2,324 matches
-
și o altă figură interesantă, factorul care face politică și caracterizează straniu destinul războiului. Teoria lui e că "răzbelul se mai lungește/ Ne mai duce-așa zece, cinșpe ani, că sunt țapeni și ăia și ăia./ Sunt ca boii ăia bici, care, când s-apucă-n coarne,/ Se tot împing încolo și-ncoace,/ Tot aștepți să se biruie și nu se mai biruie/ Stau așa și se morâncesc." Discuția ne amintește de personajul lui Marin Preda citat de "Cocoșilă", care vrea să explice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Iov era plin de guri"). Dialogul devine biblic, suferința este un har divin, cel sortit suferinței "este ales", altfel va fi sortit plictisului și morții acestui veac ambiguu și sec: "De ce mă lași pământului pigmeu -/ când m-ai atins cu biciul unei dureri celeste?,/ Ți-ntorc convalescența și liniștea, dă-mi rana/ spinarea mea deschisă dorinței tale este." Dialogul cu divinitatea ne trimite din nou la Psalmii lui Arghezi: biblic, poetul ne spune că la-nceput a fost Cuvântul Și poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
barza ia foc în cioc și dă foc casei. (Gh.F.C.) Ferește-te de omul roș, de spîn și de cel însemnat. (Gh.F.C.) Aur Poporul zice că aurul este ochiul dracului, pe care i l-a scos Sf. Ilie plesnind cu biciul - și de atunci a rămas pe pămînt. Avere Pe cine-l apucă soarele în zi întîi în pat nu mai face avere. Balaur Balaurii, care aici [Dolj] se numesc „ale“*, sînt crezuți de popor a fi niște duhuri rele ce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
uniți, că în locul vostru să mă unesc eu cu un alt altoi de neam domnesc, căci așa a fost dat și de Dumnezeu lăsat.“ Vrăjitoarele fură rodul holdelor așa: iau ouă clocite, un sul, o ață roșie, un frîu, un bici, un săculeț cu busuioc, ceară și unt de cămilă, cumpărate de la țigani. La miezul nopții, îngroapă ouăle clocite în locul unde începe lanul, își leagă săculețul de busuioc de piciorul drept, încalecă sulul, îi pune frîul, își despletește părul, se dezgolește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cămilă, cumpărate de la țigani. La miezul nopții, îngroapă ouăle clocite în locul unde începe lanul, își leagă săculețul de busuioc de piciorul drept, încalecă sulul, îi pune frîul, își despletește părul, se dezgolește pînă la brîu și, bă tînd sulul cu biciul, fuge, strigînd: „De la moș cutare la mine!“ Ca să fie de folos, trebuie să zică așa de douăsprezece ori. Urmează un descîntec, învelirea sulului și dosirea lui în lan. La întoarcere să nu scoată nici o vorbă. (Gh.F.C.) De Sf. Gheorghe se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
semnifică transcenderea realității cotidiene și evadarea într-o lume a inocenței și a vitalității: "Copilul încălecat pe bățul său, gândește că se află pe un cal de cei mai strașnici, pe care aleargă cu voie bună și-l bate cu biciul și-l strunește cu tot dinadinsul, și răcnește la el din toată inima, de-ți ie auzul; și de cade jos, crede că l-a trântit calul, și pe băț își descarcă mânia în toată puterea cuvântului". Nică este ființa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stâlp al infamiei. Bătaia, darea prin târg și punerea în jug, iată o introducere în scenă a pedepsei publice astfel încât ea să devină „ceremonia recodificării nemijlocite“. „Cine face ca mine, ca mine să pățească“ par să spună trupurile sfârtecate de bici la scara Mitropoliei sau capetele atârnând în jug la uși le bisericilor. A pedepsi devine un spectacol care nu atinge „măreția“ celui din Franța, dar rămâne totuși un spectacol în care ochii și urechile sunt intens solicitate. Publicitatea pedepsei face
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
au ezitat să-l facă. Text pregătit pentru Cronica, 29 dec. 1989 ÎN MIEZUL DURATEI Plasat, la vremea lui, în actualitatea cea mai fierbinte, doritor ca nimeni altul să contribuie la înălțarea unui neam pe care îl știa mereu sub biciul nevoii, Eminescu rămâne un punct de referință obligatoriu pentru oricine se interesează de lumea românească. Fiindcă poetul s-a identificat deplin cu soarta acestei lumi, asumându-i drama, examinând-o cu uneltele creatorului de artă sau cu fervoarea publicistului preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e viața e moarte,"13 iar tonul ușor jucăuș al Teresei de Ávila îl găsim și la Cioran, de exemplu, când, în conversații, face invitații că "hai să vă povestesc ceva", desi știe că ne pregătește încă o mostră a biciului. Citim în Las Moradas (Sălașurile): "Iartă-mă, Doamne, in ce m-am băgat ! (...) Nici nu mai știu ce va ziceam, că m-am distrat tare și, numai cu asta în minte, nu-mi mai vine să vă spun lucruri bune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
carte ratată. Cititorul nu se poate aștepta la o lectură confortabilă de la un scriitor al deziluzionării cum este Cioran, desi îi spune lui Fernando Savater 25: "Cărțile mele nu sunt depresive și nici deprimante, tot așa cum nu e deprimant un bici. Le scriu cu furie și pasiune. Dacă cărțile mele ar putea fi scrise la rece, ar fi periculos. Eu însă nu pot scrie la rece, sunt că un bolnav care în fiecare caz se suprapune febril bolii sale". Cioran trece
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unui canal mai larg, unde calul se opri brusc și nu vru să înainteze. E imposibil să treci pe aici, îi spuse Solange. Vezi doar bine ce adânc e... Ocolește!... Dă-mi mie hățurile! Emanuel în culmea furiei dete un bici calului și trăsura intră în apă. Câteva secunde calul trase din toate forțele, dar în mijlocul canalului roțile trăsurii intrară până la jumătate în nisipul umed și se împotmoliră. În zadar Emanuel trăgea disperat hățurile și lovea calul. Situația era extrem de gravă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
compromiși și obsesia de a-i elimina. În ciuda decrepitudinii mintale, el adoră jocul de-a masacrul, ale cărui victime sunt de obicei discipolii care l-au adorat aproape mistic până mai ieri. Rituri și ritualuri ale unei societăți dresate cu biciul lugubrei idelogii care a făcut ravagii și în România, compun fațetele unui roman politic dar și polițist, gotic și psihologic totodată. Și peste toate, iubirile frumoasei Suzane, retezate în fașă de ghilotina cerințelor superioare de stat și de partid, altfel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Căci ne dospește viața-n suflet, iată!/ Ca pe-un altar ce dă peste covată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
coprono îl loro cuore. Lamento per îl Sud: La lună roșa, îl vento, îl tuo colore / di donna del Nord, la distesa di neve... / Îl mio cuore è ormai șu queste praterie / în queste acque annuvolate dalle nebbie. Epitaffio per Bice Donetti: Da poco fu giocata dalla morte / mentre guardava quieta îl vento dell'autunno / scrollare i râmi dei platani e le foglie / della grigia casă di periferia. Colore di pioggia e di ferro: E îl vento s'è levato leggero
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
purta coajă... vă cățărați în ieslea delicat umplută cu fân și, odată ajuns pe acea pernă moale, fără rezemătoare în spate, fără acoperiș pentru cap, dați semnalul de plecare. Primul surugiu răcnește un ordin strident, încalecă bidiviul său și rotește biciul în jurul capului, punând brusc echipajul în mișcare"). Dar dacă Alecsandri n-a cunoscut cartea lui Perrin, atunci a cunoscut-o probabil pe a lui Stanislas Bellanger intitulată chiar Le keroutza, apărută în 1846 (deci cu un an înainte ca scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
chiar Le keroutza, apărută în 1846 (deci cu un an înainte ca scriitorul nostru să reia tema "căruței de poștă"), care reia de la acesta descrierea vehiculului și a cailor care i-a entuziasmat pe francezi, "îmboldiți de vocea sau de biciul vizitiului, ei pornesc ca din pușcă... slabi în aparență în momentul plecării, aproape fără suflu, ei se ridică la chemarea vizitiului... și, odată plecați, aleargă fără să-i poată opri ceva, nici viroage, nici munți, nici gropi, nici pâraie" etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
liberi și fără să asculte de un șef unic, să facă față unei armate? (...) Dacă ar asculta de un singur om, ca la noi, frica de stăpîn le-ar da poate mai mult curaj decît au fost înzestrați de la natură; biciul i-ar obliga să se ridice, chiar puțini fiind, împotriva unor forțe superioare. Dacă i-am lăsa să acționeze liber, n-ar ști să facă nici una, nici alta." (VII, 103). Demarate explică: "[Grecii] sunt, e adevărat, liberi, dar nu în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cunoștința ei mai de aproape nu cred că va fi de prisos într-un veac în carele chipul vieții vatămă sănătatea și deprinderile, surpă puterea trupului; într-un veac în care trânzii, revma și slăbiciunea nervilor au intrat ca un bici de foc între stările civilizate. A arăta, în scurt, folosul numitei scăldători și a înotatului este țintirea acestor file. Lucrarea scăldătoarei răci Spre a înțălege mai bine folosul scăldătoarei răci, de neapărată trebuință este a cunoaște lucrarea ei. Scăldătoarea răce
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a fost, prin urmare, dublă pentru cel care și-a mutat și trupul și sufletul într-un alt loc de trăire și simțire. Cioran a "ocupat" aproape samavolnic limba franceză, încredințîndu-i teribila misiune de a-i domoli dezmățul afectiv cu biciul spiritului. Reușita "publică" a fost totală o înțelegem, poate, și mai bine acum, la 100 de ani de la nașterea sa, cînd febra evocărilor, reeditărilor și licitațiilor cioraniene e de o intensitate remarcabilă, nu doar în spațiul românesc, ci poate în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
foarte Întinși, capul Înainte, cu ajutor redus, lăsarea barei și cădere În groapa amortizantă. - Același exercițiu cu un balans mai amplu si acțiunile mai accentuate, Fig. 99 Fig. 100 fără lăsarea barei.-Din balans Înainte, la bara pe groapă, balans bici și cădere depărtată pe abdomen. - La bara pe groapă, din balans mare Înainte, bătaie precoce, extensie mare de trunchi, umeri-cap În piept și cu ajutor bilateral lăsarea barei, trecere depărtată Înapoi, echer depărtat și cădere În groapă pe abdomen, mâinile
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
nu pătrundă prea adânc și să nu țâșnească prea mult sânge". Ordalia se încheie abia la apus, când sadicul executor "reteză pielea vie la mâini și la glezne, arătând-o întreagă mulțimii. [...] Mahavira se clătină și se prăvăli. Loviturile de bice șfichiuiră cu sete mormanul de carne crudă, care se mai ridică, mai merse câțiva pași și apoi se prăbuși fără simțire". Lovitura de grație îi este dată de același infatigabil călău, care-l "întoarse pe Mahavira cu fața în sus
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fi greu să pătrundă în casă, fiindcă în curte se găsesc patruzeci de câini, "mari ca vițeii". Haita este obiectul unei spaime materializate viu în scriitură: într-o noapte, ca să potolească urletele turbate ale dulăilor, Mircea se înarmează cu un bici și iese în curte. Ceea ce urmează este un convingător tablou al fricii reificate: "întreaga haită s-a prăbușit asupra îndrăznețului. Zadarnic vocea lui cutremura temeliile nopții, zadarnic biciul plesnea ca bubuiturile de armă. L-a văzut lipindu-se poltron de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
noapte, ca să potolească urletele turbate ale dulăilor, Mircea se înarmează cu un bici și iese în curte. Ceea ce urmează este un convingător tablou al fricii reificate: "întreaga haită s-a prăbușit asupra îndrăznețului. Zadarnic vocea lui cutremura temeliile nopții, zadarnic biciul plesnea ca bubuiturile de armă. L-a văzut lipindu-se poltron de zid; mâna, mecanic, împărțea lovituri în dreapta și-n stânga, dar răgetul lui a răgușit și s-a transformat în dureroase strigăte de ajutor". Cu toate că este salvat, în cele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dârdâie ca la paralitici". Notabil este că întreaga scenă este înregistrată cu acuitate de protagonistă, fapt care concură la augmentarea stării de fobie difuză de care este cuprinsă. Gelosul soț, deși decide, inițial, ca fiecare dulău să primească cincizeci de bice, iar cinci dintre fiarele recalcitrante să fie ucise, se răzgândește în favoarea sălbăticirii definitive a haitei agresive, care urmează să primească, de atunci înainte, numai carne crudă, cu porții îndoite pentru cei mai tineri și chiar întreite pentru cei mai vârstnici
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Egor, încă îndrăgostit de Sanda, detalii frisonante legate de viața și de sfârșitul Christinei, care dobândește, astfel, trăsăturile unei noi contese Báthory: "Puteai să-ți închipui că fecioara asta de boieri punea pe vechil să bată pe țărani cu biciul, în fața ei, să-i bată până la sânge? Și ea le smulgea cămașa... și câte altele... Trăia de altfel cu vechilul, știa tot satul asta". Nu lipsesc referințele orgiastice, ca într-un film de Pasolini: "Oamenii spun că veniseră țăranii de pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]