2,286 matches
-
Semilunii era un punct programatic de extremă importanță, afișat ca atare de predosloviile vremii. Cărturarul și-a ales instrumentele cele mai adecvate scopurilor sale, dar nu s-a opus niciodată folosirii limbii române ca vehicul cultural. El a făcut pentru biruința limbii române mai mult decât mulți dintre contemporani. A tradus Viața sfinților Varlaam și Ioasaf într-o limbă ce nu este cu nimic mai prejos decât cea a Cazaniei lui Varlaam. Ca și romanul popular, vor rămâne netipărite versiunile românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
după cum urmează: 1 președinte, 2 vicepreședinți, 1 secretar, 3 membri”. Prin urmare, putem spune că „gloriosul” partid muncitoresc mărea numărul funcționarilor plătiți de la bugetul statului. De unde proveneau banii? Din buzunarele truditorilor pământului ce fuseseră nevoiți să intre în „întovărășirea agricolă” Biruința, bașca din cotele obligatorii cu care erau impuși! În anul 1956 încă nu se terminase cu mâncarea raționată de „partid” odată ce într-o delegație semnată la data de 18 aprilie de către proaspătul președinte era trimis la Vaslui „...tov. Stamatin Ștefan
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
trebuie s-o spunem noi? Prea multe exemple tragice o spun. Suntem doi oameni care am pășit pragul bătrâneții, suferințele ne-au marcat trupul, dar prin harul lui Dumnezeu sufletul îmi este teafăr și credința intactă, mult sporită. Cred în biruința binelui creștin și în întoarcerea celor păcătoși, îmi iubesc Biserica și neamul și sunt convins că perioadele de întuneric istoric nu pot distruge decât parțial geniul românesc și opera lui, creată prin vitregiile vremurilor, căci Pronia divină este peste noi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
iar voința lui Dumnezeu va învinge. Psalmii sunt bogați în implorări și rugăciuni ca Dumnezeu să intervină și să instaureze calea adevărului. Virtuosul se detașează de propria nenorocire pentru a purta o luptă divină împotriva răului, având ca orizont speranța biruinței în viitor. În rugăciunea sa, el îl simte pe Dumnezeu alături, iubirea acestuia îl atinge și este sigur de mântuireu. Iar în încrederea aceasta în Dumnezeu, care-l va salva pe omul drept chinuit, se instalează clar, o dată în plus
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Scrierea aceasta urmează a trăi; ea va exista în viitor, fiecare cititor, care a avut norocul să o citească și meritul să reflecteze asupra ei, rescriind-o. * M-au impresionat, încă din copilărie, copacii. Am simțit de atunci că suprema biruință a poeziei copacului, a frunzelor, a codrului, a lumii vegetale este acceptarea relațiilor de tandră intimitate cu universul uman. "Codrule, codruțule..." nu-i un simplu refren formal, este consfințirea acestei simbioze. Copacul ("citirea" lui) a deschis în mine un univers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din care nu poți înțelege altceva decât că dl Radu Călin Cristea e un somnambul, căruia i s-a năzărit că a fost invitat la o discuție despre posibilitatea de a prelua conducerea TVR, este o porcărie gigantică, aproape de tonajul Biruinței, vasul amiral al înecatei flote românești. Profesionist impecabil și om de caracter, dl Cristea și-a permis „obrăznicia” de a refuza, încă din faza tatonărilor, o funcție la care, în pofida propriilor rețineri, era probabil mai potrivit decât toți cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
să se mulțumească să mănânce ca mine și, de asemenea, să bea și să se îmbrace ca mine2 etc., trebuie, de asemenea, să trudească ziua și să vegheze noaptea cu mine, pentru ca mai apoi să aibă parte cu mine la biruință, cum a avut și în trudă”. 94. Al treilea punct. Să chibzuim ce trebuie să răspundă supușii buni unui rege atât de generos și atât de omenos; și, prin urmare, dacă vreunul nu ar primi cererea unui astfel de rege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o senzație de ușurare, de eliberare, de mult nemaiîncercate. A doua zi dimineața, Doina m-a trezit fluturând în mână un exemplar din România literară cu fotografia lui Eminescu, mare, pe prima pagină. Bătălia pentru pagina întâi fusese deci câștigată. Biruința firescului! Cu ce preț obținută însă! După plecarea mea de la redacție, lupta cu „forurile” a continuat. Și de-abia târziu, pe la ora 20, ele au cedat, deși teama că procedând astfel - permițând adică publicarea portretului lui Eminescu la locul cuvenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a întâmpinat zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat (Matei, 28, 8-9). Femeile, deci, și nu apostolii căpățânoși, necredincioși, în primă instanță, ca Toma, fiecare din ei fiind la auzul Vestirii Biruinței un Toma: „Și ei, auzind că este viu și că a fost văzut de ea (de Maria Magdalena n.n. V. Cr.) n-au crezut (s.n. V. Cr.). (Marcu, 16, 11), au fost acelea care au crezut de la început în învierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ne-a arătat că dăruirea noastră constă în a pătimi pentru gloria Numelui Său. Aceasta este „forma de viață apostolică”; este amprenta unei iubiri religioase, sacerdotale. Alte concepții nu pot să fie decât niște minciuni nenorocite. Capitolul IV «Aceasta e biruința care a învins lumea: credința noastră» — 31. Biserica este a doua creație din nimic; opera atotputerniciei divine, secundată de credința măreață a Apostolilor — 32. Limbajul lor ne dă mărturie — 33. Credință, în ciuda instabilității trecutului — 34. Credință, în ciuda incredibilei disproporții numerice
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și ale subestimării vieții interioare, care duc la orbirea sufletului. Datoria preoților este reînnoirea sufletească personală și nu numai, întrucât Sf. Evanghelie și iubirea lui Cristos nu admite jumătăți de măsură. În capitolul IV, autorul vorbește cu mult entuziasm de biruința credinței asupra îndoielilor și a oricăror dificultăți, arătând că încrederea totală în Isus face diferența dintre a învinge ori a fi învins sufletește. În capitolul V, autorul ne vorbește despre importanța stăruinței în rugăciune și în slujirea Cuvântului divin. Astfel
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
umbră și vis”. Un fantastic desfășurat cu o intenție pilduitoare mai estompată include povestirea În pădurea Cotoșmanei. Dintre nuvelele cu eroi stăpâniți de eros, cea mai izbutită e De la noi, la Cladova. Abordând tema din perspectiva creștină, scrierea înfățișează o biruință a principiului moral asupra ispitei vinovate. Preotul Tonea e iubit nebunește de tânăra sârboaică Borivoje, de care se simte, la rândul său, irezistibil atras. Asemenea sfinților, el își reprimă pornirea spre păcat și respinge, cu o putere aproape neomenească, chemările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
-a îndurat-o, îndestul, cu prisosință. Tu ești unica scăpare, ce primești cu bunătate Pe cei buni și cei ce-ncontra-ți au greșit cu răutate. ............................................................ Binecuvântată-n lume fii, tu cruce, și slăvită, Tu, ce arăți la lumea-ntreagă biruința-ți strălucită Cu recunoștință-adâncă, eu sărut a ta figură ; Fii slăvită-o cruce sfântă de întreaga creatură. Tu ești semnul sfânt de care Iadu-ntreg se înspăimântă, Cinste ție-ngenunchere și-nchinare, cruce sfântă. Pr. Iosif Celante (Viața, nr. 9, septembrie 1931) 9
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță, cu care să deschidă cu mare pohfală alaiul de biruință pe ulițele Stambulului!... Dumnezeule! îngână Daniil îngrozit. ...Sau... sau și mai rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spătăria Cetății Suceava, o sală mare cu ogive, chei de boltă, pereții sculptați cu motive heraldice, "sală a tronului" e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei drăcie! spune Ștefan pipăindu-și nasul N-o să mai ajungi la el nici cu prăjina. Hai, să lăsăm gluma! Și... și, vă rog... să nu mai cutezați a-mi da mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri, continuă el cu voce aspră. Să dăm laudă Domnului: "Acolo, Sus, cineva ne iubește." Dar mai cu seamă moldovenilor! Moldovei! Vouă! Voi ați dus greul! Voi ați fost spada și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-am cucerit. Și-apoi, nu vom fi singuri, Apusul va merge cu noi. Avem înțelegeri, avem tractate. De nu eram noi pavăză, ar fi înțeles pe pielea lor, spune Bodea. O să repezim crailor Europei strigătul de luptă, carte de biruință și ajutor, steaguri de-ale Profetului și câte un osmanlâu, care, prin viul său grai, să mărturisească ce poruncă aveau de la Marele Padișah: "După zdrobirea Moldovei, Süleyman-Pașa avea poruncă să ierneze cu oastea în Polonia, la Camenița; în primăvară, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
A CREȘTINĂTĂȚII" februarie iulie 1475 "O! Bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm; întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz Istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după poruncă, băteau talpa țanțoși, sumețindu-se cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă. Mi-a povestit de-a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adevăr... Și pe deplin meritate. Omul ăsta n-a avut odihnă. A riscat totul. S-a dăruit total, nebunește! Numai eu știu cât am tremurat pentru viața lui, se plânge Maria. E de mirare ce faimă a stârnit în Apus biruința aceasta, adăugă Alexandru cu o invidie greu stăpânită în glas. Mi-a povestit Don Ogniben... Când s-a aflat vestea zdrobirii turcilor la Podul Înalt, s-au înălțat rugi de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost o sărbătoare. Te prinde uimirea... Oștiri de cavaleri, Europa adunată în cruciade la Cossovo, Nicopole, la Varna n-au reușit, adaugă intrigat Alexandru. Și... și au dobândit o asemenea biruință "niște țărani proști luați de la cornele plugului". E de neînțeles. Cum a fost posibil aceasta? N-ai fost la Vaslui să-i vezi! Într-adevăr, e un miracol. Don Paul mi-a povestit că toți se întrebau plini de uimire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altă voce, mai mică, tristă, continuă: Dar... dar n-a fost să fie așa. N-a trecut anul, și inima lui mare a încetat să bată: murea de ciumă, în tabăra de la Zemun, sub zidurile Belgradului eliberat, după o strălucită biruință asupra lui Mahomed. Tace. Se lasă o tăcere ca un moment de reculegere. Țamblac îngână: L-a plâns Europa toată; pierduse pe cel mai vajnic apărător. "Soarele Creștinătății" apusese... Se stinsese "Lumina Lumii"... Înainte de a muri, m-a chemat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adunat Moldova o oaste de patruzeci de mii, spune Duma. Nicicând n-a fost Moldova mai puternică. Poporul mai e și după chipul și asemănarea celui ce-l ocârmuiește, adaugă Șendrea. Tu, Doamne, ne-ai dat speranța. O să mai creștem... Biruința contra vrăjmașului o câștigi într-o zi, în două, în nouă... Biruința asupra ta însuți o câștigi într-o viață și niciodată nu poți spune că te-ai biruit îndeajuns... Vreau să dau țării mele libertatea și liniștea, să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a fost Moldova mai puternică. Poporul mai e și după chipul și asemănarea celui ce-l ocârmuiește, adaugă Șendrea. Tu, Doamne, ne-ai dat speranța. O să mai creștem... Biruința contra vrăjmașului o câștigi într-o zi, în două, în nouă... Biruința asupra ta însuți o câștigi într-o viață și niciodată nu poți spune că te-ai biruit îndeajuns... Vreau să dau țării mele libertatea și liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eroilor antici pe care îi slăvim!" O, Pater! Mă copleșești, glăsuiește Ștefan râzând încetișor, să nu se vadă cât e de emoționat. Tăutu continuă: "...Tu, care, în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor; după a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini, putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile!..." E trist! O față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]