2,421 matches
-
Ober-Ost". Prin această operațiune, Armata Roșie a străbătut noile state Republica Populară Ucrainiană și Republica Populară Belarusă și a pus-o în conflict cu statul independent polonez, prospăt desprins din defunctul Imperiu Rus. Prin invadarea Poloniei și declanșarea războiul polono-sovietic, bolșevicii nu făceau decât să pună în practică teoriile leniniste despre revoluția mondială proletară împotriva capitalismului. Marea majoritate a ofițerilor de carieră erau de origine nobilă, (dvorianstvo). Mai mult chiar, majoritatea au trecut de partrea albilor. De aceea, la început, Armata
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
carieră erau de origine nobilă, (dvorianstvo). Mai mult chiar, majoritatea au trecut de partrea albilor. De aceea, la început, Armata Roșie a Țăranilor și Muncitorilor a dus lipsă de cadre de conducere experimentate. Pentru a remedia a ceastă problemă presantă, bolșevicii au recrutat 50.000 de foști ofițeri tariști pentru a fi comandanți în Armata Roșie. În același timp însă, comuniștii au numit pe lângă ofițerii-comandanți de unități și câte un comisar politic care să urmărească acțiunile și să facă aprecieri asupra
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
multă vreme din Regatul Suedez, după care a fost cucerită de Imperiul Rus în 1808. Finlanda a fost transformată într-un stat-tampon autonom care ar fi trebuit să apare capitala rusă Sankt Petersburg. După revoluția care i-a adus pe bolșevici la putere în Rusia, Marele Ducat al Finlandei și-a proclamat independența pe 6 decembrie 1917. Între Germania și Finlanda s-au născut legături puternice, când Imperiul German a susținut mișcarea clandestină de independență din timpul Primului Război Mondial. În războiul civil
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
în armata țaristă și a lupta într-o unitate de cavalerie pe frontul rus de vest. În momentul izbucnirii revoluției din 1917, el a trecut de partea revoluționarilor, intrând în rândurile Armatei Roșii. În 1918, a intrat în rândurile partidului bolșevicilor. În timpul războiului civil, Timoșenko a luptat pe diferite fronturi. Cea mai importantă luptă la care a participat a fost cea de la Țarițin (oraș denumit mai apoi Stalingrad), unde l-a întâlnit pe cel care avea să-i devină prieten, Iosif
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
proclamarea independenței din 1917. În 1917, după victoria Revoluției din Februarie, guvernul Finlandei a luat măsuri pentru apărarea autonomiei regionale, dar și pentru creșterea gradului de independență față de Rusia. Pe 6 decembrie 1917, la scurtă vreme după preluarea puterii de către bolșevici la Petrograd, Finlanda și-a proclamat independența. Prințul Friedrich Karl de Hesse-Kassel a fost ales rege, (în loc de mare duce), marcând noul statut al națiunii. Prințul nu a apucat să domnească nici măcar o zi, în cele din urmă fiind proclamată republica
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
și a fost întemnițat în Moscova. În martie 1917 a fost eliberat împreună cu alți condamnați politici (sau așa cum s-a afirmat ulterior în biografia oficială, a evadat). Prima sa acțiune politică a fost aceea de a se înscrie în partidul bolșevicilor. Caracterul său cinstit și incoruptibil, combinat cu devotamentul pentru cauza comunistă, i-au adus supranumele de Felix cel de fier. Lenin îl considera pe Dzerjinski un erou revoluționar și l-a însărcinat să se ocupe de organizarea unei forțe care
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
foarte departe de moșia părintească, a fost redenumit Dziarjînsk. Există un oraș Dzerjinsk și alte trei orașe Dzerjinskii în Rusia și alte două orașe în Ucraina numite Dzerjinsk. Felix cel de fier este și numele monumentului ridicat în cinstea revoluționarului bolșevic în Piața Lubianka din Moscova, în fața sediului central al KGB. În mod simbolic, Memorialul victimelor din Gulag, o piatră simplă din Solovki, a fost ridicat lângă statuia lui Felix cel de fier. Statuia lui Dzerjinski a fost demolată în august
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
război. Lenin, care fusese finanțat și înarmat de Kaiserul german pentru aceasta, își ținu angajamentele încheind cu puterile centrale armistițiul de la Brest-Litovsk (22 noiembrie/5 decembrie 1917) și oferindu-le fără luptă țările baltice, Bielorusia și Ucraina în care, oricum, bolșevicii erau minoritari. Rămasă singură, România a fost obligată să încheie Armistițiul de la Focșani la 7-9 decembrie 1917 și apoi să ia în discuție Pacea de la Buftea la 24 aprilie/7 mai 1918, prin care recunoștea ocupația militară a Puterilor Centrale
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
fost un militant comunist din perioada Războiului civil din Rusia (1917-1922). S-a născut într-o familie de moșieri în apropiere de Orhei (azi în Republica Moldova). În 1917, fiind cadet la Academia Militară din Sankt Petersburg, a trecut de partea bolșevicilor. A condus mișcarea comunistă din Extremul Orient rus, unde a fost capturat de japonezi și condamnat la moarte, fiind ars de viu în focarul unei locomotive. Mai multe localități și două raione din Rusia poartă numele lui Lazo. Între 1944
Serghei Lazo () [Corola-website/Science/302598_a_303927]
-
ofițerilor. În 1916 este luat prizonier de ruși, care l-au internat în lagărul siberian de la Tomsk. Înțelege că revoluția bolșevică este o șansă pentru el și se încadrează în mișcarea clandestină a conspiratorilor din lagăr. Este remarcat de liderii bolșevici siberieni și, prin ei, de către conducerea bolșevică de la Moscova, care-l va sprijini financiar pentru continuarea activității. După 7 noiembrie 1917, deși se știa că a profitat în scop personal de fondurile partidului, i se creează condițiile pentru părăsirea lagărului
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
apoi, linia stabilită. Acțiunea a fost salutată de populația din regiune. La Oradea, români, unguri, germani și slovaci „întâmpină pe români cu flori și cu strigăte de bucurie, scoase în limba lor”, scria Nicolae Iorga, pentru că i-au salvat de bolșevici. La 30 aprilie și 1 mai, trupele române au ajuns la Tisa pe întreaga lungime a frontului, reușind să facă joncțiunea cu trupele cehoslovace în zona Csap-Munkács (Muncaci). Ionel Brătianu și întreg guvernul român au arătat că ocuparea unui asemenea
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
vitale și materii prime pentru susținerea capacității țării, atât în timpul Primului Război Mondial, cât și în viitor. Cu resursele interne solicitate de războiul pe două fronturi, Germania a dus o politică de dezmembrare a Rusiei din interior, susținând financiar grupări revoluționare ca bolșevicii și Partidul Socialist Revoluționar (SR) și facțiunile separatiste, cum ar fi activiștii finlandezi cu înclinații germaniste. Germania a cheltuit 30-40 de milioane de mărci în aceste scopuri. Controlul asupra Finlandei ar fi permis Armatei Imperiale Germane să pătrundă în Rusia
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și a unor activiști de dreapta și nesocialiști dornici de suveranitate pentru Finlanda. Conservatorii se opuneau legii și unii dintre cei mai de dreapta deputați au demisionat din Parlament. La Petrograd, planul social-democraților avea susținerea lui Vladimir Lenin și a bolșevicilor, care în iulie 1917 puneau la cale o revoltă împotriva guvernului provizoriu. În cele din urmă, guvernul încă mai avea susținerea armatei ruse; în „zilele din Iulie”, Lenin a fost oprit și obligat să fugă în Finlanda. În timp ce războiul rușilor
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
declanșată la 7 noiembrie la Petrograd a dus la transferul puterii către socialiștii radicali, de stânga. În cele din urmă, intriga Imperiului German, bazată pe ideea că lenin este cea mai puternică armă a lor împotriva Rusiei, constând în finanțarea bolșevicilor și aranjarea trecerii lui Lenin și a tovarășilor săi din exilul din Elveția către Petrograd în aprilie 1917, a avut succes. Armistițiul între Germania și regimul bolșevic a intrat în vigoare la 6 decembrie, iar negocierile de pace au demarat
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
avansat un program radical intitulat „Noi cerem”, pentru a forța obținerea unor concesii politice. Ei cereau anularea rezultatelor alegerilor legislative din Octombrie și desființarea Gărzilor Civile, ceea ce dreapta a refuzat. După Revoluția din Octombrie, socialiștii finlandezi planificau să le ceară bolșevicilor acceptarea suveranității Finlandei într-un manifest din 10 noiembrie, dar situația nesigură de la Petrograd le-a întârziat acțiunea. După eșecul programului „Noi cerem”, socialiștii au inițiat o grevă generală în 14-19 noiembrie 1917. Stânga moderată avea ca scop aplicarea de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
dea impulsul pentru revoltă. În această fază, Lenin și Iosif Stalin printre alții, amenințați la Petrograd, au cerut social-democraților să ia puterea în Finlanda, care era o zonă defensivă importantă împotriva amenințării germane și o zonă de siguranță vitală pentru bolșevicii din zona Petrograd. Majoritatea socialiștilor finlandezi erau însă moderați și preferau metodele parlamentare, ceea ce l-a făcut pe Lenin să-i eticheteze drept „revoluționari ezitanți”. Aceste ezitări au scăzut în intensitate pe măsură ce greva generală părea să-și facă efectul; liderii
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
puternici luând poziție de partea moderaților sau radicalilor. Lipsa de interes a socialiștilor finlandezi față de activitatea revoluționară a fost o dezamăgire pentru Lenin. El și-a pierdut încrederea în ei în decembrie 1917 și și-a îndreptat energiile către încurajarea bolșevicilor finlandezi din Petrograd. În sânul mișcării muncitorești, o urmare mai însemnată a toamnei lui 1917 a fost apariția Gărzilor Muncitorești. Existau circa 20-60 de Gărzi ale Clasei Muncitoare în Finlanda între 31 august și 30 septembrie 1917, dar la 20
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Rusiei a oferit finlandezilor ocazia istorică de a dobândi independența, dar după Revoluția din Octombrie, pozițiile conservatorilor și social-democraților față de problema suveranității s-au inversat. Dreapta dorea acum secesiunea față de Rusia, întrucât dorea să controleze stânga și să minimizeze influența bolșevicilor revoluționari. Social-democrații încercau să crească libertățile finlandezilor încă din primăvara lui 1917, dar acum ei nu puteau profita de ele în beneficiul direct al partidului lor și aveau de ales între a accepta dominarea dreptei și a încerca să schimbe
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
nu era încă inevitabilă; era nevoie de recunoașterea de către Rusia și de către puterile europene. La trei săptămâni după declararea independenței, cabinetul lui Svinhufvud a concluzionat, sub presiunea Germaniei, că trebuie să negocieze cu Lenin recunoașterea de către Rusia. În decembrie 1917, bolșevicii erau și ei intens presați de germani să încheie negocierile de pace de la Brest-Litovsk, iar bolșevismul rus era într-o criză profundă, cu o armată demoralizată și cu soarta Revoluției din Octombrie în balanță. Lenin a calculat că bolșevicii ar
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
1917, bolșevicii erau și ei intens presați de germani să încheie negocierile de pace de la Brest-Litovsk, iar bolșevismul rus era într-o criză profundă, cu o armată demoralizată și cu soarta Revoluției din Octombrie în balanță. Lenin a calculat că bolșevicii ar putea domina părți centrale din Rusia, dar că vor fi obligați să renunțe la unele teritorii de la periferie, inclusiv la Finlanda, aflată în colțul nord-vestic, de importanță geopolitică redusă. Ca urmare, Svinhufvud și delegația senatului au obținut la 31
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
roșu s-a semnat la 1 martie 1918. Negocierile pentru tratat au arătat că, la fel ca în general în timpul Primului Război Mondial, naționalismul era mai important pentru ambele părți decât principiile socialismului internațional. Finlandezii roșii nu acceptau o alianță totală cu bolșevicii; rămâneau între ei dispute majore pe tema demarcației frontierei între Finlanda Roșie și Rusia Sovietică, și pe tema drepturilor civile ale cetățenilor ruși din Finlanda. Părțile care negociau au căzut de acord pentru un schimb de teritorii; o bază de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
teritorii; o bază de artilerie, Ino, aflată în Istmul Karelian, a fost transferată Rusiei, în timp ce Finlanda primea Petsamo în Laponia de nord-est. Semnificația tratatului de pace ruso-finlandez s-a evaporat însă la scurt timp datorită semnării tratatului de la Brest-Litovsk între bolșevici și Imperiul German la 3 martie 1918. Politica lui V. I. Lenin pe marginea dreptului națiunilor la autodeterminare avea ca scop prevenirea dezintegrării Rusiei în perioada sa de slăbiciune militară. El încerca să profite de vidurile de putere și de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
se aștepta ca, în condițiile politice existente în Europa la începutul secolului al XX-lea, proletariatul din popoarele libere să declanșeze revoluții socialiste și să se unească ulterior cu Rusia Sovietică. Majoritatea membrilor mișcării muncitorești finlandeze susțineau însă independența Finlandei. Bolșevicii finlandezi, influenți, deși în număr mic, favorizau anexarea Finlandei de către Rusia. Chestiunea anexării a fost rezolvată prin înfrângerea Finlandei Roșii. Senatul Finlandei Albe a ajuns să fie denumit "Senatul de la Vaasa" după mutarea sa în orașul Vaasa de pe coasta Golfului
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
pe rebelii Roșii finlandezi și pe trupele rusești care îi susținea. Numărul soldaților ruși activi în Războiul Civil a scăzut puternic după ce Germania a atacat Rusia la 18 februarie 1918. Tratatul ruso-german de la Brest-Litovsk din 3 martie a restricționat capacitatea bolșevicilor de a susține Gărzile Roșii finlandeze cu altceva decât cu arme și provizii. Rușii au rămas activi pe frontul sud-estic, apărând împrejurimile Petrogradului. Deși unii au denumit conflictul „Războiul Amatorilor”, Armata Albă avea două mari avantaje în fața Gărzilor Roșii: conducerea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
prezentat. Conducerea Gărzii Albe nu era nici ea sigură dacă soldații recrutați de pe fermele mici și sărace din Finlanda centrală și nordică au suficientă motivație să lupte împotriva Roșiilor. În consecință, propaganda Albilor promova ideea unui război naționalist împotriva rușilor bolșevici Roșii, și minimiza importanța finlandezilor Roșii. Au apărut diviziuni sociale și între Finlanda nordică și cea sudică, și în sânul zonelor rurale. Economia și societatea din nord se modernizaseră mai încet ca cele din sud și exista un conflict mai
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]