2,994 matches
-
ele: - Nu vedeți cum suferă săracul? Da’ chiar nu mai aveți suflet? Îi dau și eu ceva, de rușinea miloaselor. Ajuns în capătul vagonului, omul de trei ori străpuns în splină vede o puștoaică cu sâni rotunzi, strangulată de o bluză transparentă. Se oprește în fața ei, șuieră admirativ: ce bucată, mâncaț-aș! Între timp ajungem în stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-i încaleci, să te bați cu ei. Doar ornamentele regale din tavan aminteau că ne aflăm în cea mai fashionable stațiune montană a României. Sabina mă uitase complet. Imediat s-a împrietenit cu câțiva adolescenți îmbrăcați în haine hip-hop - bluze largi și pantaloni cu fundul lăsat între genunchi -, care au învățat-o cum să manevreze mașinăriile. M-am dus la bar și am comandat un cocktail Pink Beach. Dacă tot o făceam lată și aruncam pe fereastră jumătate din salariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor: bine ai venit, porumbița mea! tare mi-a fost dor de tine! Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bătrânul deșirat fu luat ușurel de subțiori și așezat în fund. Nu-i mai funcționau rinichii cum trebuie, uremia era ridicată. Dar preotul nu renunțase încă. Ne-am propus să-i schimbăm pijamaua transpirată și, după ce l-am lăsat fără bluză și pantaloni, numai în chiloți, îl săltarăm în picioare. Sângele țâșni prin toate rănile, șiroaiele curgeau de-a lungul corpului. Un Hristos răstignit pe fiul și nepotul său. Bunica izbucni în plâns. Abătut, am pornit către casa bunicului din partea maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i primise la botez. Într-o zi Teofana se juca de-a coloratul. Când s-a dus să golească paharul în care tot muiase pensula spălând-o de diferitele culori, ajungând lângă un scaun pe care era așezată una din bluzele Floricăi la care ea ținea foarte mult, s-a împiedicat și în cădere a vărsat paharul pe bluză care s-a îmbibat cu toate culorile apei din pahar. Când Florica a văzut, a cuprins-o furia. — Ia vino-ncoace tu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
golească paharul în care tot muiase pensula spălând-o de diferitele culori, ajungând lângă un scaun pe care era așezată una din bluzele Floricăi la care ea ținea foarte mult, s-a împiedicat și în cădere a vărsat paharul pe bluză care s-a îmbibat cu toate culorile apei din pahar. Când Florica a văzut, a cuprins-o furia. — Ia vino-ncoace tu! Teofano, n-auzi? Vino încoace! A strigat-o mai tare, în timp ce fata se ascundea de frică. — Ce-ai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vino-ncoace tu! Teofano, n-auzi? Vino încoace! A strigat-o mai tare, în timp ce fata se ascundea de frică. — Ce-ai făcut aici?a întrebat-o când s-a apropiat. — Am alunecat și mi-a căzut paharul cu apa peste bluză. — Adormito! Mi-ai stricat bluza la care țineam atât de mult. A pălmuit-o și a tras-o de urechi cu putere. — Au! nu mai trage că mă doare. Nu mai da! N-a lăsat-o până n-a simțit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
auzi? Vino încoace! A strigat-o mai tare, în timp ce fata se ascundea de frică. — Ce-ai făcut aici?a întrebat-o când s-a apropiat. — Am alunecat și mi-a căzut paharul cu apa peste bluză. — Adormito! Mi-ai stricat bluza la care țineam atât de mult. A pălmuit-o și a tras-o de urechi cu putere. — Au! nu mai trage că mă doare. Nu mai da! N-a lăsat-o până n-a simțit că un cercel se rupsese
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cineva îți strică lucrul. — Dar n-am vrut. —Taci dracu’, nesimțito! În timp ce se certau, a sosit și Vasile. —Iară vă certați? Ce tot aveți?le-a întrebat nemulțumit. —Uite, măi Vasile, n-am dreptate s-o bat? Mi-a pătat bluza la care eu țineam foarte mult. Doar știi că n-o luam decât pe la sărbători. Vezi cum arată? Dar n-am vrut, s apăra Teofana, m-am împiedicat. — Puteai să fii atentă nu să mergi cu capul în nori, o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-a împiedicat și a căzut și-a agățat cercelul de marginea scaunului și s-a rupt. —Nu-i adevărat! Tu m-ai tras de urechi până l-ai rupt. —Minte, Vasile. Ca să n-o cerți că mi-a stricat bluza născocește fel și fel de scuze. —Nu-i adevărat! Ea m-a bătut și m-a tras de urechi. Hai, termină că și tu le mai înflorești. Vino săți scot cerceii ca să-l dau pe cel rupt să-ți lipească
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ei frumos, țigăncilor le plăcea s-o împletească ăe Prințesa. O împletea când Izaura, când Rusalda, când dedi. Îi puneau și bănuți de aur în cozi cum își puneau și ele. Se îmbrăcau în fuste largi, lugi și colorate și bluze cu mâneci largi. Acesta era portul lor nelipsind ilicul, un fel de vestă. În alte zile purtau și haine primite de la oameni, dar la sărbători nu. Bărbații îmbrăcau pantaloni negri, largi, cămăși albe sau colorate, tot largi peste care luau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
țuicii. Mai torană-mi și mie Rusaldă, cerea Măru. — Ai cam băut dăstul. —Toarnă-i fă, că nu torni dă la tine, o îndemna Ismail. Dar de la cine mă?n-am muncit cu tine pentru el, de mi-am ars și bluza și pelea? Ia să văd, fă. — Na vezi, îi arată Rusalda unde se arsese bluza. — Stai aici, lângă mine că nu te mănânc, o așează pe genunchii lui și-i mângâie pieptul cu arsura. Ești șic, muiere! Toarnă țuică pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
grijă. Atenție! Că vii de-a dura! îl dădăcea Bossul, mămos, pe Avocat, ca pe un potențial suferind, în vreme ce Fratele scobora încet, treaptă cu treaptă șubredă, în subsolul igrasios, pipăindu-și neîncrezător buzunarul, gol în urmă cu câteva clipe, al bluzei largi, kaki, gen Sukhoi Gun, unde simțea acum prezența inedită, foșnitoare și familiară a bancnotelor. Schimbi locul, schimbi norocul! Pe o scară a mulțumirii de la unu la zece, tocmai săltase de la gradul patru, către rangul opt. Era ceva! În momentul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trei minute, s-a lipit de mine și m-am asfixiat în ea! Mi-e târșă! Îmi pare sincer rău, dar am reacționat la iuțeală! Ca și tine, de altfel. Tare mi-este teamă, că ți-ai părăsit bănișorii în bluza cu care l-ai bandajat pe Nae. Dacă scapă și asta va fi și meritul tău, chiar dacă nu exclusiv să-i ceri înapoi de la el, m-auzi? îl sfătuiește Avocatul. Fiți, voi, pe pace, că au grijă ăi de la Salvare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi. Defunctul, îmbrăcat și el la repezeală și după posibilități (cu o bluză hawaiană din fibră lucioasă de poliester, pantaloni albaștri din tergal și teniși albi, cauciucați), afișase un aer indiferent, necooperant, probabil ca o reacție strict personală la situația aceea peremptorie, minimalistă, absolut intolerabilă, de a se fi pomenit, vrând-nevrând și fără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, răspunse cu un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza ei subțire și albă, prinsă în față cu câteva copci. Cu același surâs mirat, Tanța îi ajută să descheie bluza, șoptind totuși instinctiv o imputare: ― Lasă bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau să plec... Titu spunea și el ceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un ecou al inimii ei, răspunse cu un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza ei subțire și albă, prinsă în față cu câteva copci. Cu același surâs mirat, Tanța îi ajută să descheie bluza, șoptind totuși instinctiv o imputare: ― Lasă bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau să plec... Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. Cuvintele lor se împreunau într-un susur de bucurie ascunsă. Pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza ei subțire și albă, prinsă în față cu câteva copci. Cu același surâs mirat, Tanța îi ajută să descheie bluza, șoptind totuși instinctiv o imputare: ― Lasă bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau să plec... Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. Cuvintele lor se împreunau într-un susur de bucurie ascunsă. Pe urmă, Tanța rămase dreaptă, cu picioarele strânse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
modul în care se adresau, unul fusese profesor, iar celălalt inginer agronom. Profesorul avea o față rotundă, cu ochi negri ca de tăciune deasupra cărora niște sprâncene stufoase se ridicau spre frunte, un păr grizonat ce-i cădea peste gulerul bluzei de vară. Inginerul era mai înalt cu un cap față de profesor, o față arsă de vânt, ochi albaștri, iar pe cap purta o pălărie de vară. Vocea lui era mai puternică ca a comesanului său. Din conversația lor am înțeles
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pentru a avea acces la îmbrăcăminte, deoarece acum văd că obiectele de îmbrăcăminte au niște prețuri foarte mari, deși sunt de calitate îndoielnică, dar sunt la modă. Din țesături de bumbac, in, cânepă, eu îmi confecționez compleuri: fustă, fustă-pantalon și bluze. Din catifea de bumbac, îmi confecționez costum: fustă și bluză (taior, jachetă). Din țesături de lână mi-am confecționat fuste, pantaloni și taioare. Adopt linia de croială clasică, cu tăieturile strict necesare, pe verticală. Obiectele mele de îmbrăcăminte sunt lejere
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
obiectele de îmbrăcăminte au niște prețuri foarte mari, deși sunt de calitate îndoielnică, dar sunt la modă. Din țesături de bumbac, in, cânepă, eu îmi confecționez compleuri: fustă, fustă-pantalon și bluze. Din catifea de bumbac, îmi confecționez costum: fustă și bluză (taior, jachetă). Din țesături de lână mi-am confecționat fuste, pantaloni și taioare. Adopt linia de croială clasică, cu tăieturile strict necesare, pe verticală. Obiectele mele de îmbrăcăminte sunt lejere sau ușor lărguțe. Ca lungime, sunt destul de lungi, dar nu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
verticală. Obiectele mele de îmbrăcăminte sunt lejere sau ușor lărguțe. Ca lungime, sunt destul de lungi, dar nu până jos, ca să nu mă împiedic la mers și să nu se agațe insectele. Pentru vară mi-am confecționat, din țesătură de in, bluze lejere cu mânecă lungă și fustepantaloni evazate, compleuri în culori pastelate: bleu, roz, verde etc. Pentru călătorie și concediu, mi-am confecționat pantaloni din in, cânepă, doc, catifea raiată. Pantalonii sunt potriviți: nici pre largi nici prea strâmți. O îmbrăcăminte
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colțul, nimeream nas în nas cu un dușman, răcneam și tăbăram unul pe altul, zdrelindu-ne și rupîndu-ne maieurile tetra sau bluzele cu imprimeuri. Nu știu cine a inventat jocul căruia îi ziceam Vrăjitroaca și pe care l-am jucat ani de zile fără să ne saturăm, ba, prin clasa a opta, îl mai jucam încă. Era o combinație de jocuri mai blînde: Hoții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aruncă în sus, prinzîndu-mă într-o clipă. Am început să țip, dar tot fără nici un sunet, iar ei m-au lăsat jos. M-am întors și am alergat până la poarta noastră, unde era mama, înaltă cât un turn, într-o bluză albastră, într-o clipă, i-am năclăit pieptul și gulerul bluzei cu lacrimi și salivă. Altă dată, ne întorceam toți trei de la cinema. Fuseserăm la o grădină de vară, unde rulase [...] îmi amintesc perfect acest titlu, care are pentru mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar tot fără nici un sunet, iar ei m-au lăsat jos. M-am întors și am alergat până la poarta noastră, unde era mama, înaltă cât un turn, într-o bluză albastră, într-o clipă, i-am năclăit pieptul și gulerul bluzei cu lacrimi și salivă. Altă dată, ne întorceam toți trei de la cinema. Fuseserăm la o grădină de vară, unde rulase [...] îmi amintesc perfect acest titlu, care are pentru mine ceva magic. Am uitat sute de titluri de filme, dar pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]