2,430 matches
-
călărea alături, a urlat la noi: - Faceți loc mărețului și preanobilului Gregorio, trimis al exarhului Isacco. Acesta e un drum public! Perdelele carului s-au dat puțin într-o parte, și astfel am putut vedea fața rotofeie a unui bărbat. - Blestemați să fie câinii râioși care ne bântuie pământurile, a izbucnit Gundo. Rotari nu s-a dat bătut, forțând calea, dar Ariald i-a oprit iute calul, apucându-l de zăbală. - Stăpânește-ți mânia, este vorba despre un drum public. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Taso și lui Kakko, a spus: - Am aranjat lucrurile astfel încât voi toți să vă bucurați de o găzduire demnă, dar vă informez că sunteți cu doi în plus față de cât am prevăzut. De unde știa el câți plecaseră din Cividale? Blestemați să fie spionii bizantini! Mi-am dat seama, contrariat, că nimeni n-a ținut cont de rangul solului, așa că am ocărât și naivitatea longobardă. Taso i-a dat replica: - La domeniul neamului Ariberti ni s-au alăturat vărul meu, Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au fost stinse. Gundo a mormăit ceva și m-a întrebat: - Ce înseamnă asta? I-am explicat: - Că a murit; evreii obișnuiesc să arunce toată apa din casă în semn de doliu și fiindcă nu le mai e de folos. - Blestemată soartă, se căi tovarășul meu. Omul putea să tot aibă patruzeci de ani. Era îmbrăcat în haine de lână țesută fin, albă, cu dungi subțiri albastre. Avea un nas frumos drept, ochii negri și ageri, o barbă scurtă, căruntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
venit să râd. - A tunat și ne-a adunat, nu-i așa, Rotari? Mânia i-a pierit pe loc, mi-a dat un ghiont că de-abia m-am ținut pe picioare și a început să râdă și el. - Curvar blestemat, asta ești, Stiliano, dar ce m-aș face fără tine? Așa s-a sfârșit și această nouă râcă dintre noi, dar nu și problema ce-o provocase. Am mers la Gaila și am rugat-o să nu-i mai vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până când banda subțire, maronie, fu desfășurată toată Între degetele sale. O prinse cu dinții și o rupse. Transformă În ghirlande vacanțele lor, trecutul, și Îl aruncă pe fereastră. Omul ciudat nu-ți va mai spune ești minunată, ești minunată. Fii blestemată. Te blestem, nenorocito, că ți-ai Încălcat jurământul - și fie să plângi pentru totdeauna pentru ceea ce-ai făcut familiei noastre și bărbatului căruia i-ai jurat să-l iubești până când moartea ne va despărți. Privi din nou ferestrele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără să-mi simți lipsa... Sunt eu. Sunt aici. Oricine ar fi fost În baie, nu făcea duș. Cineva trase apa, iar țevile o Înghițiră, gâlgâind. Poate era baba aceea sclerozată - forțată să se pișe de patru ori pe noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină ca și mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Santa Maria Maggiore strălucea. Bătea clopotul - iar sunetul acela, pe care nu-l auziseră de mult timp, le dădea fiori. Aproape de obelisc, nemișcat În centrul pieței, Într-un mod nefiresc - ca o antenă sau ca un copac -, stătea un vagabond. — Blestemați. Blestemați. Blestemați, striga. Nu ați umblat după Îndemnurile mele. Nu ați urmat legile mele. Iată-mă, eu vin la tine. Și Îți voi face ce nu am mai făcut nimănui și nici nu voi mai face vreodată. Părinții Își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Maggiore strălucea. Bătea clopotul - iar sunetul acela, pe care nu-l auziseră de mult timp, le dădea fiori. Aproape de obelisc, nemișcat În centrul pieței, Într-un mod nefiresc - ca o antenă sau ca un copac -, stătea un vagabond. — Blestemați. Blestemați. Blestemați, striga. Nu ați umblat după Îndemnurile mele. Nu ați urmat legile mele. Iată-mă, eu vin la tine. Și Îți voi face ce nu am mai făcut nimănui și nici nu voi mai face vreodată. Părinții Își vor mânca fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
drumul peste un platou de bronz, acum fiecare nor își îneacă amarul în sărmanii fulgi... Fericirea stă ascunsă printre umbre și se adâncește din ce în ce mai tare în întuneric până când nu pare a mai fi ceva real. Iarna e asemenea unei cutii blestemate, când o deschizi ies norii melancolici și distrug tot ce le iese în cale și când reușești să închizi cutia îți dai seama că ai închis acolo cel mai valoros lucru: speranța... Visul meu Deasupra visului meu Era o prăpastie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Răspunse Acoladus, împreună vom dovedi că suntem de neînvins. Dar nu a fost nevoie decât de praful său magic și cavalerul dispăru. Următorul obstacol era o mare de nisipuri mișcătoare din care se conturau diverse forme. Cavalerul pământului strigă: Pământ blestemat, ce omori orice, pe loc să te transformi în piatră! Hocus-subtero! Nisipurile se împietriră pe dată. În scurt timp apăru un câmp electro-statico-magnetic pe care Metamorfo era dator să-l anihileze. Acum e rândul meu! se auzi acesta. Metamorfo-morfo-metamorfo, fu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe o... ca pe o... Pah! Rebeca a scuipat la picioarele nurorii ei. - N-am cuvinte! Mi-e scârbă! Vocea i s-a făcut de gheață și a pus punct: - Destul! Nu meriți să calci în cortul meu. Ieși afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai văd niciodată! Bunica s-a ridicat în toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au luat de mâini și de picioare ca pe un țap ispășitor, m-au urcat pe spatele unui măgar și m-au trimis la corturile tatălui meu înainte ca eu să pot alerta vreun suflet încă viu din acel oraș blestemat. Cuțitele fraților mei au lucrat până când zorii au arătat ticăloșia făcută de fiii lui Iacob. Au omorât fiecare bărbat pe care l-au găsit viu. Dar eu nu știam nimic despre asta. Știam doar că vreau să mor. Nimic în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără suflare unul în brațele celuilalt, iubindu-se pe câmp, sub cerul liber, chiar și în cortul Bilhei. Au fost cei mai sinceri amanți, imaginea însăși a Reginei Cerului și a Stăpânului-Frate al ei, făcuți unul pentru altul și totuși blestemați. Când Iacob a dat peste ei, l-a dezmoștenit pe cel mai bun dintre fiii lui și l-a trimis la o pășune îndepărtată, acolo unde el n-a mai putut să-l protejeze pe Iosif. Iacob a lovit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
barăcii, Zsolt mi-a șoptit că suntem norocoși că nu interiorul trebe să-l spălăm, iar eu i-am șoptit la rându-mi că tare mi-e teamă c-o s-o facem și pe asta, dacă depinde de câinii ăia blestemați, atunci ne-apucă seara tot acolo, la care Jancsi mi-a șoptit că barem aurul de l-am găsi, iar eu i-am zis că bănuiesc cam unde s-ar afla, și le-am povestit și celorlalți ce găsisem când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o Împiedică să eschiveze o lovitură violentă care o azvîrli la pămînt. „Ești blestemată, Marie“, murmură o voce sepulcrală. Refuzînd să asimileze sensul acelor cuvinte, se agăță de o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
noaptea. Să se ducă dracului toți. N-am să le spun nimic. Știam unde se dusese Nicolas. Și Chantal, de altfel. Îi văzusem dînd tîrcoale În jurul jandarmeriei noaptea trecută. Știam că erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan, cu capul peste brațele Îndoite, cînd Lucas deschise portiera și se așeză alături, punîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trase mîna. Fără bruschețea care Însoțește revolta și pe care Lucas oricum ar fi preferat-o În locul resemnării care aducea a depresie. - Ar trebui să fugi de mine, șopti ea. Aduc nefericire tuturor celor din jurul meu. Gura i se strîmbă. - Blestemată, blestemată... călugării fără cap o știau... - Uită-te la mine, Marie. Ridică tonul fără succes și dădu brusc cu pumnul În masă, transformînd farfurioara În băltoacă și făcînd-o pe Anne să iasă din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mîna. Fără bruschețea care Însoțește revolta și pe care Lucas oricum ar fi preferat-o În locul resemnării care aducea a depresie. - Ar trebui să fugi de mine, șopti ea. Aduc nefericire tuturor celor din jurul meu. Gura i se strîmbă. - Blestemată, blestemată... călugării fără cap o știau... - Uită-te la mine, Marie. Ridică tonul fără succes și dădu brusc cu pumnul În masă, transformînd farfurioara În băltoacă și făcînd-o pe Anne să iasă din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crezuse invincibil pe mare... Apoi se strecură gîndul cel mai cumplit: și dacă se scufundase din cauza ei? Dacă, din cauza atitudinii ei și a rupturii lor, Încetase să mai lupte și se lăsase dus de mare? O dată mai mult, se simți blestemată. Mobilul Începu să sune. Era Lucas. Nu răspunse. El Închise, Împărțit Între Îngrijorare și mînie că nu putea să dea de ea, așa cum o rugase. Apoi Înțelese că și ea auzise desigur comunicatul de la radio. Simțea fără Îndoială nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar chipul pe care-l Întoarse În cele din urmă spre fiica ei avea expresia celor Învinși. - Ce s-a petrecut În noaptea de 20 mai 1968? stărui Marie. Jeanne Închise ochii pe jumătate. O noapte blestemată pentru o legendă blestemată. Care Începe printr-un joc și se termină cu o dramă. Un far care nu funcționează. Niște copii care agită felinare. Un vas care se zdrobește de colțurile de stînci ieșite din apă. - Cine mai era, În afară de frații mei? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scumpei looor mămici, Căci e pe moarte, Maammaaaaaaa... Nestatornici; nestatornici, ușuratici și bufoni, așa sunt oamenii. Ridicându-se, Bruno cântă și mai tare strofa următoare: Da, au venit, sunt toți aici, Și ăia mari și ăia mici, Până și fiul blestemat, Veni cu daruri Încărcaaaaat... În tăcerea care urmă acestei demonstrații vocale, se auzi clar o muscă ce traversă camera, după care se așeză pe fața Janei. Dipterele sunt insecte cu o singură pereche de aripi membranoase, implantate În cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe șmecherul care mă luase peste picior la băltoaca lor leșinată. - Jos! Jos! - Îi tot spuneau, dar omul se codea să se plece În fața mea. Of, of! Cuvinte blestemate! Târau după ele tot ce făceam și tot ce eram. Eram toiagul Tatălui, eram trimisul lui Moru, el Însuși fiu al Psarei, așa că m-am ridicat alene, așa cum bine Îi șade unui trimis mult așteptat, și mi-am pus palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]