7,134 matches
-
însă desigur nu gratis, ci în schimb c-o plată oarecare pentru limba sa de advocat, ne 'ntrebăm cine să-l fi pus să rostească memorabilele sale declamațiuni din Iași? Evident guvernul; acelaș d. Brătianu care la 1867 înarma insurecțiunea bulgară și aiura de luarea Ardealului ca și când ar fi fost vorba de-a se lua un dejun la Florica. Așadar: pus de guvern a vorbit dezinteresatul d. Grădișteanu. De-aci urmează că comunicatul pe care l-am publicat mai sus nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care nu-și întemeiază toată speranța, tot viitorul, toată existența pe sprijinul Rusiei. După cel din urmă război Bucureștii s-au putut convinge cât plătește amiciția rusească, cum diplomația rusească răsplătește ajutorul dat la vreme de nevoie. Sârbi, muntenegreni și bulgari privesc cu speranță și încredere la Petersburg; spiritul lor național arată, ca acul magnetic, pururea spre miazănoapte. Ei s-ar confunda bucuroși în imperiul universal pe care-l predică apostolii panslavismului; ar privi fără durere cum naționalitatea lor proprie dispare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din tranzacții - umilit cu turcul, obraznic cu creștinul supus. ["NOROCUL NOSTRU... "] 2264 Norocul nostru în epoca fanarioților a fost că nu toți pretinșii greci erau în realitate greci. Cei mai mulți dintre ei aveau numai limba grecită, însă era ori albaneji ori bulgari. Dar amândouă popoarele au sânge tracic în ele, sunt înrudite cu noi și s-au asimilat lesne. Grecul veritabil nu se va asimila niciodată. [... ] {EminescuOpXIII 370} ["CE SPUNE ÎN TOATE DISCURSURILE D-LUI? "] 2264 Ce spune în toate discursurile d-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
familii de produse, cea a motoarelor electrice pare să ofere șanse reale. Aici există prețuri relativ standardizate de intrare și ieșire. Cele de ieșire sunt comparate cu cele cerute de concurenții asiatici, în special chinezi, și cei est-europeni, în special bulgari. În marja oferită de aceste limite, firmele trebuie să producă, respectând un set de condiționări legate de calitate sau de politicile optimale de înlocuire a echipamentelor. Din păcate, proiecția asupra utilizării forței de muncă este deosebit de defavorabilă. Capacitatea de producție
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
ori, aproximative. Astfel, Andrei Popovici nota informația potrivit căreia „]n anul 1899 nu au intrat În America decît 98 de români”. Radu Toma observa că recensămîntul canadian din 1901 Înregistra „În cadrul unei rubrici comune 354 persoane de naționalitate română și bulgară”. Aurelia Ion Popescu aprecia că, În 1910, emigrau În SUA 10.000 de români transilvăneni, În timp ce din Vechiul Regat cifra nu depășea 300 de indivizi. O primă cifră globală o lansa Radu Toma, care accepta că În 1910 existau În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vedere că cel de-al doilea țarat era revendicat și de români. Astfel, au fost considerate „bulgărești” Macedonia, Tracia și Dobrogea. Pretențiile lor de cultură străveche au fost alimentate și de firmanul sultanului din februarie 1870, prin care Înființa exarhatul bulgar, ce cuprindea Dobrogea și orașul Niš cu Împrejurimile. Cazul Albaniei. Și aici se Întîlnește un naționalism de superioritate. Albanezii sînt descendenți ai vechiului popor ilyr, care era Înrudit cu alte populații din zonă, cum ar fi pelasgii sau macedonenii, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
comparative sînt puține și, desigur, autorii lor nu s-au format În contextul românesc care nu le e Încă prielnic. Cititorii volumului vor avea de Învățat cel mai mult din paginile consacrate de Aleksander Vezenkov urbanizării În sud-estul Europei. Istoricul bulgar prezintă tendințele comune din zonă, Începînd din secolul al XIX-lea, dar pune și probleme de metodă. Desigur, este de văzut În ce măsură datele statistice pot fi folosite, avînd În vedere că, Între țările examinate, criteriile ce disting „urban” de „rural
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pitorească”, „Viața militară” ș.a. A publicat poezie, proză, reportaj, publicistică, eseistică, multe scrieri fiindu-i traduse (uneori de scriitori ca Evgheni Evtușenko sau Pablo Neruda) și editate în rusă, portugheză, germană, suedeză, hindi, franceză, neogreacă, turcă, spaniolă, ivrit, cehă, maghiară, bulgară și esperanto, în România și în străinătate. Ca poet, M. s-a exprimat în primele două decenii de activitate pe coordonatele liricii angajate politic, cu mesaj explicit antifascist, anticapitalist și procomunist, conform ideologiei epocii. Pe lângă temele oficiale - lupta antifascistă ilegală
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou, care a fost chinuit la Cetatea Albă. Autorul, „Grigorie monahul și prezviterul de la Marea Biserică a Moldovlahiei”, a fost mult timp identificat cu Grigorie Țamblac, scriitor și orator al culturii ortodoxe, de origine bulgară, ajuns în 1415 mitropolit al Kievului. Legenda unui Țamblac dascăl și predicator în Suceava, egumen al mănăstirii Neamț, autor al Vieții Sf. Ioan cel Nou etc. avea o tradiție puternică atunci când episcopul Melchisedec a „autentificat-o” prin lucrarea Viața și
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
stereotipe.” Nu pot fi trecute cu vederea nici cărțile sale Grigorii Țamblak. Ocerk ego jizni, administrativnoi i knijnoi deiatelnosti (1904) și Iz istorii slavianskoi propovedi v Moldavii (1906), care, în ciuda unor idei preconcepute, decurgând din identificarea nejustificată a cunoscutului cărturar bulgar, mitropolit al Kievului la începutul secolului al XV-lea, cu monahul Gavriil de la Neamț, măiestru copist de manuscrise, își păstrează într-o anume măsură valoarea documentară referitoare la circulația și copierea scrierilor bizantino-slave în Țările Române. Pe lângă articolele din tinerețe
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
Petroșani), traducător. Este fiul Olgăi (n. Iovan) și al lui Iosif, muncitori. A făcut școala generală și liceul la Petroșani (1941-1952), urmând apoi Facultatea de Filosofie a Universității din București (1952-1954). Între anii 1954 și 1959 studiază limba și literatura bulgară la Universitatea „Kliment Ohridțki” din Sofia. Lucrează în învățământul superior, în serviciul de relații externe și în final la Editura Științifică și Enciclopedică din București, de unde se pensionează în anul 1990. Numărându-se printre puținii traducători români din literatura bulgară
IOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
bulgară la Universitatea „Kliment Ohridțki” din Sofia. Lucrează în învățământul superior, în serviciul de relații externe și în final la Editura Științifică și Enciclopedică din București, de unde se pensionează în anul 1990. Numărându-se printre puținii traducători români din literatura bulgară, I. a urmărit să pună în circulație opera unor prozatori din țara vecină, transpunând cu deosebire romane de Emilian Stanev, Gheorghi Mișev, Pavel Vejinov și Bogumil Rainov. Și-a completat activitatea de traducător cu aceea de lexicograf, alcătuind ghiduri de
IOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
corespondentelor existente în folclorul țărilor balcanice, analizând pertinent izvoarele, variantele și valoarea artistică a unor astfel de producții. Câteva studii consacrate domeniului, apărute inițial în presă, au fost apoi tipărite în broșuri separate. Așa sunt cele întitulate Macedonia în poezia bulgară (1930), Leș Relations culturelles entre leș Roumains et leș Slaves de Sud. Traces des voïévodes roumains dans le folklore balkanique (1938), Izvoare bogomilice (1938). De o foarte bună primire din partea specialiștilor s-a bucurat studiul Mihai Viteazul în folclorul balcanic
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
Roumains et leș Slaves de Sud. Traces des voïévodes roumains dans le folklore balkanique (1938), Izvoare bogomilice (1938). De o foarte bună primire din partea specialiștilor s-a bucurat studiul Mihai Viteazul în folclorul balcanic (1936). În special în arealul folcloric bulgar, unde frecvență temei este superioară celei din folclorul românesc, cercetătorul distinge trei grupe de creații independente, simultane. Într-o primă grupa, Mihai Viteazul apare ca lider al ideii de nesupunere față de forță otomană, în Țară Românească și în Moldova. Narațiunea
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
treia grupa de balade bulgărești închinate lui Mihai Viteazul înfățișează momentul uciderii acestuia. Notele care însoțesc studiul, numeroase și avizate, fac trimiteri și la variante ale acestor grupe tematice, întregind un comentariu de certă autoritate profesională. SCRIERI: Macedonia în poezia bulgară, București, [1930]; Constantin Berariu. Schița biografica, Cernăuți, 1932; Iacob Negruzzi, București, 1932; A doua opera a lui Eminescu, București, 1934; Contribuții la cunoașterea operei lui Alexandru Odobescu. Bibliografia completă a scrierilor lui Alexandru Odobescu, I-II, București, 1936; Mihai Viteazul
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
Sud. Traces des voïévodes roumains dans le folklore balkanique, București, [1938]; Izvoare bogomilice, București, 1938; Preocupările lingvistice și gramaticale ale lui V. Alecsandri, București, 1940; Primul ziar bulgaro-român: „Viitorul”, București, 1940; G.S. Rakovsky și literatura română, București, 1940; Începuturile teatrului bulgar în România, București, 1941; Înrâuriri românești în literatura și viața bulgarilor, București, 1941; Bibliografia scrierilor lui V.A. Urechia, pref. Aurelian Sacerdoțeanu, București, 1942; Contribuțiuni la istoricul tipografiilor muntene. Activitatea tipografiilor bulgărești, București, 1943; Ivan Vazov în România, București, 1943
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
IORDAN, Iorgu (29.IX.1888, Tecuci - 20.IX.1986, București), filolog și memorialist. Este fiul Tudoscăi (n. Crăciun), înfiată de Ivan Penu, bulgar care se stabilise la Nicorești, și al lui Toader (Toșcu) Iordan, grădinar bulgar venit de peste Dunăre la vârsta de optsprezece ani. Ambii părinți ai lui I. erau analfabeți. La Tecuci face școala primară (1895-1899) și urmează Gimnaziul „Dimitrie A. Sturdza” (1900-1904), apoi învață la Liceul Internat din Iași (1904-1908). Frecventează cursurile Facultății de
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
de Leon Tolstoi (1928). Tălmăcind două dintre cărțile lui Leon Donici (Noul seminar și Floare amară) și scriind despre el, I. a încercat să îl reintegreze în cultura română. Susținută a fost și preocuparea pentru traducerea și cunoașterea unor autori bulgari - Ivan Vazov, Elin Pelin, N. Rainov, Ch. Hristov ș.a. Mai sporadice au fost transpunerile din și referințele la literatura ucraineană (un volum din G. Gașenko, tălmăciri din Taras Șevcenko), cehă (Jan Neruda, Vladislaw Vancura) sau polonă. Multe dintre traducerile apărute
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
de franci, venită prin Ungaria împotriva grecilor lui Vatatzes în ajutorul • Maria Holban crede că pretenția creștinării unor cumani în perioada dinainte de expediția prințului Bela peste Carpați la 1227 este superfluă pentru perioada dinaintea acestui an. Dar după trecerea bisericii bulgare și române, la 1204, sub jurisdicție romană, când cumanii - aliați ai Țaratului Bulgar și Vlah - au rămas, practic, singuri într-o mare de creștini de factură occidentală (până în 1238, când Ioan Asan al II-lea se reîntorcea la religia creștină
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
crede că pretenția creștinării unor cumani în perioada dinainte de expediția prințului Bela peste Carpați la 1227 este superfluă pentru perioada dinaintea acestui an. Dar după trecerea bisericii bulgare și române, la 1204, sub jurisdicție romană, când cumanii - aliați ai Țaratului Bulgar și Vlah - au rămas, practic, singuri într-o mare de creștini de factură occidentală (până în 1238, când Ioan Asan al II-lea se reîntorcea la religia creștină răsăriteană), a creat o conjunctură care, măcar din perspectiva oportunității politice, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Nariot de Toucy, senior puternic, fost bail al imperiului. Tripla căsătorie urmărea, desigur, scopurile politice ale locului și timpului, urmărind să întărească cooperarea stabilită între cumanii dintre Dunăre și Carpați și cruciații din Balcani. A urmat episodul traversării Țaratului Bulgar și Român, după care regele Jonas a rămas alături de ginerele și fiica lui, în Imperiul Latin. Trei ani mai târziu, în 1241, el murea, fiind îngropat (după obiceiul cuman, nu creștinește) în afara Constantinopolului, sub o măgură 5. În același an
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
creeze probleme, el a ales pur și simplu un nou arhiepiscop de Târnovo și a proclamat independența religioasă a Bisericii sale. Totuși, după încheierea alianței bulgaro-grecești, sinodul ortodox de la Gallipoli a consfințit acțiunea sa religioasă și a acceptat crearea patriarhatului bulgar“8. În 1235, soborul religios de la Lampakos, în Asia Mică, recunoștea patriarhia de Târnovo printr-un act semnat de patriarhii ortodocși de Constantinopol (aflat în exil la Niceea), de Alexandria, de Antiohia și de Ierusalim. Așezat în fruntea acesteia a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
muntenești și moldovenești a unor călugări din Balcani. Chiar dacă o astfel de mișcare a fost, nu de puține ori, respinsă de către istoricii români, există destule indicii care vin în sprijinul acestui scenariu. Astfel, represiunile la care a fost supusă ierarhia bulgară de către turci, imediat după ocuparea Târnovei (1393), ca reacție la implicarea acesteia în organizarea Čavdar Bonev, L’église orthodoxe dans les territoires carpato-danubiens et la politique pontificale pendant la première moitié du XIIIe s., în „Études Balkaniques“, Sofia, 1986, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
precis cu incursiunile maghiare în Vidin și regiunile învecinate 24. Pe de altă parte, ar fi exagerat să afirmăm că intrarea celor două țări românești în circuitul ortodox sud-est european s-a datorat exclusiv unui exod intelectual bisericesc din spațiul bulgar sau sârb. Raporturile dintre țările române și mediul ecleziastic de la sud de Dunăre, bizantin și slav, au fost amplificate și de circulația firească a scrierilor laice și religioase, unele dintre acestea cu o pronunțată tentă anticatolică. Euthimie, ultimul patriarh de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
București, Editura Minerva, 1982, p. 194-208, și Nestor Camariano, Athanasios Christopoulos, capitolul Christopoulos et la poésie lyrique roumaine, p. 227-276. • Vezi Emil Georgiev, Étude générale et comparée des littératures sud-est européenness, în „Études Balkaniques“, nr. 3, 1975, p. 98-109. Cercetătorul bulgar face referire la unitatea zonală și în bună parte „genetică“ a literaturilor meridionale, care au, toate, un anumit numitor comun. Vezi, de asemenea, Maria M. Mirasyezis, Traits et thèmes communs et particuliers dans la poésie populaire grecque et roumaine, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]