KorAP: Find »[drukola/base=brad & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...515 >

12,871 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

mai văzuse de ani de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare cu soarta și cu lumea. Tot zbuciumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

albastre, dar mai blânde, mai estompate ca fulgerele dinaintea furtunii, străbat această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de brad și de rășină se răspândește atunci când muzica asta ciudată se întețește. "Oare sunt tot eu ?", se întreabă Dora. " Și dacă sunt tot eu, oare unde mă aflu ?" O încearcă senzația stranie că începe să plutească într-un spațiu imponderal. I

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
a greutății pleoapelor. Singura legătură cu corpul întins pe masa de operație, cu capul fixat pe suportul numit tetieră, este doar urechea stângă care înregistrează variațiile de intensitate ale corului de albine și nara stângă care adulmecă parfumul proaspăt de brad. Încearcă să își miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul sunt traiectoriile unor forme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
într-o mișcare browniană. După o oarecare toropeală urechea stângă pare să perceapă din ce în ce mai bine. Zumzetul de albine a devenit scrâșnet de mașină de găurit care perforează o scândură. Așa trebuie să și fie, căci simte rumeguș cu parfum de brad ieșind prin nara stângă. Urechea vigilentă înregistrează un ordin dat de o voce depărtată ca filtrată prin nori groși de ceață " Încă o doză..." Dora înoată din nou prin oceanul unei nopți negre. De data asta mișcările sunt mai anevoioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
care îi conducea, făcând temenele, îl asigură fără echivoc : S-a făcut, șefule ! Mulțam, ați fost foarte generoși !" Victor nu își amintește cum au ajuns în camera aceea scăldată în lumină violet și în așternuturile proaspete mirosind a parfum de brad. Nu va ști niciodată dacă orele sau clipele de dragoste petrecute cu femeia fără nume au fost adevărate sau au fost doar o halucinație, un vis. Dar indiferent ce a fost, senzațiile care îl împresoară îl strâng într-un cerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ființele nu mai existau căci deveneau o singură ființă. Sărutările transformau gurile într-o singură și nesățioasă gură cu o singură limbă arzătoare care se desfăcea în două doar în căutarea trupului celuilalt. Parfumul și gustul ei de muguri de brad... Clipa pătrunderii..., cea a unei pierderi totale a conștiinței. Doar subconștientul lui a păstrat memoria contopirii totale însoțită de scânteietoare reverberații. Se trezește într-o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un ceas ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
fi aici. Victor coboară grilajul patului, mângâie și sărută obrajii palizi. Du-te odihnește-te, vezi doar că totul este în ordine. Iată, mi-am recăpătat și simțul mirosului ! Ai un parfum atât de plăcut, de proaspăt, un parfum de brad, ori de lavandă asemănător cu cel cel al doctoriței Alindora, ca și al... Victor tresare și se redresează. "Parfum de brad ! Așa era parfumul femeii fără nume ! Așa este și parfumul dantelei roz pe care o are în buzunar, în locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ordine. Iată, mi-am recăpătat și simțul mirosului ! Ai un parfum atât de plăcut, de proaspăt, un parfum de brad, ori de lavandă asemănător cu cel cel al doctoriței Alindora, ca și al... Victor tresare și se redresează. "Parfum de brad ! Așa era parfumul femeii fără nume ! Așa este și parfumul dantelei roz pe care o are în buzunar, în locul batistei..." Mai reușește să spună doar " Am plecat, noapte bună, draga mea" și iese din salon cu pași furișați. Grilajul patului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de care este năpădită casa este aproape văduvită de frunze. Dora este cuprinsă de o stranie emoție, care devine din ce în ce mai intensă, pe măsură ce realizează ce asemănare izbitoare există între casa din fotografie și casa lor de la marginea pădurii. Și mai ales bradul ! Bradul falnic din fața casei ! Bradul care nu mai este, dar fusese atât de asemnănător cu cel din fotografie ! Bradul care a fost ucis de seceta din anii trecuți ! Dora nu ezită să ceară părerea lui Victor care confirmă impresia unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
care este năpădită casa este aproape văduvită de frunze. Dora este cuprinsă de o stranie emoție, care devine din ce în ce mai intensă, pe măsură ce realizează ce asemănare izbitoare există între casa din fotografie și casa lor de la marginea pădurii. Și mai ales bradul ! Bradul falnic din fața casei ! Bradul care nu mai este, dar fusese atât de asemnănător cu cel din fotografie ! Bradul care a fost ucis de seceta din anii trecuți ! Dora nu ezită să ceară părerea lui Victor care confirmă impresia unei asemănări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
este aproape văduvită de frunze. Dora este cuprinsă de o stranie emoție, care devine din ce în ce mai intensă, pe măsură ce realizează ce asemănare izbitoare există între casa din fotografie și casa lor de la marginea pădurii. Și mai ales bradul ! Bradul falnic din fața casei ! Bradul care nu mai este, dar fusese atât de asemnănător cu cel din fotografie ! Bradul care a fost ucis de seceta din anii trecuți ! Dora nu ezită să ceară părerea lui Victor care confirmă impresia unei asemănări izbitoare a casei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
din ce în ce mai intensă, pe măsură ce realizează ce asemănare izbitoare există între casa din fotografie și casa lor de la marginea pădurii. Și mai ales bradul ! Bradul falnic din fața casei ! Bradul care nu mai este, dar fusese atât de asemnănător cu cel din fotografie ! Bradul care a fost ucis de seceta din anii trecuți ! Dora nu ezită să ceară părerea lui Victor care confirmă impresia unei asemănări izbitoare a casei din fotografia uitată de ani cu cea în care locuiesc. Pe verso fotografiei reușește să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
secol în care am trecut cu toții prin atâtea ! Nu, de așa niște fantasme este capabil numai el, iubitul, distratul și distinsul meu frate Dragoș ! Dora se servește cu delectare din bunătăți și soarbe înghițituri adânci din ceaiul parfumat. "Muguri de brad și frăguță de mai", precizează Ciprian, răspunzând întrebării ei nerostite. Dora simte abia acum că îi fusese cu adevărat foame și că sațietatea care începe să o cuprindă este plăcută. În vremea asta, Ciprian continuă să povestească. Vorbirea îi este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de strălucitoare. Se simte odihnită și în plină formă. Privește cu încântare pe fereastră. Fire de lumină se ridică de pe întinderea spoită cu alb din spatele casei și se întâlnesc, într-o fulgurantă sclipire orbitoare, cu altele care coboară de pe crengile brazilor încărcate și ele de omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune Dora. Da, e trecut de ora nouă", confirmă minusculul cadran al ceasului ei. Casa este animată de zgomote pașnice și parfumul de pâine proaspătă și de cafea sunt îmbietoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ZILE CU TEODORA Ziua întâia Este iarăși începutul unei zile geroase de iarnă în care soarele, care abia s-a ridicat de după orizont, face deja să scânteieze mii de diamante efemere pe întinderea de omăt. Pe colina cu pante domoale, brazii par șiruri de călugări îmbrăcați în robe albe, proiectate pe cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi brodat cu o sprânceană transparentă de culoare violet. La poalele colinei, în stânga ei, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
pe care îi moștenise și Mino-dora. "Minodora ! Minodora ! Minodora ! Deci tu, sora mea, tu ai existat, nu ești doar o fantomă care mi-a bântuit halucinațiile !" Genunchii Dorei tremură, se împiedică de buturuga pe care abia o ghicise lângă ea. "Bradul, aici trebuia să fi fost bradul, așa cum se vedea în fotografie. Deci acum bradul nu mai este. Și aici, ca și la noi". "Bradul nu mai este". Acest gând stăruie în mintea Dorei cu toate că un parfum de brad se face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Minodora ! Minodora ! Minodora ! Deci tu, sora mea, tu ai existat, nu ești doar o fantomă care mi-a bântuit halucinațiile !" Genunchii Dorei tremură, se împiedică de buturuga pe care abia o ghicise lângă ea. "Bradul, aici trebuia să fi fost bradul, așa cum se vedea în fotografie. Deci acum bradul nu mai este. Și aici, ca și la noi". "Bradul nu mai este". Acest gând stăruie în mintea Dorei cu toate că un parfum de brad se face simțit atunci când Teodora îi frecționează tâmplele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ai existat, nu ești doar o fantomă care mi-a bântuit halucinațiile !" Genunchii Dorei tremură, se împiedică de buturuga pe care abia o ghicise lângă ea. "Bradul, aici trebuia să fi fost bradul, așa cum se vedea în fotografie. Deci acum bradul nu mai este. Și aici, ca și la noi". "Bradul nu mai este". Acest gând stăruie în mintea Dorei cu toate că un parfum de brad se face simțit atunci când Teodora îi frecționează tâmplele cu degetele ei lungi, înțepenite de artrită, martori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
bântuit halucinațiile !" Genunchii Dorei tremură, se împiedică de buturuga pe care abia o ghicise lângă ea. "Bradul, aici trebuia să fi fost bradul, așa cum se vedea în fotografie. Deci acum bradul nu mai este. Și aici, ca și la noi". "Bradul nu mai este". Acest gând stăruie în mintea Dorei cu toate că un parfum de brad se face simțit atunci când Teodora îi frecționează tâmplele cu degetele ei lungi, înțepenite de artrită, martori ai vârstei înaintate pe care desigur o are. Să intrăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
lângă ea. "Bradul, aici trebuia să fi fost bradul, așa cum se vedea în fotografie. Deci acum bradul nu mai este. Și aici, ca și la noi". "Bradul nu mai este". Acest gând stăruie în mintea Dorei cu toate că un parfum de brad se face simțit atunci când Teodora îi frecționează tâmplele cu degetele ei lungi, înțepenite de artrită, martori ai vârstei înaintate pe care desigur o are. Să intrăm, fetițo ! Oi fi obosită de drum, de schimbări, de întâlniri... Nu locuiesc într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră, Dora își dă seama cât este de obosită. Patul, de dimensiuni adaptate la cele ale camerei, o primește cu un neașteptat confort și căldură, iar parfumul de brad persistă și o adoarme deîndată ce își pune capul pe pernă. Somnul îi este total, fără vise, fără coșmaruri, fără întreruperi. Când se trezește nu știe dacă este noapte sau zi, lipsa luminii directe în încăpere o ține în afara curgerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de bucurie interioară care mărește senzația de bine. O fi poate o pregătire pentru a se lăsa purtată într-o lume misterioasă ? Mișcările pe care le face cu lentoare pentru a coborî din pat produc noi efluvii de parfum de brad care îi amintesc că avusese aceeași senzație în evadările ei în lumea ireală, sau mai bine zis la întâlnirile cu spiritul Minodorei. Teodora spunea că "femeile sunt permeabile la natură", iar ei îi trece prin minte că s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
grup. Ștergându-și lacrimile Ulitia se simți datoare să îmi spună rușinată că plânge de bucurie și mulțumește cerului că primise o veste atât de bună. Trăiau ! Avea speranța că Cel de Sus îi proteja pe copiii și bărbații lor. Bradul nostru de Crăciun nu avea alte podoabe decât o stea albă din hârtie ruptă din caietul lui Vasili. În schimb masa era un mic "ospăț" față de restul zilelor, dar un ospăț care trebuia împărțit cu încă două guri ! Carnea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Mai era și încrederea care începuse să prindă rădăcini în mine și dorința de a ajuta oamenii ăștia care trăiesc atât de rupți de civilizație. Mi-au venit în minte mănunchiurile de vâsc cules de Olga și Ana când aduseseră bradul de Crăciun. Spre bucuria mea, cărticica conținea un număr important de recomandări pentru folosire acestei plante-parazit, pe care mulți o consideră otrăvitoare, ceea ce în parte este adevărat. Și atunci Olga și copiii au început să culeagă brațe de vâsc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
îngrijirea celor mici. Îi adora pe bebelușii care o îndrăgeau și ei; de cum îi lua în brațe, orice scâncet înceta. Am petrecut o iarnă grea, deși Crăciunul l-am sărbătorit mai deplin ca în alte dăți. Gery a adus un brad minunat din pădure și a făcut rost, nu se știe de unde, de biscuiți în forme de figurine și de câteva fire de beteală. Am găsit chiar și cadouri sub ramurile lui : un pulover și un pantalon tricotate de mână din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]