1,799 matches
-
Așa că n-am fost obligată să mă agit prea mult probând haine pentru ca apoi să le arunc de pe mine. N-a fost nevoie să recurg la cârpe aruncate pe podea în timp ce următoarea era extrasă. Eram condamnată să port fusta de blugi lungă și un tricou scurt. Ceea ce m-a supărat. Și mi s-a părut jenant. Voiam să am ceva fantastic cu care să mă îmbrac. Asta până când mi-am dat seama că așa eram eu acum. Simplă, directă, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
I s-a spus unde eram. Iar el s-a uitat în direcția mea. A fost un șoc fantastic să-l văd. Era mult mai înalt și mai masiv decât îmi aminteam. Și mai matur. Avea încă părul lung și blugii cu bucăți de piele, dar chipul îi era diferit. Era chipul unui adult. în timp ce Luke se îndrepta către mine, am încercat să-mi dau seama care-i sunt sentimentele pentru mine, dar expresia lui era indescifrabilă. Când a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai tura-vura, n-are nici măcar scenariu. Filmul vrea cică să spună profanilor din ziua de azi povestea rezistenței anticomuniste din munți. I-auzi colo bre! Pentru niște băieți, la care se observă clar că și-au lăsat pentru vreo oră blugii la vestiar ca se joace un pic de-a pac-pac pe dealuri. Povestea este înfiorător de seacă: foame, luptă, hăituială, trădare, tortură, moarte, iar pentru cei care supraviețuiesc, ciclul se reia (foame, dă-i și luptă, pac-pac, etc. etc.). Nimic
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dumneata? - Unde să mă duc? - La dumneata acasă (n-am înțeles de ce nu se putea duce „la el acasă“, tipul era rătăcit total. Așa rătăcit, își pregătise ca un actor în culise hainele de schimb în baie, o pereche de blugi de-ai mei, canadiana lui nepotu-meu Alecs, căciulă-fular tot de la unul de-ai casei). Dumneata cu ce ești îmbrăcat? întreabă mama pe un ton inchizitorial, când omul se arată la vedere. - Păi, cu haine. Ce, nu-mi vin? - Dă-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din memorie. E înaltă sub un metru șaptezeci, față cu o conformație rotundă copilăroasă, unghiul drept dintre bărbie și gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Cu degetele de la picioare umblă pe la șlițul meu. - Stai cuminte... Hai, fată, potolește-te. - Care fată? râde ea, strângându-se cu bărbia-ntre genunchi, s-ajungă cu botul la urechea și gâtul meu. Ajutându-se de mâinile nevăzute, îmi decapsează blugii, pe urmă cu gura începe să tragă de cămașă, făcându-mă să-mi aduc aminte că de la incendiu nu mai găsisem timp să mă spăl (parc-a trecut cine știe cât timp, în realitate n-a fost decât noaptea trecută, deci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oglindă, spre ușa cu geam, care stă însă deschisă, neoglindind nimic. Ghicesc fără greș momentul zilei (după-amiaza, după cinci), după lumina bleu de la televizorul din sufragerie jucând pe o bucată de perete vizibilă din cuibul meu. Sunt și semiîmbrăcat, cu blugii de zi pe sub pătură - dintr-o dorință de a „scoate“ timpul dormit, imediat după trezire sau, dacă se poate, înainte de trezirea deplină, să fiu cu pixul între degete, între dinți, în camera de lucru. Concediul prelungit îmi sincopase ritmul vital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
așa (chicotește scurt, mie destinderea feței pentru râs mi-e dureroasă). Nu reușesc deloc să vizualizez râsul Suzanei. De vreo jumătate de an, călătoream împreună zilnic cu autobuzul firmei, în care ea, cu un aer băiețos, cu șapcă de ziarist, blugi cu turul jos și adidași, se instala pe scaunele de la spate. A trebuit să mă deprind să merg cu spatele spre sensul autobuzului, pentru a observa pe fața ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
naibii. Sunt niște ani de când Alecs, într-una din povestirile lui abandonate, mă luase ca model pentru personajul lui ciudat care, ud de apa din veceu unde se refugiase din calea dracilor de copii (cum ajunsese să-l stropească pe blugi și maieu apa din veceu e altă poveste, pe care voi încerca s-o rezum îndată), ud de apa din veceu trecea în fața computerului, să-și verse năduful într-o proză scurtă experimentală, și ea pierdută definitiv. Așa: veceul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu, doar că trebuie să mă duc până undeva! (T. se ridică și face pași mari spre ușa din fund, marcată de graffitis greu de confundat. În veceu, își dă drumul aproape peste mâinile înghețate cu care și-a decapsat blugii. Cât se ușurează, două minute, poate mai mult, are tot timpul să se mire cum a rămas atâtea ceasuri în afara timpului, în cârciuma cu ziduri cărămizii păstrătoare de căldură, și fără să bea. Stația intonează parcă de azi-dimineață un șlagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
treaptă de pe scenă, acestea fiind din lemn, mi-a Înțepenit tocul de la pantoful din piciorul drept Între două scânduri și am căzut lată, cu fața În jos, chiar În fața juriului. Un bărbat tânăr, Înalt, frumos, cu ochi albaștri, Îmbrăcat În blugi și un tricou alb vine spre mine să mă ajute să mă ridic. Simt o mână și vocea de bărbat: - Mamă, mamă, ce s-a Întâmplat? Deschid ochii și-l văd pe fiul meu care mă ridicase de jos și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cândva acest lucru. Colegii cântau și ei, chiar și Mihai, băiatul pe care cumva îl agresasem. Cenaclul lui Păunescu era mai mult decât o mișcare culturală pe atunci, devenise un mod de a fi pentru cei tineri, eram generația în blugi, cu plete și cu mult suflet, băieți ce fumam țigarete Carpați și visam la fete cu rujuri și farduri. Îmi mai amintesc că purta la gât un pix lung, de plastic, cu capac rotund și turtit ca o acadea, pictat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
plus. ― Accidentul ți-a afectat și vederea? țipă Maria. Arăți foarte bine cu ea. Pune-ți nenorocita aia de fustă și haide. M-am uitat nemulțumită la ea. Purta un top negru și o geacă de piele, o pereche de blugi Închiși la culoare - blugii mei, de fapt - și niște cizme Îngrozitor de scumpe pe care i le făcuse cadou un pretendent urât și scund. Părul Întunecat și lung i se revărsa pe spate În bucle lejere, iar buzele de un roșu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
afectat și vederea? țipă Maria. Arăți foarte bine cu ea. Pune-ți nenorocita aia de fustă și haide. M-am uitat nemulțumită la ea. Purta un top negru și o geacă de piele, o pereche de blugi Închiși la culoare - blugii mei, de fapt - și niște cizme Îngrozitor de scumpe pe care i le făcuse cadou un pretendent urât și scund. Părul Întunecat și lung i se revărsa pe spate În bucle lejere, iar buzele de un roșu aprins oftau nemulțumite pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
preferat de la care mă abținusem jumătate de an. ― Haide, râse ea. E destul de cald afară. ― Credeam că am făcut un pact. ― Să nu mai mâncăm Înghețată până ajungem anorexice? Da, cred că pică Înțelegerea. Veni și mi puse În brațe blugii mei preferați. ― Îți va sta bine cu ăștia. ― Nu, nu, nu, Maria, ești nebună. A ieși cu tine la Înghețată nu e o soluție pentru problemele mele. ― Cel puțin le-ai putea ignora pentru o vreme, spuse ea, zâmbind irezistibil
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Maria zâmbi din nou, cu toată gura. ― Perfect, te aștept jos. După ce am văzut-o dispărând din cameră, nu mi-am putut reprima zâmbetul. Deși nu recunoșteam asta, Îmi plăcea la nebunie felul ei de a fi. Mi-am pus blugii și o cămașă primită de la Victor. Nu ar fi trebuit să mă mai ating de cadourile de la el, dar cămașa aceea era pur și simplu superbă. Evident, una din prietenele mele fusese cu el la cumpărături, așa că puteam considera că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
clasă, dar până acum câteva săptămâni abia dacă comunicasem vreun pic. ― Bună, Bianca. Și mie mi-a fost dor. Bianca zâmbi larg la afirmația mea. Arăta ciudat În ziua aceea. Își pusese o rochie largă, hippy și o pereche de blugi evazați. Părul blond și lung Îi era dat pe spate și prins cu o bentiță, iar ochii căprui, de obicei nefardați, Îi străluceau de sub un strat gros de mascara. ― Cine ești și ce-ai făcut cu Bianca cea normală? am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Uram să deschid ochii și să-mi Întrerup cele mai frumoase vise. Uram lunea. Și lunea aceea avea să fie una foarte grea. ― Ridică-te! Maria era deja Îmbrăcată și cu părul aranjat. Purta bluza mea, roz pal și niște blugi anormal de strâmți, În care n-aș fi Încăput niciodată. ― Mama te așteaptă În bucătărie. M-am ascuns sub plapumă. Era atât de moale, atât de Îmbietoare. I am răspuns Mariei cu un glas slăbit: ― Vreau să dorm. Maria trase
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
simțeam pregătită pentru școală sau pentru orice altceva. ― Sunt gata! Adi ne aștepta În față Într-o mașină scumpă. Maria era o norocoasă. Nu numai că arăta bine și o iubea, dar avea și mașină. Era perfect! ― Bună, fetelor. Purta blugi negri, o cămașă imaculată și ochelari mari de soare. Părea cules din cea mai tare revistă de modă. ― Hei, mi-a fost dor de tine! Maria se aruncă la gâtul lui și Începură să se sărute fără nicio jenă. Din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
părul meu prins aiurea și de hanoracul ponosit pe care-l purtam. ― Cred că glumești. ― Deschid eu, spuse ea. Tu doar pune ceva drăguț pe tine. M-am dus grăbită În camera mea și am sărit Într-o pereche de blugi negri și un tricou nou. Cu părul am avut ceva mai mult de lucru, dar când m-am Întors arăta foarte bine. Adi era Îmbrăcat În negru și purta inelul acela care-mi plăcea la nebunie. Era prima oară când
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lumea era deja cherchelită, se trecuse de la Gary Glitter la Barry White și înapoi la Gary Glitter. De cum am intrat pe ușă, am remarcat-o: trup superb, picioare fusiforme, ochi verzi, migdalați, păr șaten, lung până la brâu, un mini de blugi de-nghețau apele, botine italienești pe scurt, o splendoare-n iarbă... Dar ce mi-a tras lovitura de grație a fost când s-a dus la masa cu sendvișuri, s-a aplecat nițel și i-am zărit dessous-ul. Ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu-și puteau avea vreun rost decât în societatea noastră multilateral dezvoltată. Unul dintre obiectele astea era cutia poștală. Cine n-a făcut - la vârsta când în unele părți ale lumii alții n-au în cap decât ultima marcă de blugi indispensabilă bunei conviețuiri în societate - o cutie poștală din tablă nu știe ce e comunismul. Creațiile noastre nu ar fi putut, în mod normal, servi scopului pentru care erau teoretic făcute, adică de a ocroti corespondența cetățeanului, care oricum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu erau de vină nici talpa și nici genunchiul. Le-am asociat multă vreme cu comunismul. Horor. Și-acum, cred, dacă m-ar pune cineva să desenez simbolurile comunismului, în loc de seceră și ciocan, aș desena o talpă și un genunchi. Blugi, zicem, și ne apucă râsul. Prima mea pereche de blugi „originali“ am avut-o la 18 ani (până atunci purtasem doar jalnice imitații). Eram în anul întâi de facultate. A trebuit să merg până în Regie, să-l caut pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am asociat multă vreme cu comunismul. Horor. Și-acum, cred, dacă m-ar pune cineva să desenez simbolurile comunismului, în loc de seceră și ciocan, aș desena o talpă și un genunchi. Blugi, zicem, și ne apucă râsul. Prima mea pereche de blugi „originali“ am avut-o la 18 ani (până atunci purtasem doar jalnice imitații). Eram în anul întâi de facultate. A trebuit să merg până în Regie, să-l caut pe-un tip despre care aflasem că se ocupa cu asta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
profesor la țară ori în vreun mic orășel cu o singură școală. Urma să-mi aleg o pereche, pe măsura mea. Individul ăla scârbos intra și el la pachet, dacă vroiam. Mi-a dat de înțeles. Horor. Nu vroiam. Nici blugii nu i-am mai vrut. Erau prea mari. De fapt, erau uriași. Dar mi-a fost prea silă să mai negociez, să cer banii înapoi, așa că am luat pantalonii ăia nenorociți și am plecat naibii la croitor. Peste câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]