3,162 matches
-
s-a ridicat, Mâna mi-o întinzi, fiind cazută, Spre tine, acum, mă-ndrept tăcută. Pe pământ, prea senină, Prin pântec mă leg prin cămăși divine. Cer năpustit, cu atâtea suspine, Un cântec de afecțiune, îngerii cântă din harfe. Prin beznă, lumina ta persistă, Doar inima, în toamna grea, ți se mai zbate, Te-nalți, peste nori, prin iubirea mea. Vreau să mă alătur ție, mamă, Dar tu mă-nveți să stau calmă, Drumul să mi-l urmez, fără a fi
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LUMINA Autor: Cerasela Nicoleta Slăvulete Publicat în: Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016 Toate Articolele Autorului LUMINA Ce ușă ciudată din neguri mi-apare În praf vălurită, uitată de vremuri ... Ascunsă în beznă ...de unde răsare? De ce, stând în față-i, îi cad la picioare? Și cum se deschide când n-are de fel Nici cheie, nici lacăt, nici simplu mâner? Pe cine să-ntreb? La cine s-alerg? O, Doamne, ajută-mi un
LUMINA de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376563_a_377892]
-
Un broscoi bubos, pe lac! Chitarist, cu mare priză Greierele, n-are trac! Solistă-i... privighetoarea! Soprană... o frunză lată! Libelula-i... spectatoarea Străvezie, decoltată! Șef-decor e... Licurici! Luminează-ntreaga scenă. De-l înțeapă, vreun arici Tot zăvoiul e în... beznă. - De-i concert în poieniță Să fie vreo sărbătoare? Întrebă o garofiță Pe-o salcie plângătoare. Pajiștea înmiresmând Toporașii-n cor, cântară Cu glas dulce, murmurând: -Bine-ai venit... Primăvară! Referință Bibliografică: Concert în poeniță / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CONCERT ÎN POENIȚĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375807_a_377136]
-
lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc toate aceste atribute! Dar le simt greutatea ca pe un blestem! Bucuriile mele se jelesc dincolo de cerul ascuns sub bezna durerii. Citește mai mult Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc toate aceste atribute! Dar le simt greutatea ca pe un blestem! Bucuriile mele se jelesc dincolo de cerul ascuns sub bezna durerii.... XIV. LEGENDELE PRIMĂVERII, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni ... XXXII. BRAȚUL RĂZBUNĂRII, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Citește mai mult Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
fusese transformată în piatră. Plânseră cele două fete și se mâniară cei doi gineri ai femeii, dar nici unul dintre ei nu stătură cu mâinile în sân. Azur ascunse Soarele, adună Luna și toate stelele și cufundă întreg pământul într-o beznă adâncă. La adăpostul întunericului, Cavalerul Negru îl prinse pe Zarahon, înainte să se dezmeticească îl scoase din casa lui, îl legă în lanțuri și îl forță să îi ducă în mină, acolo unde, într-un fund de galerie erau îngrămădite
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
Hai să construim și noi o corabie de gheață. Să ne vindece de ploi. De iubire-n mentă creață. Hai pe-oceane și pe mări. Tu pe-un umăr, eu pe glezne. Să plutim fără urmări, Să ne intre focu-n bezne. Tu să te preschimbi în lin. Eu în porumbel de clisă. Tu în creangă de măslin, Eu în oaza cea promisă. Să-l găsim iar pe Neptun într-un paradis idilic. Și s-o ștergem pe Saturn, Să-ntregim păcatul
POTOP BIBLIC de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375916_a_377245]
-
nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului SOARELE SINGURĂTĂȚII O, singurătate, în splendoarea-ți vastă am rătăcit din șes spre creasta; salturi căderi meandre drum drept, prin toate spre mine mă-ndrept unde-n adâncuri floarea de mină beznele-o șlefuiesc în surdina Hațeg, 7 februarie 2015 Râul Constantinescu Referință Bibliografica: Soarele singurătății / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SOARELE SINGURĂTĂȚII de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376000_a_377329]
-
că cineva are mare nevoie de ajutor. Cu mare băgare de seamă, cu ochii după spinările crocodililor pe ape, se apropiară de ostrovul de unde veneau strigătele unui băiat. Chiar vedeau spinarea unui crocodil care umbla prin preajma malului. Deși era întuneric beznă, văzură și ambarcațiunea răsturnată și împotmolită în stufăriș. Se apropiară mai bine să vadă ce e cu acea ambarcațiune. Se lămuriră imediat - era ambarcațiunea lui Rameses, pe care o știau. Curând se lămuriră și de unde veneau strigate care implorau ajutor
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
stufăriș. Se apropiară mai bine să vadă ce e cu acea ambarcațiune. Se lămuriră imediat - era ambarcațiunea lui Rameses, pe care o știau. Curând se lămuriră și de unde veneau strigate care implorau ajutor. În plin întuneric, ochii lor, obișnuiți cu bezna, văzură băiatul cocoțat în curmal, iar la câțiva pași de pom văzură ceata de șacali urlând, așteptând agonia rănitului din copac. L-au recunoscut pe Rameses, care avea pe cap o pălărie împletită din papirus și cu pană de vultur
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
zeul ne scrie-n marea carte/ citind recitindu-ne iar/ hieroglifa din chihlimbar,/ ne trece sublim în netimp/ prin inelul purului nimb” (Sublimare ÎI). Lumea este contemplata sub zodia poeticității, căci ea îi favorizează autorului autoreflexivitatea, meditația, rememorarea: „Fulger în beznă - / hieroglifa/ singurătății tale...” (Hieroglifa) sau: „Umbră-n lumină omul este.../ aceasta e demult poveste;/ tu, poete, caută în lume/ să-nflorești luminii nume. (Menirea poetului). Ciclul al treilea încheie în variații (sonuri) psalmice căutarea înfrigurata de sens, de culoare, de
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
în pulberea toată. îi vindecă gloanțe. sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțe din vechea structură. azi ciuruie fiii. se cerne minciuna desfrâul durerea. planeta respiră prin praful de pușcă. tronează ermetic tăcerea din cușcă. din zone extreme clamează plăcerea. e beznă în noaptea durerii acute. sunt umbre își plimbă norocul prin lume. curând își veghează un trup de legume tainul din poarta sfidării oculte. hai Doamne respiră în seceta-ntreagă. altarul se-nchină în fața tristeții. sunt fiii Tăi liberi. se coc
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
coace copiiiîn pulberea toată. îi vindecă gloanțe.sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțedin vechea structură. azi ciuruie fiii.se cerne minciuna desfrâul durerea.planeta respiră prin praful de pușcă.tronează ermetic tăcerea din cușcă.din zone extreme clamează plăcerea.e beznă în noaptea durerii acute.sunt umbre își plimbă norocul prin lume.curând își veghează un trup de legumetainul din poarta sfidării oculte.hai Doamne respiră în seceta-ntreagă.altarul se-nchină în fața tristeții.sunt fiii Tăi liberi. se coc bătrâneții
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
așteptat. Ai cinat apoi cu ai tăi și tot nu ți-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atât de obosit, am înțeles tăcerea ta și am stins splendoarea cerului ca să te poți odihni, dar nu te-am lăsat în beznă. Am lăsat veghetori pentru tine o mulțime de stele. Era așa de frumos, păcat că n-ai observat... Dar nu conteaza! Poate chiar nu ți-ai dat seama că Eu sunt aici pentru tine. Am mai multă răbdare decât poți
STRIGĂTUL MUT A LUI DUMNEZEU CĂTRE FII LUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376088_a_377417]
-
publicat în Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015. SOARELE SINGURĂTĂȚII O, singurătate, în splendoarea-ți vastă am rătăcit din șes spre creasta; salturi căderi meandre drum drept, prin toate spre mine mă-ndrept unde-n adâncuri floarea de mină beznele-o șlefuiesc în surdina Hațeg, 7 februarie 2015 Râul Constantinescu ... Citește mai mult SOARELE SINGURĂTĂȚIIO, singurătate, în splendoarea-ți vastăam rătăcit din șes spre creasta;salturi căderi meandre drum drept,prin toate spre mine mă-ndreptunde-n adâncuri floarea de minăbeznele-o șlefuiesc
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
Mai trist este că pentru maeștrii (guru) în parenting aceasta nici măcar nu trebuie să facă obiectul discuției. Pentru ei există doar certitudinea că omenirea s-a luminat abia începând de acum două, trei decenii, iar până în prezent a trăit în bezna nebuniei de a-și crește copiii fără să facă școală în acest sens. O mai mare infantilizare a omului cu greu ar mai putea fi inventată. Dar să nu-mi fie luate vorbele drept provocare! Perioada comunistă a instaurat o
ANTIPARENTING, IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376592_a_377921]
-
veacului trecut, aflăm că la chemarea din partea capilor mișcării naționale - Simion Murafa, Daniel Ciugureanu, Panelimon Halippa și alții - boierul Vasile Stroescu, închinându-și întreaga viață și avere, Neamului și Țării, a susținut un nou avânt în mișcarea de redeșteptare din bezna întunericului și halul Basarabiei muscălești, inclusiv prin acordarea întregului sprijin moral și material ziarului „Cuvânt Moldovenesc” - cel mai puternic mijloc de propagandă și reflector de lumină națională către acea vreme. Este vorba de un articol al Deputatului Ion Buzdugan, secretarul
SATUL PARCOVA – LEGENDĂ A PICTURII CAMPESTRE ROMÂNEŞTI de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375096_a_376425]
-
Acasă > Versuri > Visare > MĂ ÎNSPĂIMÂNTA NOAPTEA Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Câteodată parcă, mă înspăimânta noaptea, Îmi par niște prăpastii perdelele de nori, E prea adâncă beznă și grea singurătatea Iar geana peste geana nu cade până-în zori. Mi-e teamă să nu-adoarmă cu mine și poemul Să nu se-închidă cerul pe tâmpla-mi de argint, Să nu se stingă ochiul ce-a înfruntat blestemul
MĂ ÎNSPĂIMÂNTĂ NOAPTEA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375163_a_376492]
-
-s ! Îmi fac din ele saltul, Chiar de-mi lipsește forța să zbor peste miraje. Nu pot... Că-n orizonturi văd roată doar baraje Și mă-nfior... Și-n locu-mi aș vrea să fie altul ! Cad tot mai jos... Și-n beznă, de mine dau mereu, Dar intru-n ea cu forță, umplându-mă de viață, De raze, flori și coruri venind din Elizeu... Ele-mi zdrobesc temerea cu-o forță preamăreață Care, deodat', mă-nalță mai sus de Empireu ! Și-astfel
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
-s ! Îmi fac din ele saltul, Chiar de-mi lipsește forța să zbor peste miraje. Nu pot... Că-n orizonturi văd roată doar baraje Și mă-nfior... Și-n locu-mi aș vrea să fie altul ! Cad tot mai jos... Și-n beznă, de mine dau mereu, Dar intru-n ea cu forță, umplându-mă de viață, De raze, flori și coruri venind din Elizeu... Ele-mi zdrobesc temerea cu-o forță preamăreață Care, deodat', mă-nalță mai sus de Empireu ! Și-astfel
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
mi-s ! Îmi fac din ele saltul,Chiar de-mi lipsește forța să zbor peste miraje.Nu pot... Că-n orizonturi văd roată doar barajeși mă-nfior... Și-n locu-mi aș vrea să fie altul ! Cad tot mai jos... Și-n beznă, de mine dau mereu,Dar intru-n ea cu forță, umplându-mă de viață,De raze, flori și coruri venind din Elizeu...Ele-mi zdrobesc temerea cu-o forță preamăreațăCare, deodat', mă-nalță mai sus de Empireu ! Și-astfel, prin
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
se relevă sub aura misterului: „... în care-ncerc, de veacuri, să pătrund./ De veacuri, luna picură pe prund/ și Râul se destramă în pustiu,/ ca o spirală-n vid, ca un crochiu./ Crochiuri suntem. Singuri, înotând/ într-un ocean de beznă, larg și blând,/ într-un ocean matern, primordial.../ Întoarce-te spre mine, ești un val” (p. 466). Tot aici, cealaltă parte a decorului teluric, Cetatea păduroasă, e reținută ca amprentă emblematică pentru lirica poetului: „În codrii fără capăt, verdea zare
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
un paradox, la această dimensiune, împărat pe claritatea imaginației „somnului“ este conștientul; primitor de semnale luminoase din focarul subconștientului. Acest transfer difuz de semnale, dintre cele două instanțe psihice, este de natură ideatică; el nu exprimă, în acest caz, anonimizarea beznei efemeridelor. Tonul confesiv/meditativ se deschide printr-o firidă de cupolă a moto-ului/rezonator, cu intensă încărcătură sapiențial/soteriologică, revărsată de ecoul biblic: „Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]