2,247 matches
-
eterni, colportori de vești. Momentele narațiunii se succed rapid, tratarea faptelor e totdeauna impersonală... Alexandru PIRU, Analize și sinteze critice, Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1973, p. 274-276, 278. Prin noutatea problematicii, a tipurilor, a soluțiilor artistice, romanele lui G. Călinescu - Bietul Ioanide și Scrinul negru - se înscriu în literatura română ca o operă capitală. Ele inaugurează o nouă tradiție în proza noastră oglindind problematica intelectualului și procesul de descompunere a aristocrației; ele se plasează pe o orbită care, din unele puncte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proza noastră oglindind problematica intelectualului și procesul de descompunere a aristocrației; ele se plasează pe o orbită care, din unele puncte de vedere, depășește cu mult aria preocupărilor legate de această tematică și în literatura universală a zilelor noastre. Originalitatea Bietului Ioanide ține de faptul că, prin arhitectul Ioanide, romancierul creează un inadaptabil de o cu totul altă factură, la alt nivel, superior celor pe care-i cunoaștem din literatura noastră realist-critică, un inadaptabil care nu e o epavă, care nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la dilema angajării. G. Călinescu e, după G. Călinescu știința noastră, primul romancier care, în proza scrisă în ultimele două decenii, o atacă frontal, în toate implicațiile ei, și cu strălucire, dând o nimicitoare replică spiritului bizantin în cultură. În Bietul Ioanide și în Scrinul negru se înfruntă două moduri de a concepe cultura și, în funcție de ele, rolul intelectualului în societate. Arhitectul Ioanide se află într-un continuu conflict cu cei mai mulți dintre reprezentanții mediului căruia, de fapt, și el îi aparține
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
duel între înțelepciune și prostie, G. Călinescu G. Călinescu atribuie cărții sale o dimensiune filozofică, fiindcă abordează implicit probleme de etică de un interes foarte larg, ce ating universalul. Eugenia LUCA, Demers critic, Cluj, Editura Dacia, 1973, p. 82-86. Romanul Bietul Ioanide este opera unei depline ordonări epice, cu evenimente ce se succedă conform unei perfecte cronologii și prin situarea exactă a caracterelor în spațiul lor epic. Ar fi de amintit, în acest sens, două capitole: primul, unde trecerea în revistă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și determina semnificații, carențe și date morale. Portretele, în special ale lui Hagienuș (vezi cap. XI, un capitol al relatării prin grotesc a cupidității și avariției), Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan, nu evită parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un paradox strălucitor, amintind dialogurile din cronicile "optimistului" și ale "mizantropului"; comentariul apare, în consecință, ca necesar din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lume înspăimîn-tătoare, desfigurată de ură și crimă. Spectacolul inteligenței e prezent în fragmente ce pot fi oricând incluse în seria eseurilor călinesciene, precum paginile despre "idilicul rural" (hiperbola e a inteligenței!), unde se joacă un spectacol al paradoxurilor imprevizibile, insolite. "Bietul Ioanide" călinescianizează, dacă se poate spune așa, inventîndu-și un interlocutor sau căutîndu-l printre "ascultători" (vorbindu-i Erminiei ca și când ar redacta un tratat de "erotologie"; glosând despre câinele său Ștolț, cu amare observații preluate, parcă, din reflecțiile "mizantropului" etc.). Ca și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o asociere anapoda a unor elemente definitorii în ordine morală), "mimul" lui G. Călinescu (aici Ioanide), acceptă dialogul ca un mijloc, convențional de fapt, pentru a comunica și a exprima sensuri grave. G. Călinescu Balzacian prin construcție și formulă epică, Bietul Ioanide e totuși o carte barocă prin alternări surprinzătoare de planuri și prin sugestiile ei conotative, prin natura contextului, extrem de bogat ca sugestii și determinări temporale. E un roman baroc Bietul Ioanide și pentru că scriitorul a introdus elemente varii (eterogenitatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grave. G. Călinescu Balzacian prin construcție și formulă epică, Bietul Ioanide e totuși o carte barocă prin alternări surprinzătoare de planuri și prin sugestiile ei conotative, prin natura contextului, extrem de bogat ca sugestii și determinări temporale. E un roman baroc Bietul Ioanide și pentru că scriitorul a introdus elemente varii (eterogenitatea lor produce și acea supradimensionare despre care vorbeam înainte), unele dintre acestea perfect adaptate la condiția estetică a romanului profesat de G. Călinescu: "Romanul - spunea scriitorul - este în orice caz o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acolo privea de jos în sus grădina, năpădită de vegetație, primăvara, ca să aibă perspectiva unui fund de mare... Alice Vera CĂLINESCU. După: Maria Mincu, În universul călinescian. - "Romînia literară", 1975, 19 iunie, p. 14. Pentru autorul Enigmei Otiliei și al Bietului Ioanide, opera exemplară în materie de roman rămâne aceea a lui Balzac, la care se referă totdeauna ca la un prototip. Deși înțelege că nu are sens a se da reguli de îndrumare unui romancier, totul ținând în creație de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucruri, într-o literatură în care găsea că "se face prea multă sociologie și istorie", el propune soluția orientării romanului nostru "spre o psihologie caracterologică și spre umanitatea canonică"... Dinu PILLAT, Itinerarii istorico-literare, București, Ed. Minerva, 1978, p. 280-281. În Bietul Ioanide (1953), complexiunea lui Pomponescu, față de toate celelalte personaje ale romanului, vine din antipatia creator disimulată a aceluiași autor pentru eroul său. La fel de firave uman, concepute tot atât de unilateral, mai diferențiat însă și mai subtil comice (deoarece situațiile comice sunt aici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu, față de toate celelalte personaje ale romanului, vine din antipatia creator disimulată a aceluiași autor pentru eroul său. La fel de firave uman, concepute tot atât de unilateral, mai diferențiat însă și mai subtil comice (deoarece situațiile comice sunt aici mai diversificale), personajele din Bietul Ioanide au o substanțialitate conferită de însuși mediul intelectual căruia îi aparțin. Superiori primitivilor din Enigma Otiliei, eroii din G. Călinescu Bietul Ioanide nu luptă pentru bunuri materiale, ci pentru ranguri intelectuale. Inteligența lor, la fel de versatilă, e acum supusă unor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tot atât de unilateral, mai diferențiat însă și mai subtil comice (deoarece situațiile comice sunt aici mai diversificale), personajele din Bietul Ioanide au o substanțialitate conferită de însuși mediul intelectual căruia îi aparțin. Superiori primitivilor din Enigma Otiliei, eroii din G. Călinescu Bietul Ioanide nu luptă pentru bunuri materiale, ci pentru ranguri intelectuale. Inteligența lor, la fel de versatilă, e acum supusă unor probe mai distincte, după calitatea rangului, a mediului intelectual în sine, deși o psihologie nu mai puțin uniformă îi grevează și pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Jim Marinescu, în Cartea nunții) prefigurează devine prin arhitectul Ioanide realitate. Acest personaj paradoxal, excentric, întruchipează puterea creatoare în acțiune. Ioanide este prin excelență Creatorul. Structural deosebit, asemenea lui Jim și Felix, de toate celelalte personaje, eroul central al romanelor Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru (1960) se definește nu doar ca arhitect, ci, în genere, ca tip de intelectual, în opoziție mai ales cu Ion Pomponescu. Arhitect și el, dar fără a construi efectiv, Pomponescu e tipul "oficialului", al ministeriabilului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ocult, sistematic. Pentru a pătrunde în învățămîntul superior, înverșunatul arivist științific Gonzalv Ionescu, unul dintre personajele cele mai burlești (involuntar), trebuie să se introducă, prin căsătorie, divorțând de propria nevastă, în clanul Conțescu. Prezențe de prim-plan, nu numai în Bietul Ioanide, ci și în Scrinul negru, orientalistul Hagienuș și muzeograful Gaittany sunt, unul: intelectualul steril, juiseur bonom și malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spiritul. De-abia atunci, în această arvună a morții, simți câtă imperfecțiune este ascunsă în tainițele unei specii pe care o lăudăm cățărați în permanență pe superficiile ei. Problema gravă este că în asemenea împrejurări nu mai e vorba de bietul sine îngust, de care nu mai contenește Noica să-și bată joc, ci de un atom de spiritualitate, de un principiu al persistenței de care sîntem deposedați de pe pozițiile unei formațiuni perisabile. 19 ianuarie - 25 ianuarie 1981 Luni, 19 ianuarie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
filozofie. Aș vrea să fiu bine înțeles: grimasa rămânea a filozofiei, dar resorturile care o produceau erau altele, pregătite de Augustin, de teologia lutherană, de Aristotelul Eticii și Retoricii, de "existențialismul" paulian, de Kierkegaard și de literatura rusă. Numai că "bietul" Heidegger încerca să capteze Viața (ceea ce însemna trecerea omului prin lume) cu plasa de prins fluturi a fenomenologiei. Întreprinderea era enormă și Sein und Zeit rămâne pesemne una dintre minunile omenirii, dar cu Heidegger nu puteai naviga în speranța că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în registrul anecdotic al conversației noastre [...] și nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoșteam din lectura aforismelor și în care doream să-l aud! Trebuia mereu să-l readuc la acel nivel..." Bietul Cioran! Ce neșansă pe el să încapă pe mâna unei asemenea capre metafizice! Friedgard vine la întîlnirea cu Cioran programată să cunoască nu un om, ci un fabricant de aforisme, în vreme ce Cioran vede în ea ceea ce Friedgard și era înainte de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bine la aceasta. Inundarea popoarelor orientale cu roiuri de oameni civilizați din Galiția, care ar avea menirea să cultiveze Orientul într-o mână cu stecla de rachiu și 'ntr - alta cu "Neue freie Presse" de ex. - Și s-ar civiliza bieții muntenegreni și bosniaci precum ne-am civilizat noi, frumos și cu temeiu, că țăranii noștri sunt sănătoși și bogați și știutori de carte nevoie mare! - Robia economică a noastră și a Orientului întreg, supremația culturei extrafine din Buda-Pesta și Viena
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în abundență, dar chiar pentru această însușire nu se aplică. În toată țara nu mai este nici un vicecomite (subprefect român, și de cei mai mici diregători încă abia ici-cole câte unul ex peculiari gratia, care și aceia numai ei știu bieții cu câte umiliri și sacrificie se mai pot susține în posturi. {EminescuOpIX 264} Iar înțelesul paragrafe- lor privitori la denumiri ar fi cumcă: pe teritoriul locuit de naționalități la posturile de comiți supremi și juzi oamenii din sânul acelor naționalități
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vor putea să și le ridice și să și le transporte în alte părți; această voie li s-a refuzat în mod categoric. Mai mult decât atât. Locuințele lor au fost violate, ușile au fost sparte cu forța ți lucrurile bieților nenorociți au fost azvârlite în stradă. Iar populația creștină, considerând aceste lucruri drept avere fără stăpân le deprădează și și le aprop [r]iază, fără nici un scrupul sau rezistență. Suferința nenorociților bătrâni, femei și copii aruncați pe stradă și jertfiți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fie un porcșor libidinos. Și micul Herrmann a trebuit să se gândească că porcii cel puțin nu încearcă să și-o vâre în ceea ce e proprietatea lui Herrmann, chiar dacă porcii cei grași din cocină aproape că l-au strivit pe bietul șchiop. Dar cel puțin, așa, micul Herrmann se eliberase de oameni, în sfârșit, nici un om adevărat nu mai era în jur... așa s-a gândit el... și a înfulecat din mâncarea porcilor. Era întuneric și cald în cocină, și Herrmann
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Întrebă pe ghizi de ce acest tezaur poartă denumirea de „al corintenilor”, și nu acela de „al lui Cypselos”, care l-a dedicat. Deoarece, pe cât Îmi Închipui, ei nu știau ce să răspundă, se așternu tăcere. (E) „Cum să mai aibă, bieții de ei, ceva În cap, după ce voi i-ați zăpăcit de-a binelea cu tot soiul de discuții despre corpurile cerești?” - zisei eu surâzând. Dar iată, i-am auzit totuși spunând, mai Înainte vreme, și ceva interesant. După abolirea tiraniei
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
expediat într-o frază. Felix rămâne cast. Otilia i se vâră în pat. El are gânduri de carieră și matrimoniale, așa că se mută pe canapea. Seriozitatea sa o sperie pe fată care îl părăsește chiar a doua zi pentru totdeauna. Bietul Ioanide e „mascul feroce” mai mult în enunțurile altora și ale autorului. Și el o respinge pe Sultana, care i se oferă obstinată. Eroii lui Ionel Teodoreanu au un erotism juvenil precoce, dar delicat. Scenele, inexplicite, au o senzualitate specială
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
trebuie să recunoaștem că, pentru un intelectual, asistent al lui Lucian Blaga, performanțele nu sunt neglijabile. Între armele albe folosite de personaje, pumnalul doamnei Clara în Vlaicu Vodă e justificat de epocă. Dar și tinerii legionari, mult mai târziu, în Bietul Ioanide, uzează de pumnale ca să ucidă demonstrativ un profesor, adversar al Mișcării. Crima se face asemeni omorârii lui Cezar, pentru a excita imaginația. Tot stimulat de lecturi istorice, un copil dintr-o nuvelă de Titus Popovici, Moartea lui Ipu, decapitează
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
strâmtă lângă rivalul care beneficiază ore întregi de proximitatea ei. Fred merge cu mașina și la mare, în Dobrogea, trecând desigur Dunărea cu bacul, așa cum am apucat s-o fac eu însumi înainte de apariția primului pod rutier, în 1971. În Bietul Ioanide, aristocratul Gaittany nu suportă ideea de a nu avea automobil cu șofer la dispoziție. Avarul și ridicolul Pilaf, personajul lui Arghezi, se plasează la colțul Căii Victoriei și face bezele automobiliștilor. Dacă partidul unchilor săi e la putere, sigur
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]