1,717 matches
-
Spoleto și Camerino, împreună cu Teofilact de Tusculum, raliindu-le celor ale papei Ioan al X-lea: contingentul din Latium și cele ale lui Adalbert de Toscana. Armata astfel constituită, s-a alăturat celei pregătite în sudul Italiei de către "strategos"-ul bizantin Nicolae Picingli din Bari, compusă din forțele bizantine (Ioan I și Docibilis al II-lea din Ducatul de Gaeta, Grigore al IV-lea și Ioan al II-lea de Neapole din Ducatul de Neapole) și cele ale formațiunilor longobarde din
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
fost exarh bizantin de Ravenna în două rânduri, între 585 și 589 și între 603 și 611. În primul său mandat, a încheiat o alianță cu francii și cu avarii împotriva dușmanului imediat al exarhatului, longobarzii și se părea că bizantinii au forța de a elimina puterea longobardă din Italia înainte ca aceasta sp se instituie. Cu toate acestea, efortul lui Smaragdus nu s-a concretizat, dat fiind că francii nu erau dornici să se confrunte cu longobarzii. O achiziție notabilă
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
teologice majore, Smaragdus l-a forțat pe arhiepiscop să își declare loialitatea față de credința ortodoxă. Modul său violent de a rezolva disputele, combinat cu unele acuze de nebunie, a condus la îndepărtarea sa din funcție în 589. În 603, împăratul bizantin Focas l-a restabilit pe Smaragdus în vechea funcție de exarh. Smaragdus a preluat de la predecesorul său, Callinic, un nou război în plină desfășurare cu longobarzii și a refuzat să renunțe la fiica regelui longobard Agilulf și la soțul acesteia, ambii
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
a restabilit pe Smaragdus în vechea funcție de exarh. Smaragdus a preluat de la predecesorul său, Callinic, un nou război în plină desfășurare cu longobarzii și a refuzat să renunțe la fiica regelui longobard Agilulf și la soțul acesteia, ambii capturați de către bizantini încă din 601. În același an, regele Agilulf a asediat Cremona cu sprijinul avarilor, cucerind-o la 21 august 605, după care a distrus orașul din temelii. În continuare, regele longobard a capturat Mantova, la 1 septembrie. Când longobarzii au
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
direct Roma. Disperat de lipsa de sprijin a exarhului (R. A. Markus îl descrie pe acesta ca fiind "un mare spin în tabăra lui Grigore"), papa a încercat să ocolească autoritatea lui Roman prin apelul făcut în 595 direct către împăratul bizantin Mauriciu, însă această încercare nu a dat roade, dat fiind că Mauriciu era interesat în operațiunile din Balcani, unde Imperiul trebuia să țină piept incursiunilor avarilor și slavilor. Roman a murit la puțină vreme după aceea și a fost succedat
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
Romuald a primit de la acesta stăpânirea asupra Benevento, în 662. De asemenea, Grimoald I a trimis pe soția (Rodelinda) și fiul (Cunincpert) regelui depus, Perctarit la curtea lui Romuald de la Benevento. Romuald și-a logodit sora, Gisa, cu împăratul împăratul bizantin Constans al II-lea, într-un moment în care bizantinii asediau Benevento, iar puternica rezistență opusă de Romuald era pe sfârțite. În acel moment, trupele lui Grimoald I s-au arătat, provocându-le bizantinilor o înfrângere și silindu-i să
Romuald I de Benevento () [Corola-website/Science/324802_a_326131]
-
De asemenea, Grimoald I a trimis pe soția (Rodelinda) și fiul (Cunincpert) regelui depus, Perctarit la curtea lui Romuald de la Benevento. Romuald și-a logodit sora, Gisa, cu împăratul împăratul bizantin Constans al II-lea, într-un moment în care bizantinii asediau Benevento, iar puternica rezistență opusă de Romuald era pe sfârțite. În acel moment, trupele lui Grimoald I s-au arătat, provocându-le bizantinilor o înfrângere și silindu-i să se retragă. În continuare, Romuald a reușit să captureze de la
Romuald I de Benevento () [Corola-website/Science/324802_a_326131]
-
logodit sora, Gisa, cu împăratul împăratul bizantin Constans al II-lea, într-un moment în care bizantinii asediau Benevento, iar puternica rezistență opusă de Romuald era pe sfârțite. În acel moment, trupele lui Grimoald I s-au arătat, provocându-le bizantinilor o înfrângere și silindu-i să se retragă. În continuare, Romuald a reușit să captureze de la bizantini Taranto și Brindisi, reducând mult influența bizantină în sudul Italiei. De asemenea, el a primit sprijin de la Alcek, conducătorul unei hoarde de bulgari
Romuald I de Benevento () [Corola-website/Science/324802_a_326131]
-
asediau Benevento, iar puternica rezistență opusă de Romuald era pe sfârțite. În acel moment, trupele lui Grimoald I s-au arătat, provocându-le bizantinilor o înfrângere și silindu-i să se retragă. În continuare, Romuald a reușit să captureze de la bizantini Taranto și Brindisi, reducând mult influența bizantină în sudul Italiei. De asemenea, el a primit sprijin de la Alcek, conducătorul unei hoarde de bulgari, care se afla în sudul Peninsulei Italice. Ca recompensă, Romuald le-a acordat acestora drepturi de pășunare
Romuald I de Benevento () [Corola-website/Science/324802_a_326131]
-
de Neapole între 870 și 877. Sergiu a continuat tipul de politică promovat de tatăl, ducele Grigore al III-lea de Neapole, și bunicul său, Sergiu I. Astfel, a continuat să păstreze relații cordiale atât cu francii, cât și cu bizantinii, reușind să urmărească propriile interese ale ducatului de Neapole. Pentru o scurtă perioadă, el a fost și prefect de Amalfi, vreme de 13 zile în anul 866, urmând prefectului Maurus. În ianuarie 870, tatăl său s-a îmbolnăvit grav și
Sergiu al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324794_a_326123]
-
în care era asediat fiul său Romuald, care se logodise cu fiica lui Constans, Gisa. În continuare, Romuald a capturat Taranto și Brindisi, limitând mult din influența biozantină în regiune pe parcursul răscoalei lui Mezezius din Sicilia, care a tulburat pe bizantini după moartea lui Constans. Grimoald însuși a cucerit Forlì, în nord, de la greci și a distrus din temelii Oderzo, locul în care fratele său mai mare Tasso de Friuli fusese asasinat cu mai mulți ani înainte (617). Totuși, cucerirea Forlì
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
cu mai mulți ani înainte (617). Totuși, cucerirea Forlì a fost un fapt care i-a atras antipatie, dat fiind că acest atac s-a produs chiar în ziua de Paște, el ucigând credincioșii în timpul ceremoniilor. Pe când se lupta cu bizantinii în sudul Italiei, Grimoald a lăsat pe ducele Lupus de Friuli ca regent în nord. Acesta din urmă a uzurpat însă puterea și s-a răsculat, deși a fost înfrânt și, cu ajutorul avarilor, ducatul său a fost prădat și devastat
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
nevoit să se întoarcă în grabă dincolo de Alpi. Încă o dată, distanța geografică l-a apărat pe Arechis împotriva francilor. Statul condus de Arechis a continuat să hărțuiască și să caute să achiziționeze teritorii pe seama învecinatului ducat de Neapole, stăpânit de bizantini. La un moment dat însă, probabil pe la mijlocul anilor '80, Arechis a ajuns la un acord cu ducele Grigore al II-lea de Neapole, încheiat într-un document numit 'pactum'. Acesta prevedea unele detalii privitoare la stăpânirea anumitor pământuri și reglementa
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
într-o perioadă de importantă schimbare în istoria ducatului, de la anul 821 pînă la moarte. Până la sfârșitul domniei sale, Neapole a devenit complet independent față de Imperiul Bizantin. În 818, ducatul nu era încă ereditar, fiind o perioadă în care "patrikios"-ul bizantin din Sicilia era cel care încă îi numea pe ducii de Neapole și fără a avea neapărat aprobarea imperială. Acest lucru s-a repetat în 821, însă ducele numit a fost alungat din Napoli, în locul său populația preferându-l pe
Ștefan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324846_a_326175]
-
Cu toate că a încercare de invazie din partea francilor, aliați cu ostrogoții în ultima parte a războiului, a fost respinsă de către imperiali, migrația triburilor longobarde, populație care inițial se aliase cu Imperiul, a copleșit imediat mica armată a generalului Narses, lăsată de bizantini să păzească Italia. Sosirea longobarzilor a frânt unitatea politică a Peninsulei Italice, pentru prima dată de la cucerirea romană din secolele al III-lea și al II-lea î.Hr.. Peninsula era acum sfîșiată între longobarzi și bizantini, cu granițe care se
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
generalului Narses, lăsată de bizantini să păzească Italia. Sosirea longobarzilor a frânt unitatea politică a Peninsulei Italice, pentru prima dată de la cucerirea romană din secolele al III-lea și al II-lea î.Hr.. Peninsula era acum sfîșiată între longobarzi și bizantini, cu granițe care se modificau adesea, în funcție de așezarea longobarzilor și de fluctuațiile de putere de pe tronul din Pavia. Noii veniți au fost s-au împrăștiat în Langobardia Major (Italia de nord, gravitând în jurul capitalei regatului, Ticinum - astăzi, Pavia -, de unde și
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Verona, pusă la cale de soția sa de origine gepidă, Rosamunda, în înțelegere cu conducătorii militari gepizi și longobarzi. Totuși, aristocrația longobardă nu a acceptat actul de ucidere a regelui și a forțat-o pe Rosamunda să caute refugiu printre bizantini, la Ravenna. În continuare, în 572, cei 35 de duci s-au adunat la Pavia , numindu-l ca rege pe Cleph. Noul monarh a extins granițele regatului, încheind cucerirea regiunii Toscana și supunând Ravenna asediului. Cleph a încercat să urmărească
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
mai mari părți din aristocrația de origine latină, ocuparea de pământuri și achiziționarea de bunuri ale acesteia. Totuși, Cleph a căzut și el victima unui regicid în 574, fiind ucis de către un personaj din propriul său anturaj, probabil mituit de către bizantini. După asasinarea lui Cleph, nu a mai fost numit un nou rege, așa încât vreme de un deceniu ducii au condus ca monarhi absoluți în ducatele lor, dar nefiind scutiți de dispute interne, care au indus o stare de anarhie. Această
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
pământului erau alocate supușilor romani care le produceau, pentru a oferi longobarzilor o treime ("tertia") dintre ele. După 10 ani de interregnum, nevoia unei monarhii centrale puternice a devenit limpede chiar și pentru cei mai independenți dintre duci; francii și bizantinii presau tot mai mult, iar longobarzii nu își mai puteau permite o structură de putere prea fluidă, folositoare doar pentru efectuarea de incursiuni de pradă. Ca urmare, în 584 ducii au căzut de acord să îl încoroneze ca rege pe
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
inteționa să se proclame protector al tuturor romanilor de pe teritoriul său, devenind clară intenția de a fi privit ca moștenitor al Imperiului occidental și totodată de a descuraja pretențiilr bizantine. Sub aspect militar, Authari a reușit să înfrângă atât pe bizantini cât și pe franci, îndeplinindu-și astfel mandatul pe care ducii i-l încredințaseră. Astfel, în 585 el i-a respins pe franci în teritoriul de astăzi ale Piemontului și, totodată, i-a silit pe bizantini să solicite, pentru prima
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
să înfrângă atât pe bizantini cât și pe franci, îndeplinindu-și astfel mandatul pe care ducii i-l încredințaseră. Astfel, în 585 el i-a respins pe franci în teritoriul de astăzi ale Piemontului și, totodată, i-a silit pe bizantini să solicite, pentru prima dată de la sosirea longobarzilor în Italia, încheierea unui armistițiui. În cele din urmă, regele a ocupat ultimul punct întărit deținut de bizantini în nordul Italiei: Isola Comacina din Lacul Como. Pentru a asigura menținerea unei păci
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
pe franci în teritoriul de astăzi ale Piemontului și, totodată, i-a silit pe bizantini să solicite, pentru prima dată de la sosirea longobarzilor în Italia, încheierea unui armistițiui. În cele din urmă, regele a ocupat ultimul punct întărit deținut de bizantini în nordul Italiei: Isola Comacina din Lacul Como. Pentru a asigura menținerea unei păci stabile cu francii, Authari a căutat să încheie o alianță matrimonială prin căsătoria sa cu o prințesă francă, însă acest proiect a eșuat. După aceea, într-
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
aceea, într-o manevră care mai târziu va influența soarta Regatului longobard, regele s-a apropiat de inamicii tradiționali ai francilor, bavarezii, pentru a se căsători cu prințesa Theodelinda. Această nouă alianță a condus la o apropiere între franci și bizantini, însă Authari a reușit să respingă atacurile francilor, în 588 și, în ciuda unor severe înfrângeri inițiale, în 590). Perioada de domnie a lui Authari a marcat, potrivit lui Paul Diaconul, atingerea primei stabilități interne a Regatului longobard: Authari s-a stins
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a avansului longobard împotriva stăpânirilor bizantine din Italia. În Italia de nord, Agilulf a ocupat, printre alte orașe, Parma, Piacenza, Padova, Monselice, Este, Cremona și Mantova, însă și ducatele din sud, Spoleto și Benevento își extindeau aria de stăpânire în detrimentul bizantinilor, în special prin ducele Arechis I de Benevento (591-641). Întărirea puterilor regelui, începută sub Authari și continuată de Agilulf, a marcat totodată și trecerea către un nou concept bazat pe divizarea teritorială stabilă a regatului în ducate. Fiecare duce era
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
în 616, tronul a trecut în mâinile fiului său Adaloald, pe atunci minor. Regența a fost exercitată de regina-mamă Theodelinda, care a acordat comanda militară ducelui Sundarit. Theodelinda a continuat politica pro-catolică a lui Agilulf și a menținut pacea cu bizantinii; totuși, această politică a cauzat o mai puternică opoziție din partea elementelor războinice și pro-ariene ale longobarzilor. Conflictul a izbucnit în 624 și l-a avut în prim plan pe Arioald, duce de Torino și totodată cumnatul lui Adaloald, dat fiind
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]