4,934 matches
-
undeva, pe-aproape, intona, parcă În dorul lelii, cucurigu, un cocoș. Mașa continua să stea cu găletușa Între genunchi, gândindu-se mereu la ale ei. Când era mică, Mașa Își Închipuia că luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea ieșea la suprafață, acoperindu-se de lumânări. De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de a face act de prezență la birou. Mergea la pas domol, de promenadă, savurând cu plăcere aerul curat de primăvară. Briza mării genera un parfum sensibil, vestitor al zilelor pline de farmec și poezie ce vor urma. În dreptul barului „Broasca de Aur”, Încetini pașii. Aici, În urmă cu câteva seri, cunoscuse o fată destul de tânără - ajutor de ospătar - după care Îi cam pulsa inima. Este adevărat, fata nu-i lasase nici o speranță, dar, cu o mică insistență,cine știe...? Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noului restaurant Amfora, care fusese dat În exploatare după plecarea lui În afara țării. În general, toate noile construcții din jurul pieții nu aveau mai mult de zece ani de existență și afișa o altă față cartierului, unde până mai ieri cântau broaștele iar câinii vagabonzi aveau În custodie Împrejurimile. Descărcară bagajele, iar șoferul Îi ajută să le depoziteze În holul de la intrarea clădirei.Printr-un mic calcul, Tony Pavone făcu o comparație: Din capitala greciei avionul parcurse distanța În două ore, În timp ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sacoșă, este asociată cumva cu H. G. Wells. — Da, pricep. — Nu se Întâmplă să știi ceva despre asta, domnule Sammler? Firește că aș dori să fiu de ajutor. Sunt uimit câtă informație se lipește de tine. Îmi amintești de limba unei broaște. Iese afară și se Întoarce plină de gâze. — Nu am crezut că fac vreun rău. Când vine vorba de dumneata, d-le Sammler, am un singur interes, și acela este protecția. Am un instinct de protecție față de dumneata. Sunt conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bată darabana cu degetele în timp ce filtrul de cafea lucra. Mike era cunoscut ca o persoană care nu avea răbdare cu mașinăriile. Toate documentele și le ducea la xerox-ul de la centrul din colț decât să stea lângă aparatul cât o broască țestoasă din birou; făcuse o adevărată campanie pentru cumpărarea de calculatoare noi și mai rapide. Datorită lui, toți analiștii aveau acum DSL. Un clic de mouse și infractorii cei mai căutați din lume apăreau instantaneu pe monitor. Acum Mike nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-ți iei revanșa? o întrebam imitând un glas de copil răsfățat care amintea de Creața și care știam ce mult o enerva... Nu mă mai vrei...? Hai, ia-mă! îi spuneam teatral descheindu-mi cămașa și dezvelindu mi mușchii de broască rahitică. Sunt al tău... dar ia-mă o dată, că altfel ajunge dracu` înaintea ta și mă pierzi! De ce vrei să mă vezi supărată mai tare ca acum? Fiindcă prefer să privesc la doi ochi care mă îngheață decât să-i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se poate de concis. — De Încredere, truditor, un tip grozav care nu se dădea bătut. Și mai era și Încăpățînat. Odată ce zicea ceva, nu-și mai trecea peste vorbă nici mort. Ferească sfîntu’ să se fi Înfuriat... era ca o broască rîioasă... — Dar cînd Își atrăgea invidia cuiva?... Cum se comporta? — Invidia? Afacerile negustorești sînt dure, așa că nici nu-i de mirare că-ți atragi invidii. Dar Înseamnă că nu ești născut pentru o astfel de muncă dacă pui prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pînă la urmă, să mă Încălzesc și eu și Îmi venea din ce În ce mai greu să-mi dezlipesc ochii de moșmoane... În Închipuirea mea, ea se și transformase Într-o fetișcană... Despicătura dintre moșmoane strălucea și era umedă, precum membrana dintre degetele broaștei. Mi se părea că i s-ar fi potrivit foarte bine o rochie scurtă, de un roșu Închis. Se suprapusese, inevitabil - exact ca reproducerea după Picasso din camera ei - peste impresia pe care mi-a lăsat-o tînăra excentrică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nivelul pămîntului. Ce-ar fi s-o duc cu mine la nevastă-mea și să-i comand o rochie ? Parcă a zis că vrea să-și caute slujbă. Dacă aș putea-o angaja la soția mea... atunci membrana dintre degetele broaștei s-ar face și mai frumoasă - precum cauciucul purpuriu... Ce s-a stricat ? Ce-a rămas? Din nou chipul acela obișuit ce apărea pe tavanul din plăci de chiparos cu nervuri drepte... luna surîzătoare... De ce oare mă Înspăimînta atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
după o noapte de somn... și adîncitura pe care o lăsase În așternut, l-am simțit parfumul, deși aveam nasul Înfundat. Scobitura se Întindea dinspre centru.... ușor, Înspre perete... un recipient pentru somnul meu... membrana purpurie dintre degetele răsfirate ale broaștei... — Îmi pare rău. Oricum, harta pe care am desenat-o eu a fost prea simplă În comparație cu realitatea... — Nu e bine să vorbiți cînd vă e rău. Au mai rămas treizeci și patru de ore... S-a așezat la picioarele patului, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bătea la ochi pe masa aceea de un roz pal. M-am decis să scot obiectele din el, pe rînd unul cîte unul, Începînd cu banii. I-am slăbit catarama fără cel mai mic zgomot. Mai avea două clape cu broaște, una mare și una mică, fiecare cu cîte o cheie. Una era pentru Încuietoare cilindrică obișnuită, cealaltă - simplă. Fiecare avea imprimată o cifră pe ea, fără nici o indicație. Din păcate Însă, nu-mi puteam aminti cum să umblu cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a început să mi se prelingă printre buze și, fără să mă gândesc, am întins mâna și mi-am înfășurat sârma de tras apa în jurul gâtului și m-am lăsat în jos, ca să atârn așa, cu ochii bulbucați, ca o broască mare și verde, orăcăind. Am stat o vreme așa ca să-mi dau seama când va fi clipa când voi realiza că încep să nu mai exist și cred că am amorțit și m-a cuprins frigul și m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reiau sau nu - și cum? - conversația întreruptă cu câteva clipe înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare și multă, eu și Ana stăteam lungiți pe verdele acela de vară, neștiutori, cu soarele în față, se auzeau broaștele în micul iaz comunal, satul nu aducea nici un zgomot, iar sora Anei nu era acolo, și iată că după douăzeci de ani peisajul rămăsese neclintit. Eu nu-mi dădusem seama, dar pentru ea timpul luminase neîncetat fiecare amănunt al acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă, zise Petrișor. Eu sunt un om care am călcat țară multă... și nu mă tem... Eu îs om de coraj... Pe mine m-a trimes boierul aici, tocmai de la Cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-a trimes boierul aici, tocmai de la Cornul Caprei... Și tu-ți faci râs de mine și-mi spurci friptura? Ia să-ți cauți de treabă, căci eu nu-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până ce auzi pașii repezi ai feteipe podețul de dinaintea casei. Atunci se sculă în picioare; și când fata deschise ușa, el o apucă de-o mână, o trase în casă cu dreapta, și cu stânga răsuci cheia de două ori în broască: — Ce faci, Sanis! strigă nevasta tresărind de la loculei. Tu să taci din gură... vorbi cu liniște omul. Haia se trăsese la o parte, cu ochii scăpărători, cu buzele strânse. Sanis se întoarse spre ea. — Unde te duci, sara? Haia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mână mititică bătu-n geam. Cuconu Jorj se întoarse râzând și intră în casă. Faliboga se îndreptă înspre oameni cu sprâncenele încruntate. Puneți-vă, măi, căciulile în cap! - Și-și îndesă și el cușma pe sprâncene. - Să se ducă Andrei Broască după rachiu, strigă apoi cu asprime, și voi duceți-vă de vă căutați de treabă! Acu boierii au intrat în casă la hodină, ce mai vreți?... Bordeienii se risipiră încet-încet târându-și prin omăt opincile umplute cu paie și grăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sobor și trimeteau șpioni cătră casa vătafului. Dar deodată băgară de samă că Cristina lui Alexa nu le mai trimete nici o veste și nici una din vorbele care le făceau să sară în sus. Ș-atunci toate rămaseră înțelese deplin că broasca cusută cu ață roșie la gură, aruncată în pragul ei, și-a îndeplinit menirea și a pus lacată pe clonțul dușmancei. Neliniștile, însă, și pornirile iuți ale muierii lui Alexa se îndreptaseră în altă parte și ele nu știau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lor de rățuște, pândind cu ochii lor de mărgele cum se boltește cea mai lungă înserare a anului. O jumătate de ceas am simțit în jurul meu, din văzduh în pământ, în bălți, în stufării, în pădure, freamătul sfârșitului de zi. Broaștele răcneau în cor, uneori, așa de puternic, încât parcă se lamentau pentru criza solstițiului și scăderea în care intra zeul luminii. Țânțarii au început să mă atace în roiuri; simțeam, în năvala lor învierșunată, hotărârea să mă deșerte de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțintel din paharul verde. Pe fața întunecoasă i se veseliseră ochii și sticleau în lumină. Noaptea se lăsase deplin asupra bălții, asupra gârlelor, asupra pădurii și stufurilor în întreg acel cotlon al împărăției dunărene. Zborurile de paseri conteniseră; tăcuseră și broaștele, așteptând cu ochi bulbucați o apariție misterioasă. Luna însă trebuia să răsară ceva mai târziu. Pescarul „hăl bătrân“, cum îi spusese Gâdea, avea o voce care nu se armoniza deloc cu înfățișarea-i naltă. Pe lângă asta, vocea aceea nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă simțeam foarte conștientă și alertă. Eram pe canapea. Ațipisem acolo în hainele de lucru pentru că tot amânasem momentul în care ar fi trebuit să merg la culcare singură. Mă trezise ceva. Ce auzisem? O cheie care se răsucise în broască? Sau cineva chiar deschisese și închisese ușa de la intrare? Tot ce știam era că nu eram singură. Îți dai seama când altcineva pătrunde în spațiul tău, totul pare diferit. Trebuia să fie Aidan. Se întorsese. Și, deși eram emoționată, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
găsit apartamentul Mornei și am sunat la ușă. În spatele ușii, o voce a întrebat: Cine e? —Mă numesc Anna. V-am sunat acum câteva minute. S-a auzit un zornăit de lanțuri trase și un scârțâit de chei răsucite în broaște masive și în sfârșit ușa s-a deschis. În starea mea de speranță exaltată, mi-o imaginasem pe Morna purtând mai multe rânduri de haine unduitoare, acoperite de mărgele, cu un păr cărunt neîngrijit și cu un strat gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mostre, plus fiecare articol de machiaj din stoc, pentru ședințele de schimbare de look ale lui Candace. Tocmai pusesem ultimul luciu de buze la locul lui pe măsuță când a apărut și Lauryn. —Salutare, a zis, mișcându-și ochii de broască de colo-colo în căutarea febrilă a ceva ce putea critica. Dezamăgită, n-a găsit nimic nelalocul lui, așa că și-a întors atenția spre mulțimi, studiindu-le ca un vânător hămesit. —Eu o să mă... Mda, a murmurat Teenie, când dispăruse. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
porcăria naibii nu era închisă complet pentru că atunci aș fi fost prinsă aici cu aceste... fiare. Dar, prea târziu, una din ele m-a capsat. Îmi prinsese jumătate de fund în colți. Porțile au cedat puțin - bietul rucsac sfârtecat împiedicase broasca să se închidă cu totul -, m-am strecurat pe acolo, am tras poarta în urma mea, am trântit-o. Printre zăbrele câinii continuau să latre. Am zbierat: Care dintre voi m-a mușcat, labagiilor? Nici unul dintre ei n-a mărturisit așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]