2,555 matches
-
cucului Pîn-în storsul vinului, Când îi fi în primăvară Să fii ca turta de ceară. De ți-oi fi gândită rău Să-ți trimată Dumnezeu Ce-ți voiesc, mândruță, eu. 170 Taci, puică, nu zice - așa, Că așa te-oi blestema De luna pe cer a sta, Stelele că vor pica Și pământul că s-a - ntinde Și blestemul meu te-a prinde. 205 {EminescuOpVI 206} I. BOCETE 171 Frunză verde lemn uscat, S-a dus Iancu la vânat Să vâneze
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la picioare - Că cîndu-i văd piciorul gol Stau în loc să mă omor. 253 Pe ulița cei domnească Este - o albă de nevastă Vrea birăul s-o iubească - Da o iubi el pă dracu Că l-o întrecut altu. 254 Bărbatul mi blestemat - Când vine sara din sat Nu coată cine-i în pat Ci se culcă și su pat, Câte pene sunt în pat Toate cad la el pe cap. 255 Bărbatu mi mut și surd - Eu mă rog lui Dumnezeu S-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
putință Că-n tot ceasul pătimesc. (bis) Ah! amoriul, ticălosul, M-au făcut nenorocit Ca să plâng în tot minutul Cu amar necontenit. Stau în gânduri toată noaptea, Ziua mi-i spre suspinat. Amar mie! oare cine Făr-a ști m-au blestemat. În mormânt chiar de va merge Trupul meu cel muritor, Sufletul meu pentru tine El va fi răsplătitor. Lumea dar este făcută Spre pierzarea omenirei, M-am născut și eu într-însa Ca să fiu rob pătimirei. Eu m-am înșelat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mă culcai, Stanco, la spate, Când se isprăvi de tot Îmi dedeși brânci pe - ușă cu foc. No. 59 Cine la amor nu crede N-ar mai călca iarbă verde Ș-ar călca pământ uscat Să văz că l-am blestemat; Bată-l maica Precesta Cine strică dragostea; Fugi, urâtule, din prag Să vie care mi-i drag. No. 60 Floareo, floricică ești, Ce din zi în zi-nflorești Și nu știi ce folos Poți da cu al tău miros; Dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și chiar a început strige la ea, o femeie bătrână ,gârbovită, slabă de abia se ținea pe picioare , zicându-i : ,,Mamă scoate banii că nu sunt ai noștri, sânt ai satului...’’ iar mama surprinsă și supărată a început să-l blesteme zicând: ,,arde-te-ar focul măi Gheorghe, mie nu mi-ai dat nici un ban , și de ce porți acești oameni nevinovați pe drumuri mințindu-i mereu’’, dar el insista ,, mamă scoate banii’’. Eram sătui de minciunile lui de aceea ne-am
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pe cale să își facă apariția, iar mașinile se înșiră pe cărările care se nasc între arbori și liane. Sunete necunoscute se aud în jurul lor, iar aerul este umed și uneori irespirabil. Copleșit de toate acestea, căpitanul Haddock nu încetează să blesteme această climă infernală, ducând un război fără milă cu maimuțele care se încăpățânează să îl hărțuiască pe vechiul lup de mare. Din când în când, o gură de whisky (căci proviziile au fost pregătite cu grijă) face ca această stare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
domesticită și chiar au fost domesticite de neamul omenesc, dar limba n-o poate domestici nici un om: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare. Cu ea îl lăudăm pe Domnul și pe Tatăl și tot cu ea îi blestemăm pe oamenii făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie să fie astfel, frații mei» (Iac 3,2-10). Angajarea totală pentru adevăr Mesajul poruncii a 8-a este acela de a respecta demnitatea
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
că nu mai avem nevoie de libertatea pe care Dumnezeu ne-o acordă? Acum vine aspectul cumplit: când omul nu-l recunoaște pe Dumnezeu, și spune: „Nu știu nimic despre el și nu vreau să știu nimic despre el”, atunci când blestemă și spune: „Îl urăsc pe Dumnezeu”; ce se-ntâmplă atunci? Nu se întâmplă nimic, absolut nimic. Natura cu legile ei ne întoarce răul atunci când îl facem, structurile sociale răspund la abuzul omului și se răzbună; însă Dumnezeu nu ne răspunde
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblînzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga cu ei și blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a întrebat, obraznic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: "Cărați-vă!" În clipa următoare am auzit o bufnitură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l iubesc și că el însuși m-ar fi iubit, ca pe Dinu, dacă aș fi fost un băiat cuminte ca fratele meu. Viața îmi arăta brutal că mă amăgisem. În realitate, nici nu-i păsa de mine. M-am blestemat pentru slăbiciunea care mă împinsese să-i scriu și am renunțat cu totul să mă apăr. Mai mult, am declarat la anchetă că mă socoteam un gunoi al societății, că acceptam orice concluzii doreau să-mi pună în cârcă, deoarece
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. "Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi". Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar eu mutat în altă celulă ca să nu devin obiectul răzbunării celui reclamat. Dar această întîmplare mi-a atras antipatia generală
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încît seara îmi era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi și visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu-mi mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită să se miște ca să nu-mi scape reverul. Mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au biruit. 12 noiembrie Simt din nou că mi-am greșit meseria. Într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi siliți să mă vâre și pe mine în cămașa de forță. Nu, nu trebuia să mă fac doctor. Blestem ziua în care am părăsit iluzia muzicii pentru mirosul de acid fenic. Ceea ce e cel mai rău: am ajuns să detest și suferința. Când văd un om care suferă întorc capul. Încerc să mă conving în fiecare dimineață că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de Stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aici (nici nu știu la ce hotel mă aflu) și s-au rugat să le dau autografe. Erau atât de insistenți încît n-am rezistat. Am obosit zâmbind și semnând. A fost încă una din împrejurările în care mi-am blestemat celebritatea, cu întregul ei cortegiu de riscuri. Nu poți să fii deloc liniștit. Vrei să ațipești și te simți pândit, spionat. Cu siguranță, dacă aș întoarce capul, aș constata și acum că în hol s-au strâns multe persoane care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai de aceea, explica Filip blestemând. Nu vrusese să moară înainte de a-i mai face un rău. Doar Prințul nu bolise înainte. Nici nu vroia să audă că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
închine la mormântul domnului lor, în timp ce foștii comuniști, bine păziți de polițiști și de jandarmi, „au intrat să spurce sfântul locaș, asemenea unor nemernici”. Perfect justificată indignarea autorului și a noastră, a tuturor românilor. în Aici, pădurile cântă și-i blestemă necontenit pe cei care ne-au furat Bucovina „cu morminte și oseminte sfinte”. În Viermele, târâtorul insignifiant condamnă zborul vulturului spre înălțimi, prefigurând non valoarea, care sfidează insolent elitele neamului. În Micul păianjen care se uită să vadă ce i-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
gatagata să cadă/ Peste bolnavul Vremilor foc”, subliniind urgia abătută prin exterminarea elitelor și promovarea cu predilecție a unor nulități umane, poetul nu se poate abține și zice: „Lumea asta-i tare șoadă/ De când capul crește-n coadă/ Și-i blestem din deal în munte/ Coada să ajungă frunte.” Deși eram gata să închei recenzia, nu m-am putut abține să nu comentez poezia închis. Aleg doar 5 din cele 15 versuri pentru frumusețea imaginilor realiste, caracteristice totalității societății noastre din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să mai atenteze la bunurile noastre. Și mă gândesc eu după atâția ani de la eveniment - pentru cine strângea? Pentru un copil puțin viabil care a lăsat un urmaș și mai puțin viabil și după dispariția lui, tot ceea ce a strâns, blestemat de cei păgubiți - a trecut la alții - cărora le-a venit totul de-a gata. Nu știu dacă mai e vreo urmă de casă și de gospodărie „la hotar”, dar când trec uneori prin sat și văd casa părăginită, cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
muzeu seara trecută, nu pentru că îi era teamă de lege - nu mai exista lege acum - sau de vreo pedeapsă baathistă, ci pentru că îi era rușine. Ce-a luat el de la Muzeul Național în afară de o bucată de argilă? Voia să-l blesteme pe Dumnezeu că l-a făcut atât de laș. Ca întotdeauna, a fost prea slab, ferindu-se de pericol și lăsându-i pe ceilalți să treacă peste el în drumul spre glorie. La fel se întâmpla și pe terenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simțise când verificase de dimineață. Prada lui era tot acolo, dar acum, scoțând-o, i se păru lipsită de valoare și inutilă. Se gândi la ascunzătoarea plină de cupe cu rubine și statuete de aur a lui Ahmed și își blestemă zilele. De ce nu a găsit el comorile alea? Ce anume l-a împins să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta era de învinuit sau destinul. Sau ambele, pentru că hotărâseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu era omul pe care să-l poți grăbi. „Cei care se grăbesc sunt cei care sunt prinși“, obișnuia să spună. Încercase să-i explice asta fiului său, dar era prea nătâng să-l asculte. Naasri se întreba dacă fusese blestemat să fie înconjurat de prostie chiar în propria lui casă. Avusese grijă să se însoare cu o femeie inteligentă. Făcuseră totul cum trebuie, trimițându-și copiii la una dintre cele mai bune școli din Aman. Cu toate astea, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta a spus poliția, domnule Miller. Dar fiul ei e de cu totul altă părere. Și eu îl cred. Lucrezi îndeaproape cu el, domnișoară Costello? Maggie simțea cum i se înroșește gâtul. Asta s-a întâmplat data trecută, se gândi, blestemându-și zilele. Ea, care putea ascunde totul în timpul negocierilor, păstrând secretele fiecărei tabere fără să dea nici măcar un indiciu celeilalte, ceda de fiecare dată când nu era vorba despre demilitarizarea unei zone tampon sau despre acesul la porturile marine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prăbușit peste el, trupul fiindu-i la fel de țeapăn ca un cadavru. Capitolul 39 Tekoa, Malul de Vest, joi, 3.13 p.m. Nu era prima oară, în cei aproape douăzeci și cinci de ani pe care îi petrecuse aici, când Akiva Shapira își blestema educația americană. Se uita la manevrele făcute de tineri în vie, atacând câte trei, cu cuțitele la înaintare, gata să le împlânte în carnea moale a celor trei manechine umplute cu paie și regreta faptul că nu va fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]