1,859 matches
-
închis ușa în urma mea fără zgomot și am ieșit în stradă. Acum cunoșteam drumul și cu ochii închiși. Dădeam de două ori colțul până la stație. Mă simțeam deja ca un orășean, atât de bine mă deprinsesem să mă opresc pe bordura trotuarului până când strada era necirculată și o puteam traversa, ca să aștept tramvaiul în stație. De regulă, făceam blatul și așa economiseam ceva bani. Câteodată călătoream pe scară, ca să mă răcoresc și pentru că de acolo puteam sări iute jos, dacă apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și orașul s-a luminat, TU pleci la furat. Ți-ai făcut un nou prieten la tine pe stradă. Îl cheamă Călin Tanovici. Nici „nebunul”, nici „file de poveste”, el nu are poreclă. S-a Întâmplat așa. Tu stăteai pe bordura trotuarului și mâncai niște susan. El pe celălalt trotuar lovea o minge de fotbal Încercând să o țină cât mai mult În aer cu ajutorul piciorului, pe urmă o ridica În sus și o ținea cât mai mult cu fruntea. Număra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cald dinspre miazăzi. Vodă porunci căpitanului de dorobanți să o ia înainte călare spre Curtea domnească și să orânduiască să fie însoțit spre Mogoșoaia de zece dorobanți călări, cu făclii înmuiate în păcură. În întunericul trăsurii, doamna Marica își netezea bordura de blană de samur a dulămii de serasir. Se împlinise și la față și la trup, dar deși era nepoata lui Antonie Vodă din Popești, care a intrat în cronică drept cel mai zgârcit domn ce s-a pomenit vreodată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mântuitori și perfecțiunea întruchipată, pe de-o parte, și niște căcăței bâlbâiți, nepricepuți, nesimțiți, neajutorați, egoiști și răi, niște mici ingrați, pe de altă parte! — Dar în Europa, unde...? apucă el să mai strige în momentul când taxiul demarează de lângă bordură. — Nu știu unde, strig eu după el, dând voios din mână în semn de rămas-bun. Am treizeci și trei de ani și, în sfârșit, m-am eliberat de maică-mea și de taică-meu! Pe o lună de zile. Dar cum o să-ți știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
liceeni veniți în căutarea primei lor experiențe amoroase cu bani din portofelul părinților. Un grup de soldați germani beți își fac apariția din interior urlând un cântec cu versuri porcoase, din care se aude Gröfaz107 și Arschloch 108. Așezat pe bordură, cu mâna întinsă, un ins ce poartă un veston militar jerpelit îngână cu voce căzută într-un falset slugarnic, de cerșetor profesionist: "Aveți milă ... Domnul să vă dea sănătate ... Cât vă lasă inima ... Pentru o bucată de pâine". Poartă ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu un irlandez, fusese torturată de câțiva "Black and Tans".144 În timp ce asculta pe tânărul gestapovist cu aspect plăcut și foarte îngrijit, simțise că îi vine să verse. Atunci când ieșise din sediul Gestapo-ului, dintr-o mașină oprită la marginea bordurii coborâse un individ mătăhălos, înalt de aproape doi metri. Gâtul gros, bovin, susținea un cap mare și osos. O cicatrice adâncă ce se desena repulsiv pe obrazul stâng, până la colțul gurii, accentua brutalitatea chipului. Îl recunoscuse imediat, Ernst Kaltenbrunner, individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înțeles, pe urmă geamul a urcat și muzica și mașina au luat-o la dreapta dispărând în noapte. Mi-au lăsat doar un miros de parfum și un carton alb care a făcut trei tumbe din cauza inerției, oprindu-se lângă bordură. M-am uitat la stânga. M-am uitat la dreapta. Eram din nou singur. Cartonul îmi făcea cu ochiul din mijlocul străzii. L-am cules și m-am apropiat de un felinar. Era laminat, avea fotografia unei femei blonde și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mi le făcea pe sub cearșaf, Dodo s-a îmbrăcat și a ieșit din cameră jignit. Ca de obicei, iubirea mea pentru el dispărea și revenea ca mareea. Uneori îl iubeam din tot sufletul, pentru că avea urechi mari, pe a căror bordură se putea desena un șarpe cu model în zig- zag cu puncte, sau pentru că putea să rezolve orice problemă complicată de fizică, din al cărei enunț eu nu înțelegeam o iotă și, nu în ultimul rând, pentru că îmi dăduse să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
șomeră, cât ca să îmi păstrez într-o oarecare măsură sănătatea mentală după plecarea lui Ștefan. Mi-am turnat din belșug apă rece pe ochi ca să se dezumfle. Mi-am pregătit o cafea tare și mi-am pus rochia albă cu bordură de trandafiri albaștri, cea mai frumoasă din garderoba mea, cumpărată din toți banii mei din ultimul premiu literar, cu care speram să-l dau gata pe misteriosul Sjork, pentru a-i smulge toate secretele despre afacerea lui cu românce. Pe la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bula bulelor, în jocul jocurilor, mai ceva chiar decât poezia : dragostea. Sau, poate, pasiunea - întunecarea inimii și a minții. Toată viața mea nu făcusem decât un lucru : să sar dintr-o colivie în alta. Mai întâi fuseseră urechile groase cu bordură bună de pupat ale lui Janet. Pe vremea adolescenței mele, un helix gros de ureche era de ajuns pentru a alina aspectul fumuriu al blocurilor din cartier, care îmi blocau vederea spre Dunăre. Trebuia să fie de ajuns, așa cum pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tocmai în acel moment al zilei în care îți dai seama că încă mai ai timp să fugi acasă înainte de a începe adevărata arșiță. Semaforul a clipit scurt dinpre verde spre roșu, iar eu am parcurs în fugă drumul dintre bordură și o stație de tramvai, aflată în mijlocul străzii. Am auzit de niciunde frâna bruscă a unei mașini - pentru o fracțiune de secundă chiar am crezut că eu am determinat-o, apoi o bubuitură surdă - care, tot într-o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
la scăderea numărului de clienți ai bodegii, bunicul meu se diversificase. E Într-o marți, puțin după ora opt dimineața. Desdemona a plecat la lucru. Și În geamul de la stradă o mână ia icoana cu Sfântul Gheorghe de la vedere. Lângă bordură trage un Daimler vechi. Lefty se grăbește să iasă și se urcă În mașină, pe bancheta din spate. Noii parteneri de afaceri ai bunicului meu: pe scaunul din față stă Mabel Reese, de douăzeci și șase de ani, din Kentucky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În mașini fără să vadă nimeni. Dar În noaptea aceasta, din motive care nu vor fi niciodată lămurite, trei mașini de poliție ajung la tipografia Economy, pe Twelfth Street, la numărul 9125 - la trei străzi de Pingree -, și trag lângă bordură. Ați putea crede că asta nu contează la cinci dimineața, dar v-ați Înșela. Pentru că În 1967 Twelfth Street din Detroit e deschisă toată noaptea. De exemplu, când ajung polițiștii, pe marginea străzii stau fete În fuste mini, ciorapi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
portjartier și bluze cu spatele gol. (Algele marine pe care le spală Milton cu furtunul de pe trotuar În fiecare dimineață includ și meduzele moarte ale prezervativelor și, ici-colo, câte-un toc pierdut, zăcând ca un ghioc părăsit.) Fetele stau lângă bordură, iar mașinile trec pe alături. Cadillacuri verzui, Tornadouri roșii ca focul, Lincolnuri care Înaintează cu gurile deschise, toate impecabile. Cromul scânteiază. Capotele lucesc. Nici o pată de rugină pe nicăieri. (Ceea ce Îl uimește Întotdeauna pe Milton la negri contradicția dintre perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la televizor și am Înghițit nenumărate filme despre Roma Antică sau bătăliile din Evul Mediu. Dar nimic din toate acestea nu m-a pregătit pentru ostilitățile din orașul meu natal. Strada pe care Înaintăm e mărginită de ulmi stufoși. Lângă bordură sunt parcate mașini. Trecem pe lângă peluze și mobilier de grădină, pe lângă căsuțe suspendate și bazine pentru păsări. Când mă uit În sus, la coronamentul de ulmi, cerul tocmai Începe să se lumineze. Pe ramuri se mișcă păsărele și veverițe. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scorțos, ci jucăuș, chiar comic. Când mă ducea la plimbare cu mașina, Lefty se prefăcea adesea că adoarme la volan. I se Închideau ochii dintr-o dată și se lăsa Într-o parte. Mașina mergea Înainte de una singură, apropiindu-se de bordură. Eu râdeam, țipam, mă trăgeam de păr și dădeam din picioare. În ultima secundă posibilă, Lefty se trezea, sărea În sus, punea mâna pe volan și evita dezastrul. Nu aveam nevoie să vorbim. Ne Înțelegeam fără cuvinte. Dar apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trotuar. Bărbatul care face trotuarele din Grosse Pointe și-a lăsat numele gravat În ciment: J.P. Steiger. Mai există și o crăpătură, unde furnicile sunt În război. Acum traversăm porțiunea de iarbă dintre trotuar și stradă. Și acum ajungem la bordură. Eu cobor. Lefty nu. În schimb, pășește În gol, la o palmă de bordură. Ținându-l Încă de mână, râd de el că e așa de stângaci. Lefty râde și el. Dar nu se uită la mine. Se uită Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ciment: J.P. Steiger. Mai există și o crăpătură, unde furnicile sunt În război. Acum traversăm porțiunea de iarbă dintre trotuar și stradă. Și acum ajungem la bordură. Eu cobor. Lefty nu. În schimb, pășește În gol, la o palmă de bordură. Ținându-l Încă de mână, râd de el că e așa de stângaci. Lefty râde și el. Dar nu se uită la mine. Se uită Înainte, În gol. Și, ridicând privirea spre el, văd dintr-o dată la bunicul meu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să le văd. Văd teama din ochii lui, văd dezorientarea și, lucrul cel mai uimitor dintre toate, faptul că o neliniște de adult avea prioritate față de plimbarea noastră Împreună. Soarele Îi intră În ochi. Pupilele i se contractă. Rămânem lângă bordură, În praf și frunze. Cinci secunde. Zece secunde. Suficient de mult timp pentru ca Lefty să ajungă față În față cu dovada propriilor sale facultăți mintale diminuate și ca eu să simt năvala facultăților mele sporite. Ce nu știa nimeni: Lefty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
moment. Romburile de pe jocul de table se ondulau precum clapele de la pianul mecanic. Lefty nu spunea nimic la nimeni. Nemaiavând siguranța necesară pentru a conduce mașina, Lefty Începu În schimb să mă ducă pe mine la plimbare. (Așa ajunsesem la bordura aceea, bordura pe care nu avea să se trezească la timp ca s-o evite.) Ne plimbam pe Middlesex: gentlemanul tăcut, bătrân, străin, și nepoata lui slăbănoagă, o fetiță care vorbea cât două la un loc și trăncănea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pe jocul de table se ondulau precum clapele de la pianul mecanic. Lefty nu spunea nimic la nimeni. Nemaiavând siguranța necesară pentru a conduce mașina, Lefty Începu În schimb să mă ducă pe mine la plimbare. (Așa ajunsesem la bordura aceea, bordura pe care nu avea să se trezească la timp ca s-o evite.) Ne plimbam pe Middlesex: gentlemanul tăcut, bătrân, străin, și nepoata lui slăbănoagă, o fetiță care vorbea cât două la un loc și trăncănea atât de fluent, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e cu două luni mai târziu, aproape de sfârșitul semestrului de toamnă, și mașina combi urcă dealul către școala mea, care nu mai e atât de nouă. Mașina e plină de fete. Doamna Drexel Își aprinde Încă o țigară. Trage lângă bordură și se pregătește să arunce un blestem asupra noastră. Clătinând din cap la vederea priveliștii - campusul verde, deluros, lacul din depărtare -, ne spune: ― Fetelor, ați face bine să vă bucurați cât mai puteți. Partea cea mai bună din viață e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din spate a început să fluture, iar când am cotit de pe aleea Băiuț, s-a dat într-o parte, cât să văd că, în extremitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de trestie și reverberațiile stinse ale clopotelor unui templu din depărtare, eram fiecare „singuri cu zece mii de lucruri”. După asta, m-am grăbit să mă Întorc rapid În Anglia - sărind peste oceane, continente și secole la fel de ușor cum sari de pe bordură -, unde am Încropit un foc mic lîngă un drum pentru căruțe, astfel Încît Tess, care se chinuia să scoată napii din pămînt pe un cîmp bătut de vînt, Într-o zi rece și mohorîtă, să-și poată Încălzi mîinile zdrelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era nimeni În jur după ora unsprezece. Erau tot mai multe geamuri sparte, care de multe ori rămîneau așa ori erau Înlocuite cu placaje. În fața unor magazine, gunoiul se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă. Șobolanii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]