1,696 matches
-
doilea Tratat de la Brest-Litovsk . După venirea la putere a Directoratului în decembrie 1918, armata ucraineană a ajuns să aibă cele mai numeroase efective din scurta ei istorie - aproximativ 100.000 de militari . În ianuarie 1919, Ucraina a declarat răboi Rusiei Bolșevice, datorită faptului că cea din urmă a sprijinit proclamarea unei Republici Sovietice Ucrainene la Harkov. În același timp, Republica Populară a Ucrainei Occidentale a cucerit Lvovul, intrând în conflict cu A doua Republică Poloneză. În ianuarie 1919, armatele celor două
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
rupt de realitățile tragice din jurul sau și le a exprimat în creațiile sale. Astfel în poemul sau, דווי el a plâns soarta victimelor primului război mondial și cea a evreilor care au suferit de pe urma pogromurilor din Ucraina în vremea revoluției bolșevice și a războiului civil. În vremea Holocaustului, Shlonsky a publicat un volum de versuri, „Mimahshakim”, în care și-a exprimat sentimentele legate de catastrofa evreilor din Europa. Shlonsky a îndeplinit un timp funcția de redactor șef al Editurii Sifriat Hapoalim
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
Națională a Turciei, care avea să proclame în 1923 fondare Republicii Turcia, și reprezentanții Armeniei Sovietice, Azerbaidjanului Sovietic și Georgiei Sovietice (care aveau să devină cu toate membre ale Uniunii Sovietice după Tratatul Unional din decembrie 1922), cu participarea Rusiei Bolșevice. Este considerat tratatul succesor al convenției semnate la Moscova în 1921. Acest tratat a stabilit odată pentru totdeauna granițele dintre Turcia și statele din sudul Caucazului. Tratatul a fost semnat la Kars pe 12 octombrie 1921 și ratificat la Erevan
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
din Azerbaidjan, pentru aducerea la putere a unui guvern pro-bolșevi la Erevan. Pe 29 noiembrie, Armata a 11-a sovietică a invadat Armenia prin regiunea Karavansarai (Ijevan). Temându-se că turcii vor captura Erevanul și Echmiadzinul mai înainte ca forțele bolșevice să le poată veni în ajutor, armenii au semnat Tratatul de la Alexandropol pe 2 decembrie. Republica Democrată Armenească era obligată să-și demobilizeze și dezarmeze cea mai mare parte a forțelor, să cedeze mai mult de jumătate din teritoriul pe
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
Bosfor, râul Sakarya și un punct care va fi determinat pe țărmul golfului Izmit”. Aceste documente au fost făcute publice în noiembrie 1917 în ziarul Izvestia. Prin această acțiune, rușii sperau să obțină sprijinul armenilor pentru revoluția rusă. Izbucnirea revoluției bolșevice au făcut ca planurile țariste de împărțire a Imperiului Otoman să fie abandonate. Britanicii doreau să aibă controlul asupra strâmtorilor Mării Marmara și au ocupat împreună cu francezii Istanbulul (13 noiembrie 1918 - 23 septembrie 1923). După victoria naționaliștilor turci în războiul
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
și în lucrările administrative și alegerile bisericești, ierarhul Nicolae al Oradei mărturisește neîncetat credința ortodoxă și opoziția față de ateism, față de ideea luptei de clasă, a urii între clase, a prigonirii oamenilor din motive religioase ori sociale etc. Demască repetat abuzurile bolșevice și susține că un sistem întemeiat pe nedreptate, violență și ură nu va putea dura, prezicând căderea comunismului nu doar în România, ci în întreaga lume. Prima consecință este opoziția categorică a comuniștilor față de dorința membrilor Sfântului Sinod al Bisericii
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
În anii care au urmat, Enver Pașa a vizitat Moscova și mai apoi Asia Centrală, unde a căutat să obțină recucerirea puterii (în detrimentul Aliaților) folosindu-se de sprijinul bolșevicilor prin Uniunea Societăților Revoluționare Islamice. Mișcarea Națională Turcă nu a cedat tentației bolșevice, în schimb a făcut pace cu Aliații. Enver Pașa a fost ucis în luptele cu Armata Roșie. Reformele lui Atatürk au abolit Califatul. Mișcare Khilafat nu l-a salvat pe califul otoman, dar a devenit în schimb o mișcare naționalistă
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
cu Patria-mamă . Totodată, Zemstva județeană s-a adresat Regelui Ferdinand I, exprimându-și dorința pentru «sfânta, mântuitoarea, mult dorita și veșnica unire cu țara-mamă România» . La 1 noiembrie 1920, la Bălți își începe activitatea "Comitetului pentru ajutoare refugiaților din Rusia bolșevică". Astfel de comitete activau la Chișinău, Cernăuți, Iași, iar la București funcționa o Reprezentanță specială. Refugiații au fost documentați în „Registrul de ieșire al Comitetului pentru ajutorarea refugiaților aflați în oraș și județul Bălți”. Registrul atestează ajutorarea refugiaților de către Primăria
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1936). Student fiind, devine membru al Uniunii Tineretului Comunist și desfășoară în ilegalitate diverse activități politice. Din 1940, se refugiază la Moscova și contribuie prin versurile lui la difuzarea sloganurilor bolșevice antiromânești. Stabilit din 1944 la Chișinău, era considerat unul dintre scriitorii activiști de seamă din Republica Moldova. A fost președinte al Uniunii Scriitorilor (1945-1946,1955-1958), locțiitor al președintelui Sovietului Miniștrilor (1947-1951), redactor-șef al revistei „Nistru" (1966-1971). A fost distins cu
Emilian Bucov () [Corola-website/Science/321675_a_323004]
-
națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene (12 martie 1917) și prin înființarea unei universități în Tbilisi (1918). Menșevicii georgieni, însă, priveau independența față de Rusia ca prim pas împotriva revoluției bolșevice și considerau apelurile pentru independența Georgiei șovine și separatiste. Uniunea Transcaucazului a fost, însă, de scurtă durată. Subminată de tensiunile interne crescânde și de presiunea din partea imperiilor German și Otoman, federația s-a prăbușit la 26 mai 1918 când Georgia
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
să se pună sub protecție germană și să cedeze regiunile sale locuite majoritar de musulmani (inclusiv orașele Batumi, Ardahan, Artvin, Akhaltsikhe și Akhalkalaki) guvernului otoman (tratatul de la Batumi, 4 iunie). Susținerea germană le-a permis, însă, georgienilor să respingă amenințarea bolșevică din Abhazia. Portul Batumi, ocupat de britanici, a rămas separat, însă, de Georgia până în 1920. La 25 decembrie 1918, o forță britanică a sosit în Tbilisi. Relațiile Georgiei cu vecinii au fost tensionate. Dispute teritoriale cu Armenia, cu guvernul rușilor
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
teritoriul Georgiei, fiind oprite de Kvinitadze în luptele de la Krasnîi Most. După câteva zile, la Moscova s-au reluat negocierile de pace. Prin controversatul tratat de pace de la Moscova din 7 mai, Rusia a recunoscut independența Georgiei în schimbul legalizării organizațiilor bolșevice și al promisiunii de a nu permite pătrunderea de trupe străine pe pământul georgian. Refuzându-i-se admiterea în Liga Națiunilor la 16 decembrie 1920, Georgia a obținut recunoașterea "de jure" din partea Aliaților la 27 ianuarie 1921. Aceasta nu a
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
i-au înfruntat pe cei aproximativ 700 de cazaci ai lui Krasnov la Gatchina. ("Vedeți și": Revolta Kerenski-Krasnov). Krasnov a fost înfrânt și a fost luat prizonier. Generalul a fost în cele din urmă eliberat, după ce a jurat în fața autorităților bolșevice că nu se va mai implica în lupta antirevoluționară. El s-a îndreptat spre zona Donului, unde a ridicat la luptă căzăcimea și a reînceput lupta împotriva autorităților de la Petrograd. Krasnov a fost ales la Novocherkassk în luna mai în
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
care a încercat să unească opozanții regimului comunist din URSS. Printre voluntarii Armatei lui Vlasov s-au aflat prizonieri de război sovietici și membri ai emigrației ruse „albe” (mulți dintre aceștia veterani ai Armatei Albe care a luptat împotriva forțelor bolșevice în timpul Războiului Civil Rus). La 14 noiembrie 1944 Armata Rusă de Eliberare a fost redenumită „Forțele Armate ale Comitetului pentru Eliberarea Popoarelor Rusiei” ("VS-KONR"). Voluntarii ruși care s-au înrolat în forțele terestre germane ("Wehrmacht Heer") au purtat însemnul ROA
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
născut în Vladivostok și a fost botezat în Kamceatka. Între 1914 și 1917, George a urmat școala de Belle Arte la Sankt Petersburg dovedind un mare talent de portretist. După absolvire, a profesat la Soroca și Chișinău, în Basarabia. Revoluția bolșevică din 7 noiembrie 1917 a avut un impact trist asupta familiei sale. Tatăl său, Lorentius Löwendal, ofițer de marină în armata țaristă, aflat la comada fortăreței Kronstadt, a fost ucis de bolșevici, George fiind obligat să-și câștige singur existența
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
din Europa. La vârsta de 16 ani, în 1914, se instalează la Sankt Peterburg, la o rudă, unde ia și primele lecții de pictură. Aici îl întâlnește pe Tadeusz Lempicki, tânăr avocat rus, cu care se căsătorește în 1916. Revoluția bolșevică întrerupe brusc această viață fără griji. Pleacă la Copenhaga, apoi eșuează la Paris ca de altfel, majoritatea emigranților ruși. Pierderea reperelor inițiale ale vieții duce la dezagregarea căsătoriei. Soțul său refuzând să muncească, Tamara se hotărăște să-și ia soarta
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
post de comandă generalului cazac. Aceasta a atras demisia lui Șkuro. El a pretins că liderii albi Denikin și Wrangel nu au înțeles îndajuns de bine tradițiile căzăcești, care a dus la alienarea cazacilor, deși aceștia erau profund ostili politicii bolșevice. a trăit în exil după înfrângerea albilor, la început în Franța, iar mai apoi în Serbia. În primii ani de exil, el și alți câțiva camarazi cazaci au evoluat în spectacole de circ în întreaga Europă, bazându-se de excepționalele
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
cea mai cunoscută și mai bine studiată, deoarece cazacii s-au răsculat împotriva britanicilor. În timpul războiului civil (1917 - 1923), mai multe mii de ruși s-au înrolat în Armata Voluntarilor și în Mișcarea Albă și au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice. Armatele căzăcești, (în număr de 11 la începutul primului război mondial), au format grosul efectivelor Mișcării Albe. Astfel, cazacii au devenit cea mai puternică forță antirevoluționară angajată în luptă cu forțele guvernului bolșevic. Pentru acest motiv, Troțki a impus „decazacizarea
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
declanșat atacul împotriva Uniunii Sovietice prin Operațiunea Barbarossa. Imediat după atac, unii dintre liderii ROVS, în principal emigranții cazaci Piotr Krasnov și Andrei Șkuro, i-au cerut permisiunea ministrului nazist al propagandei Joseph Goebbels să lupte alături de germani împotriva Rusiei bolșevice. Goebbels a fost încântat de idee și, începând cu anul 1942, generalii Krasnov și Șkuro au organizat o forță căzăcească prin recrutarea unor prizonieri de război sovietici capturați de Wehrmacht. Aceștia urmau să lupte sub comanda generalului Helmuth von Pannwitz
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
după ce a dat asigurări că nu se va angaja în politică. El l-a susținut pe Hitler pentru o vreme sperând și anunțând public că acest om va face pentru Germania ceea ce Mussolini a făcut pentru Italia - punând capăt influențelor bolșevice/marxiste. După ce prietenul său, cancelarul Kurt von Schleicher, a fost ucis în Noaptea cuțitelor lungi (1934), s-a retras din toate activitățile politice. Frederic Wilhelm a trăit ca cetățean particular pe moșia familiei sale de-a lungul celui de-Al
Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei () [Corola-website/Science/321792_a_323121]
-
cei cinci copii ai lor, la Ekaterinburg în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918. Mai târziu, Prințul Andrei va vorbi foarte rar despre ei, găsind aceste amintiri prea dureroase. Situația Romanovilor din Crimeea s-a deteriorat după succesul loviturii bolșevice de stat, în noiembrie 1917. Pentru un timp Prințul Andrei a fost închis împreună cu părinții săi, bunica împărăteasa și un număr mare de alte rude Romanov, la Dulber, un palat din Crimeea care a aparținut Marele Duce Petru Nicolaevici al
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
aceea s-a format „un bloc moldovenesc” care a pregătit unirea Basarabiei cu România. Cu toate acestea dezordinea, jafurile, conflictele sporeau tot mai amenințător. Pe teritoriul dintre Prut și Nistru s-au creat din civili eterocliți și soldați, forțe militare bolșevice, conduse de Kotovski, Levinsion și Pespa. Aceste organizații paramilitare au prins câțiva deputați din Sfatul Țării, iar multi deputați au fost amenințați cu moartea și din această cauză au părăsit Chișinăul. Batalionul de militari transilvăneni care se îndrepta spre Iași
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
prins câțiva deputați din Sfatul Țării, iar multi deputați au fost amenințați cu moartea și din această cauză au părăsit Chișinăul. Batalionul de militari transilvăneni care se îndrepta spre Iași, fiind chemat de guvernul român, a fost atacat de forțele bolșevice care au împiedicat batalionul de militari ardeleni să-și continue drumul, mulți soldați ardeleni fiind dezarmați și batjocoriți. Fără apărare Basarabia cădea pradă anarhiei 38. În acest context cei mai activi membri ai Sfatului Țării, formând „blocul moldovenesc”, au trimis
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
trimită peste Prut două divizii de infanterie și două de cavalerie. În manifestul semnat de generalul Prezan, șeful Marelui Cartier General se arată că armata română a fost chemată prin comandamentul militar rus, ca să restabilească ordinea grav tulburată de elementele bolșevice care împingeau țara spre război. Totodată trebuia să asigure transportul hranei pentru trupele ruse aflate încă pe teritoriul românesc și de asemenea populația română din Basarabia trebuia apărată. Populația civilă a primit cu bucurie armata română condusă de generalul Ernest
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
delegație a Sfatului Țării, în frunte cu Ion Pelivan și Ion Inculeț, care au mulțumit călduros ostașilor români pentru ajutorul dat. La 27 ianuarie 1918, generalul Broșteanu și statul major al divizei au intrat în Chișinău. În această situație unitățile bolșevice s-au retras la Tighina, pe Nistru, fără a opune rezistență. În sudul Basarabiei, Divizia a XII-a a trecut Prutul, de la Oancea la Cahul, pacificând regiunea grav tulburată de elemente răzvrătite, haotice pe care armata rusă de pe Dunăre nu
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]