2,368 matches
-
noi cu el. Pusese colivia mică a „logodnicei“ lângă colivia lui Sucki și lăsase portițele deschise pentru ca „mirele“ să-și întâlnească „mireasa“. Era Sabat și eu aprinsesem menora, ca să-i fac plăcere prietenului nostru binecuvântând lumânările. Purtam un șal alb brodat pe cap, care-mi cădea și pe umeri, și cu mâinile întinse peste vin și pâinea împletită recitasem cu emoție: Binecuvântat să fie numele Domnului, de acum și în vecii vecilor! De la răsăritul soarelui până la apusul lui- slăvit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de infinituri. Pe linia asta de zece centimetri există un infinit de puncte, dar pe aceasta, de un metru, trebuie să existe mai multe. Unui infinit oarecare eu îi zic Taur, pentru că am această punguță la gât pe care este brodat un taur și îmi închipui că în punguță am un infinit, un univers întreg în care sânt rnulte lumi ca a noastră. Dar ce e punguța asta pe lângă mine însumi, care sânt făcut dintr-un infinit de puncte? Nu e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiecare dată când o mângâiam, mergând din ce în ce mai departe. Într-o seară, ea își adusese din altă cameră vreo douăzeci de rochii vechi, rămase de la bunica și străbunica ei, galbene ca șofranul, cu șaluri împodobite cu franjuri de mătase, cu centuri brodate cu fir de aur. Își pusese cercei cu diamante și probase apoi, în timp ce beam un soi de cocktail de portocale și Havana Club, toate acele rochii în fața mea, învîrtindu-se ca o sfârlează. Cu rochiile acelea grele pe ea, cu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eșuat de multă vreme la mal. Lua ochii turcilor, sârbilor, arbănașilor, bulgarilor și câte vreunui bugecean rătăcit cu apele pânzăriilor grele și prețioase. Cumpărau de la el până și viniticii și solii frânci, care, slavă Domnului, aveau și ei mătăsurile lor brodate cu destul meșteșug. Se zice în familia noastră că pe acest strămoș l-ar fi tăiat însuși pașa de Giurgiu cu jungherul său, după crunta mazilire a Hangerliului, care apucase să trimită prin negustorul de pânzeturi carte la unchiul său
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lăsarea nopții, emițând în surdină sunete peste sunete, fascinat de noutatea ocupației sale. În tot acest timp, la aproximativ doisprezece metri deasupra solului, în apartamentul celor doi arhitecți, doamna Elena Popescu, născută Deleanu, plânsese cu lacrimi mari, care năclăiseră perna brodată din dormitor. Nu mai putea suporta cheltuielile nesăbuite ale soțului. Se săturase să alerge, să robotească, se săturase de viață și se gândea disperată că, fără îndoială, soțul ei înnebunea văzând cu ochii. Abia la ora trei dimineața, frânt de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
autor al romanului de care ne ocupăm. Și, cum spuneam, această tăcere n-a fost ruptă de nici unul dintre presupușii autori, deși cu toții ar fi avut timp și motive destule să o facă. Rămânem, așadar, cu legenda autorului Romanului cocainei, brodată pe o serie de fapte reale, dar și pe mărturii neconfirmate. Reală este sosirea de la Constantinopol a manuscrisului romanului la redacția revistei pariziene a exilului rus Illiustrirovannaia Rossiia, care, la începutul anului 1934, organizase un concurs de debut. Manuscrisul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
imagini, căci cred că o imagine escamotează adevărul, aplică false ornamente (...) În tot ce am scris, se observă o colecție de fragmente care la un moment dat trebuie să facă atmosferă, dar care se pot cunoaște și separat. Căci fiecare brodează pe o altă nuanță sufletească.” Interesul pentru detalii și pentru scriitură apare ca o tentativă de a găsi coerența subtextuală a semnificațiilor întregului. 7. Modernitate prin psihologism. Introspecție și analiză Personajul lui Holban e hipersensibil, protagonistul își impune o stare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
se amplifică, apare și tema II. Aceasta contrastează puternic cu prima, prin nota ei potolită. Tema II este îngânată de clarinet, fagot și oboi, în timp ce viorile prime, desprinzându-se din acompaniamentul pe care-l fac împreună cu celelalte instrumente cu coarde, brodează când și când o figu ră melodică foarte rapidă. Iată tema II: Coda cu care se încheie această parte este la fel de lungă ca și unele dezvoltări din simfoniile lui Haydn și Mozart. Beethoven introduce aici elementele unei a doua dezvoltări
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
un mic smoc de barbă. Individul ridică asupra lui Felix niște ochi grozav de spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul cu broboadă broda cu lână de felurite colori o bucată de etamină întinsă pe un mic gherghef. - Proaste zaruri! bombăni Aglae. Apoi, după o pauză: Dar, Costache, la cine o să stea "băiatul"? - La noi! explică Otilia. Ședea acum cu o coapsă pe marginea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ascultă, Pascalopol, izbucni Aglae iritată, joci, sau nujoci? Văd că te zbenguiești cu fetele. Simioane, strigă ea, aruncând ochii spre fundul odăii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci să te culci? Omul cu broboadă și mic barbișon, care broda și scruta din când în când pe Felix, scoase un scurt mormăit. Zarurile începură din nou să cadă. G. Călinescu Părăsit de toți, obosit, Felix examina mediul în care căzuse; Otilia îl surprinsese de la început și n-ar fi putut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înșirau hârdaie mari cu oleandri și de jur împrejurul ogrăzii erau straturi de flori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea și un chioșc de lemn vopsit verde în care Felix zări pe bătrânul de peste noapte cu barbișon și broboadă, care broda mereu. Înțelese acum că tanti Aglae, cu Simion al ei și cu Aurica locuiau alături. Felix mai dădu câteva ocoluri odăii, ascultând exercițiile Otiliei, care le intona și vocal acum, cu un glas subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise râzând Otilia, că încă nu te-ai înscris. Amdevenit ipohondră. Ce vrei? Când te-ntîlnești mereu cu Titi și cu unchiul Simion! - Cine-i Titi? întrebă Felix. - Nu știi? Titi e băiatul lui Simion, pe care l-ai văzut aseară brodând, și al tantei Aglae. Ai să-l cunoști. Băiat bun, săracul, însă cam... - Cam? - În sfârșit, ai să-l cunoști, evită Otilia caracterizarea,făcîndu-i semn cu ochii să întindă mâinile spre a depăna o jurubiță de ibrișin. Dar de tanti
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai târziu felul ei propriu de a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. Simion, omul așa de blând și părând chiar stupid, care broda, cu o broboadă în spate, avea din când în când toane, considerate ca "păcatele lui", și atunci "dezgropa morții". Făcea scandal, și toată lumea din casă tăcea. Simion fusese în tinerețe alt om decât cel care se vedea, avusese o viață
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fie consultat. E politicos cu tanti Aglae și cu toți, numai ca să aibă sentimentul că se află într-o familie. N-are pe nimeni. Într-adevăr, mai târziu, când toți erau strânși în salon (afară plouase) și Simion își broda perna în semiântuneric, ușa se deschise, și un bărbat și o femeie, tineri amândoi, apărură. Aglae și Aurica întoarseră capul, simulând surpriza. - Olimpia! tu ești? exclamă Aglae cu o solicitudine încare voia să pună totuși o ușoară supărare. G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu el. Îțidau eu altul, care nu-mi mai trebuie! - Îmi dai altul? spuse Simion încîntat și senin. Bine,atunci să-mi dai! - Du-te și te culcă, Simioane, porunci Aglae, că e târziu și te-ai enervat. Lasă, că brodezi tu și mâine. Bătrânul se îndreptă supus spre ușă, condus de Otilia. - Simion, continuă Aglae după ieșirea lui, e încăpățînatca un catâr, dar tot o sa dea. Trebuie lăsat în apele lui. Nu pot s-o fac pe Olimpia asta să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
data aceasta mare lucru. Nu găsea nimic hotărât și accepta cu bunăvoință ipotezele Aglaei și ale lui Stănică. Simion se dezbrăcă și se urcă în pat, unde șezu și ziua, și noaptea, observîndu-se cu anxietate. Nu mai mânca, nu mai broda și era ros de melancolii. El, atât de tăcut înainte, vorbea Aglaei, până ce aceasta se plictisea, mărturisindu-i că se simte pe moarte, spionînd-o îngrijorat dacă avea să-l țină minte multă vreme, dîndu-i dispozițiuni testamentare. Simion pusese ochii pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și stingeri grațioase, opriri și reluări de fraze. Cântecul muri într-o notă, semn că se vestise prezența lui Felix. Pascalopol apăru, în mână cu flautul ca un sceptru de abanos și îmbrăcat într-un greu chimono de mătase albastră, brodată cu balauri. Era impresionant. Moșierul vorbi de una, de alta și se vedea că voia să ajungă undeva fără să se bage de seamă, fără solemnitate. Zise, în cele din urmă, că pentru Otilia călătoria fusese o necesitate, că în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de coruptibilitate a adversarului politic, sănătatea sau familia acestuia, activitatea politică dezastruoasă, incorectitudinea etc. Tehnica prin care se construiește un zvon se bazează pe împletirea adevărului cu minciuna, altfel spus, orice zvon va conține o parte adevărată în jurul căreia se brodează o serie întreagă de minciuni și neadevăruri. Tehnica implementării de zvonuri are și un mare dezavantaj, și anume acela că, odată lansat, zvonul se dispersează greu previzibil, iar evoluția acestuia în mentalul colectiv nu mai poate fi controlată. Considerăm că
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
imens șal alb de mătase în care s-a înfășurat lasă să i se vadă gulerul negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon acoperit cu o fețișoară de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jumătate! Uite pentru ce am făcut sute de kilometri!..." Merge la cabinele telefonice din piața apropiată și sună acasă. Fetița e sănătoasă. Doarme. Băiatul stă la televizor. Da, a cumpărat cîte ceva din București. A căutat și ață muline pentru brodat. O să mai caute și pe-aici. Păi, spre casă crede că pleacă mîine. Ce-i asta "crede"?! Păi... încă n-a ajuns la combinat, nu știe cît are de lucru acolo. Ce lucru?!, și sîmbătă?, cine ia fetița de la cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vrea... Imediat! i-o retează Mihai și lasă receptorul pe perna pregătită pentru el. Deschide ușa, urcă jumătate din scara interioară și o strigă pe Liliana. Ce-i?! apare femeia în fugă, strîngîndu-și din mers cordonul capotului din pluș verde, brodat cu flori mărunte pe guler și cîteva mari, aruncate pe poală. Instinctiv, Mihai se retrage un pas. Înțelege că privirea lui a derutat-o pe Liliana, pentru că femeia s-a oprit la cîteva trepte în fața sa, apoi, timid, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dar cu romanul început, cu pulsul găsit. Acolo, la Sînzieni, va trebui doar să lucreze. Pleacă la București cu trenul de după miezul nopții. Aceeași listă de cumpărături; nu lipsesc bomboanele cu băț, pachetele cu unt, cacao și ață muliné, pentru brodat. Adrian nu are preferințe. E un copil minunat. Se bucură de orice. Și nici nu se supără cînd fetița primește mai mult. Ba, de fiecare dată, pune deoparte cîte o gumă de mestecat sau vreo acadea, pentru cînd Cristina le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pentru cumpărături. Ajunge în centru, scoate lista din buzunar și o citește din mers. Caută de toate, găsește o parte. Și, ca de fiecare dată, sare peste ața muliné. Face alergie cînd o aude pe Ana c-ar vrea să brodeze. Te-a apucat brodatul! i-a strigat o dată. Tu nu deosebești România liberă de România literară, și... I s-a părut că o aude pe Ana spunînd ceva, de genul "români ghiolbani", dar a fost ca o șoaptă. Totuși, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acolo, în nordul țării. Dacă pleacă acum, cu acceleratul de după miezul nopții, mîine poate fi la ai săi, înainte ca Ana să fi ieșit pe ușă, cu Cristina de mînă. A făcut o mulțime de cumpărături nu și ață de brodat. Pentru copii a găsit gume de mestecat, cum erau cele de la mare, pentru care Cristina șușotea mereu cu Adrian, sfătuindu-l să oprească din restul adus de la bere. Va rămîne acasă cu fetița. Apoi, după prînz, vor merge în parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în jurul căruia pasiunile intelectualilor s-au dezlănțuit, pentru a afla, opt ani mai târziu, prin ce infern trecuseră populațiile învecinate cu noi. În țările Europei isprăvile lui Miloșevici și ale generalilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare, în vreme ce noi brodam pe tema ortodoxiei care ne înfrățea cu ei. Această plasare placidă în mijlocul lumii, în care dezinteresul pentru problemele altora se însoțește cu indignarea uimită că alții nu frisonează la problemele noastre, că nu "vin", nu ne "dau" și nu ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]