celor peste 100 de ani, în funcție de evoluția societății, de necesitățile pentru agricultură, existentă specialiștilor și a bazei didactico-materiale, școala și-a desfășurat activitatea sub denumirile următoare: În orașul Odobești se află patru monumente istorice de arhitectură de interes național: beciul domnesc din secolul al XVI-lea; biserică „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”-Cazaclii datând din 1777; ansamblul bisericii „Sfântă Cruce” datând din secolul al XVIII-lea și cuprinzând biserică propriu-zisă, turnul-clopotniță și zidul de incinta; și biserica „Nașterea Maicii Domnului
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
din Epoca Bronzului (cultură Monteoru), precum și necropole din perioada Halstatt și din Epoca Medievală (secolele al XIII-lea-al XVI-lea). Monumentele de arhitectură sunt: gară (1893); școală cu două corpuri din strada C. Dobrogeanu-Gherea (sfârșitul secolului al XIX-lea); beciurile Bahamat (secolul al XIX-lea) din strada Fundătura Cetățuia; casă Gaicu (începutul secolului al XX-lea) din incinta fostei ferme IAS; casă Apostu (1901); primăria (1900); casă dr. Georgescu (sfârșitul secolului al XIX-lea, ultimele trei pe strada Libertății); casă
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
gard fie pentru a consolida provizoriu o piesă ruptă ori slăbită. Se confecționează din ață de tei, curpeni, sfoară de cânepă, metal; giloc=imediat; gesta,geasta=de ăsta,de asta; giufe=chibrituri; gârlici= partea îngustă de la intrarea de regulă în beci, cămară, unde de regulă era așezat un scăunel sau o măsuța cu o sticlă, cană pentru țuică,vin, moare de varză, șideri; grunz= bulgăre, bolovan, bucată mai mare de sare care se pune fie pe curici în cadă pentru murat
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
domnitorii fanarioți timp de mai bine de un secol, Cetatea a intrat într-un proces accentuat de ruinare. Locuitorii din Târgu Neamț au folosit piatra din dărâmăturile zidurilor, a bastioanelor și din pilonii podului pentru a-și construi case și beciuri. Într-un veritabil protest în versuri (""Ruinelor Cetății Neamțu"") publicat în 1834, poetul Alexandru Hrisoverghi (1811-1837) deplângea starea jalnică în care ajunsese cetatea și cerea oprirea vandalismului. Ca urmare a acestui protest, s-au luat primele măsuri de protejare a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
primit numele de la pasiunea lui pentru șoldani ( iepuri) , care erau destul de numeroși în pădurile din zonă. Printre moșierii satului Șoldănești trebuie amintit doctorul Constantin Bucșinescu, care în perioada 1890 - 1920 , a construit aici un conac din piatră și cărămidă, trei beciuri ( pentru vinuri, murături și brânzeturi), o ghețărie, o fabrică de ulei și ateliere de preparare a brânzeturilor. În ciuda vechimii satului, dezvoltarea demografică a decurs destul de lent, înregistrându-se în 1816 - 50 de familii, în 1930 - 113 familii, în 1969 - 162
Șoldănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300926_a_302255]
-
și ucis apoi de Brâncoveanu, prin tăierea capului și înfigerea lui în părul porții curții Bălăceanului din București. În curtea școlii se păstrează încă zidurile palatului început de aga Bălăceanu și rămas, pare-se, neterminat (ruinele sunt denumite de localnici "beciuri"). Tradiția orală spune că aga Bălăceanu ar fi intenționat că, în situația în care ar fi reușit să ia Domnia, să mute capitala țării la Balaci. Prima linie de cale ferată construită în județul Teleorman, pe baza Legii din 15
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
căruța, a dezhămat caii, și le-a dat drumul să pască, iar el se făcea că e stricată o roată. Starețul, l-a observat și a trimis doi oameni care l-au adus pe sus până la schit. Băgați-l la beci, porunci starețul. A doua zi cere călugărilor; „Ia, duceți-vă și-i dați drumul să vedem cine este ". Și Cuza Vodă lepădându-și sumanul, iese îmbrăcat în hainele de „Domn al Moldovei cu sabia la brâu”. Starețul, când vede pe
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
Slobozia Bradului (în trecut, doar Slobozia) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Cornetu, Coroteni, Liești, Olăreni, Slobozia Bradului (reședința) și Valea Beciului. Zona nu a fost nicidecum săracă; aici au avut domenii întinse fanarioți precum Soutzo, Bogdan, Goleanu etc. Și cum pământurile trebuiau trudite, iar forța de muncă era restrânsă, au ajuns să se stabilească aici în primul rând țigani. Soarta acestora
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
1846 și una la Slobozia, zidită în 1808 și trei școli mixte. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Plăginești a aceluiași județ, cu o populație de 2324 de locuitori în satele Cornetu, Coroteni, Liești, Obrejița, Slobozia și Valea Beciului. În 2931, satul Obrejița s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare, comuna Slobozia căpătând structura actuală. În 1950, comuna a trecut la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
donație nimic din ce a deținut, începînd de la pămînturi, case, conace și pînă animalele pe care le avea. Pînă și roadele pămîntului pe care le avea în hambare, precum și o căsuță pentru pindar (paznic), un saivan, grajduri pentru căi, un beci de piatră și closete. „Au fost oameni foarte bogați, care au stăpînit moșii întinse prin părțile locului. Iar moșiile se întindeau și pe raza actualelor comune învecinate. În momentul de față mai trăiesc și descendenți ai unora dintre aceste familii
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
perpendicular cu monumentul atestării documentare a localității din 2006, intr-o pozitie strategică din care se observă întreg hotarul satului. Castelul are (în partea de vest )casă de oaspeți, iar în apropiere " casă fetelor " și casa de judecată, bucătarii cu beciuri la subsol, hambare și mici locuințe pentru iobagii de la castel. De asemenea, în castel, în partea de est se află o cameră mai mică pentru judecător. În partea de nord - est,în afară castelului întîlnim grajduri pentru bovine și cabaline
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
era prevăzut realizarea unei plantații pomicole, de circa 60 hectare, în colaborare cu CAP Soporu de Câmpie, lucrare care nu s-a mai realizat . Activitatea viticola la început a fost foarte bine organizată, existând o brigadă specializată, CAP - ul avînd beciuri pentru păstrarea vinului chiar la baza dealului cultivat { așa cum este schițat, având numărul cadastral, Cc - clădire construită, nr. topo 3098 și 3098 }, iar vinul era păstrat în butoaie de lemn cu o capacitate cuprinsă între 200 - 1000 litri. În anul
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Șușița (...); cula, fiind înconjurată de văi adânci, avea o poziție strategică.» (AGCul, 140). La intrarea în satul Tatomirești, «au existat conacul și cula de refugiu, veghe și apărare ale lui Dumitru Filișanu. În anul 1926 mai existau temeliile culei cu beciul în stare de ruină, demolate și acestea în anul 1927.» ("ibid"., p. 138). Rezidirea - din 1648 - pe "murus dacicus" (de 3 metri grosime) a angajat evmezice ziduri «foarte groase, de aproape un metru, boltite în semicilindru susținut de un arc
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
se intra în culă printr-o ușă grea, ce se zăvora cu un drug de lemn; în fața ei era o cameră, cu o fereastră îngustă, ca un meterez; în această cameră a existat o fântână foarte adâncă; în dreapta era ușa beciului, iar în stânga se desfășura o scară ce ducea la nivelurile superioare; la primul etaj, dintr-un vestibul mic, se pătrundea în stânga, într-o cameră de locuit, cu o singură fereastră, iar în față, într-un al doilea vestibul, din care
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
susțineau arcuri trilobate; din acest pridvor se intra într-o cameră spațioasă, care nu avea ferestre pe pereții exteriori; lumina era primită indirect, prin ferestre ce corespundeau în pridvor; toate camerele au fost tăvănite cu grinzi aparente de lemn, numai beciul era boltit cu zidărie în semicilindru; învelitoarea a fost de șiță; nu se cunoaște cum a fost decorațiunea exterioară sau elementele arhitecturale interioare...» ("ibid"., p. 140).
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
la Popină” (sud-est de satul Brăniștari); cel din vatra satului Uzunu (ambele aparținând culturii Boian din neolitic); situl de la „Gropile lui Sulă” ( est de Brăniștari), cuprinzând tot o așezare neolitică a aceleiași culturi, precum și una medievală; și situl de „la Beci”, aflat pe terasa Neajlovului, la nord-est de Hulubești, și conținând urme de așezări din Epoca Bronzului (cultura Tei), perioada Latène (cultura geto-dacică) și din Evul Mediu Timpuriu. Alte opt sunt monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Gheorghe” (sfârșitul secolului al XIX
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
Maicii Domnului” (1865); conacul Varthiadi (secolul al XIX-lea); școala veche (secolul al XIX-lea), astăzi muzeu; moara Varthiadi (începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn din cimitir (secolul al XIX-lea; ultimele cinci din satul Călugăreni); ruinele unui beci din secolele al XVIII-lea-al XIX-lea aflate la nord-est de Hulubești; și biserica „Sfinții Voievozi” (1840-1842) aflată în partea de vest a aceluiași sat. Obeliscul comemorativ al lui Mihai Viteazul (1901) aflat pe DN1 la Crucea de Piatră
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
precum Zaharia Burienescu si I.D. Ionescu. Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreuna cu prietenii, cu care juca scene din piesele "Meșterul Manole", "Capitanul Valter Mărăcineanu" sau "Constantin Brâncoveanu", prima lor scenă fiind beciul casei. În timp, reprezentațiile s-au mutat în hambar și chiar în poiată. Prima experiență profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limba idiș condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol in
Constantin Tănase () [Corola-website/Science/298692_a_300021]
-
primit statut de oraș raional, reședință a raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, a fost transferat la județul Vrancea, în alcătuirea actuală. În orașul Panciu se află beciul domnesc, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolul al XVIII-lea și aflat la 5 km de localitatea urbană propriu-zisă, pe Valea Cerbului. În rest, opt alte obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din
Panciu () [Corola-website/Science/299596_a_300925]
-
monumentul eroilor din Primul Război Mondial (ridicat în 1928) de pe strada Nicolae Titulescu, și cimitirul evreiesc (secolul al XIX-lea) de la ieșirea din oraș către satul Haret sunt monumente memoriale sau funerare. Celelalte șase sunt clasificate ca monumente de arhitectură: beciul Vlădoianu (secolul al XIX-lea) din extremitatea sudică a orașului, pe drumul spre schitul Brazi; beciul Marin Ștefan (secolul al XIX-lea) din nordul orașului pe drumul spre Movilița; paraclisul schitului Brazi de la sud de oraș, pe malul drept al
Panciu () [Corola-website/Science/299596_a_300925]
-
secolul al XIX-lea) de la ieșirea din oraș către satul Haret sunt monumente memoriale sau funerare. Celelalte șase sunt clasificate ca monumente de arhitectură: beciul Vlădoianu (secolul al XIX-lea) din extremitatea sudică a orașului, pe drumul spre schitul Brazi; beciul Marin Ștefan (secolul al XIX-lea) din nordul orașului pe drumul spre Movilița; paraclisul schitului Brazi de la sud de oraș, pe malul drept al pârâului Hăulita; casa Nicolae Milea (începutul secolului al XX-lea) din strada Cuza Vodă; gardul de
Panciu () [Corola-website/Science/299596_a_300925]
-
Incinta mănăstirii este de formă poligonală, aproape trapezoidală, având lungimea, pe axul E-V de 60m, cu latura vestică măsurând 67m și cea estică 30m. Ea este compusă din zidul exterior pe care sunt situate încăperile folosite drept chilii precum și beciurile de suprafață. Chiliile sunt dispuse pe două niveluri, un parter supraînălțat și un etaj, acesta din urmă fiind adăugat în secolul XIX. Săpăturile arheologice au arătat 6 faze de extindere a incintei, în cea de la mijlocul secolului al XVII-lea
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]