4,943 matches
-
curiozitate o plasă și cercetați cine erau acum 50 de ani proprietarii moșiilor celor mari din acel ocol și comparați acele nume cu ale proprietarilor lor de astăzi: veți găsi că trei pătrimi din ele au trecut în mâinile grecilor, bulgarilor și la evrei deghizați. Să nu ni se zică ca toți vechii proprietari români au fost incapabili, risipitori și jucători. Ei bine, acesta e modul cu care se plătesc anuitățile și disproporția balanței comerciale, acesta modul în care în genere
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vechi. ["D. ROSETTI VREA CA NEGUSTORII... "] 2264 D. Rosetti vrea ca negustorii, care, afară de puțini olteni, ardeleni și macedoromâni, sunt străini în țară, să fie politicește și social egali cu românii. Nu degeaba li se zice burtă verde. E costumul* bulgar. ["CU GHEȘEFTARI... "] 2264 cu gheșeftari ca Carada, cu eroi ca Candiano, cu oameni de onestitatea lui S. Mihălescu. Mai bine rob în țara drepților decât om mare în țara în care malonestitatea, trădarea nocturnă, vicleșugul și pehlivănia sunt merite și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de Haymerle în decursul căreia răposatul cancelar zicea că daca guvernul român nu ar consimți a se uni cu vederile guvernului imperial (fără a spune ce vederi) acesta se va adresa aiurea. Acest aiurea era Sofia. I se promitea guvernului bulgar că reședința inspectoratului general va fi la Rusciuc, care va deveni un centru de activitate în detrimentul Giurgiului. În aprilie 1880 d. Kogălniceanu e numit ministru plenipotențiar la Paris. Mai nainte de plecarea sa Comisia Europeană intrase în dezbaterea reglementelor de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
CU RUSIA... "] 2264 Cu Rusia autocrată și cezaro - papistă a d-lui Pobedonoszow nu ne putem înțelege. Numai c-o Rusie Pierind cnu [t]ul * în Sofia, Da, e firesc. Emancipați-vă de ruși și atunci vom sta de vorbă. Bulgarii mulțumiți cu starea de vasalitate și ** chiar vasalitatea Trebuie să cază în mînile noastre. 343 {EminescuOpXIII 344} [RĂSPUNSURI I] ["DEJA GERARD HAMILTON... "] 2264 Deja Gerard Hamilton, vestitul fost membru al Parlamentului din Irlanda, între multele mijloace de combatere a politicei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pretutindeni presiuni, pretutindeni corupție, pretutindeni nelegiuire. ["ALTFEL "N. FR. PRESSE"... "] 2264 Altfel, "N. fr. Presse" se înșală când admite un antagonism real între slavii de sud și români. Avem cu toții sânge tracic în vinele noastre. T/ r români T/ s bulgari, sârbi T/ t albaneji Un substrat comun etnic și linguistic. Un radical comun drept bază 375 {EminescuOpXIII 376} ["CEL MAI AUTORIZAT... "] 2264 Cel mai autorizat din șefii opozițiunii, d. Florescu, s-a asociat la aceste energice cuvinte ale primului ministru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
constantă vreme de multe secole. Nu cred să mai fie vreo altă țară de mărimea Moldovei, spunea Cantemir, în care să întâlnești neamuri atât de multe și atât de deosebite. Afară de moldoveni (...), mai locuiesc în Moldova și greci, albanezi, sârbi, bulgari, leși, cazaci, ruși, unguri, nemți, armeni, evrei și țiganii cei cu mulți copii" (1967: 198). Această diversitate marca de multă vreme spațiul românesc și era responsabilă de diversitatea elementelor genetice ale neamului nostru. De altfel, Drăghicescu arăta că doar SUA
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pungași ș( de cocote, răsărită din amestecul scursăturilor orientale ș( occidentale, incapabilă de adevăr ș( de patriotism" (Eminescu, 1938-1939, IV, p.182, apud. Călinescu, 1976: 54). "Clasa noastră cultă (n cea mai mare parte nu este rom(nească. Grecii ș( bulgarii, așezați (n t(rgurile noastre, și-au trimis feciorii la Paris ș( aceștia s-au (ntors ca tineri rom(ni. Neav(nd nicidecum priceperea țării, vorbind (n locul limbei naționale un jargon francezo-bulgăresc, necunosc(nd istoria ș( legile țării, neștiind
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunităților diferite etnic. Dacă membrii „naturali” ai națiunii române erau, prin sânge, prin limba vorbită și prin tradiții, românii, atunci părea că, În mod automat, trebuiau excluși neromânii. În termeni practici, aceasta ar fi Însemnat că maghiarii, germanii, evreii, romii, bulgarii, uncrainenii, rușii, turcii și toate celelalte grupuri etnice, care reprezentau 30% din populația României Mari, erau comunități străine, parazite pentru organismul național 23. Moldovan era Însă mai mult un pragmatic decât un idealist. El era conștient de implicațiile unei astfel
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
adunat și ei În grupuri specifice, dar sînt altceva. Ca să nu mai vorbim despre comunitățile românilor rămași În afara granițelor naționale În urma unor „accidente” diplomatice, survenite după Primul sau al Doilea Război Mondial, care au provocat apariția românilor sîrbi, a românilor bulgari, a românilor unguri, a românilor greci, a românilor ucraineni etc. Istoria românilor americani este nu numai interesantă din perspectivă științifică, dar și pilduitoare pentru istoria zilelor noastre. Așadar, orice lucrare ce abordează această temă va suscita, fără Îndoială, atît luarea-aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cititorii că numărul românilor din Statele Unite ale Americii a ajuns la circa 150.000”, considerînd Însă cifra inexactă și argumentînd acest fapt. În același an, recensămîntul din Canada Înregistra 9.960 de bucovineni și 5.875 de români, laolaltă cu bulgari. Andrei Popovici accepta faptul că În 1914 numărul românilor emigrați În SUA atinsese cifra de 135.000. Vasile Netea, un cercetător deci, presupunea că, Înainte de Primul Război Mondial, În America trăiau circa 150.000 de români americani. Recent, Gelu Neamțu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Europa, asupra unor state Întregi, cum ar fi România, Bulgaria sau Albania. Prezența bazei culturale grecești, destul de subțiri În opinia autorului, a creat bază de doctrină pentru naționalismul lor. Astfel, grecii sînt incapabili să conceapă procesul de dezvoltare națională a bulgarilor sau albanezilor ca pe ceva natural. „Înarmat” cu experiența celui de-al Doilea Război Mondial, care tocmai se terminase și care a avut la bază și unele dintre aspectele relatate În lucrarea sa, Kolarz oferă o soluție pentru rezolvarea diferendelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Izvoare bogomilice, București, 1938; Preocupările lingvistice și gramaticale ale lui V. Alecsandri, București, 1940; Primul ziar bulgaro-român: „Viitorul”, București, 1940; G.S. Rakovsky și literatura română, București, 1940; Începuturile teatrului bulgar în România, București, 1941; Înrâuriri românești în literatura și viața bulgarilor, București, 1941; Bibliografia scrierilor lui V.A. Urechia, pref. Aurelian Sacerdoțeanu, București, 1942; Contribuțiuni la istoricul tipografiilor muntene. Activitatea tipografiilor bulgărești, București, 1943; Ivan Vazov în România, București, 1943; Viață și opera lui Jonathan Swift, București, f.a. Ediții: V. Alecsandri
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
de matur pentru vârsta lui, I.-R. își face un debut impetuos în paginile revistei „Școala nouă” (1889). Primelor articole, concepute în spiritul campaniilor susținute de „Contemporanul”, le vor urma alte colaborări, semnate cu pseudonimele Rion, V. Rion, Noir, Th. Bulgarul, Bulgarul, Faust, Paul Fortună, Gr. Mirea sau cu inițiale, la publicații cum sunt „Critica socială”, „Munca”, „Evenimentul”, „Evenimentul literar”. Ia parte la traducerea din germană a Manifestului Partidului Comunist, iar unul dintre studiile lui sociologice - reprodus în revista marxistă „L
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
matur pentru vârsta lui, I.-R. își face un debut impetuos în paginile revistei „Școala nouă” (1889). Primelor articole, concepute în spiritul campaniilor susținute de „Contemporanul”, le vor urma alte colaborări, semnate cu pseudonimele Rion, V. Rion, Noir, Th. Bulgarul, Bulgarul, Faust, Paul Fortună, Gr. Mirea sau cu inițiale, la publicații cum sunt „Critica socială”, „Munca”, „Evenimentul”, „Evenimentul literar”. Ia parte la traducerea din germană a Manifestului Partidului Comunist, iar unul dintre studiile lui sociologice - reprodus în revista marxistă „L’Ère
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
IORDAN, Iorgu (29.IX.1888, Tecuci - 20.IX.1986, București), filolog și memorialist. Este fiul Tudoscăi (n. Crăciun), înfiată de Ivan Penu, bulgar care se stabilise la Nicorești, și al lui Toader (Toșcu) Iordan, grădinar bulgar venit de peste Dunăre la vârsta de optsprezece ani. Ambii părinți ai lui I. erau analfabeți. La Tecuci face școala primară (1895-1899) și urmează Gimnaziul „Dimitrie A. Sturdza
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
nu. Este plauzibil de crezut că a făcut-o. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. de Ovidiu Pecican, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2002, p. 81. • Ibidem, p. 83. Imperiului Latin al proaspăt alesului împărat Baudouin de Courtenay, a fost bine primită de bulgari și a beneficiat de ajutorul „sciților“, adică al cumanilor 4. Conform lui Alberic, în oastea occidentală erau șapte sute de cavaleri și vreo treizeci de mii de călăreți. Ei nu ar fi putut străbate Bulgaria dacă nu o ajutau cumanii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
i-ar fi trădat pe latini, trecând, în toiul rapidei faceri și desfaceri a alianțelor din acel moment, de partea grecilor. Nu este de mirare că lucrurile s-au putut petrece astfel, câtă vreme între timp, aliatul său tradițional, țarul bulgarilor și românilor, Ioan Asan al II-lea, părăsise definitiv biserica occidentală, revenind la credința răsăriteană. După Doelger, schimbarea de front a lui Ioan Asan (de la Tzurulon) trebuie situată la sfârșitul anului 1237. Jiricek era de părere că, aflând de moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a configurat în momentul • Ibidem, p. 82. • Ibidem, p. 92. • Maria Holban, Din cronica relațiilor româno-ungare în secolele XIII-XIV, București, Editura Academiei, 1981, p. 68, n. 53. când Ioan Asan al II-lea - care își spunea „imperator și autocrator al bulgarilor și bizantinilor“7 a fost împiedicat să obțină tronul de la Constantinopol prin zădărnicirea căsătoriei tânărului împărat latin - încă minor - Baudouin al II-lea cu prințesa Elena, o ortodoxă. Astfel, în 1231 aristocrația occidentală de la Constantinopol a respins uniunea dinastică, preferând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc liniștite au perindat, „în numele credinței creștine“, întinsurile Europei Răsăritene, printre cumani, bulgari, români, ruși, mongoli. Mulți dintre ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-o lume în care Eclezia Romei provoca mai degrabă ură decât admirație. Trecerea de către Petru I a vămii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Este suficientă o analiză sumară a vocabularului creștin de bază din limba română pentru a înțelege că populația romanizată din regiunea balcano-carpatică a gravitat, un timp, în jurul unor centre creștine în care limba de cult era latina. Abia după intrarea bulgarilor în familia creștină 8 și delimitarea tot mai clară a sferelor de influență dintre Constantinopol și Roma în spațiul sârb și croat 9, românii au început să fie asimilați comunității bizantine. Dacă alte popoare din partea noastră a continentului au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
controlului turc, inclusiv spre Țara Românească și Moldova. În acest sens, revelatoare este și apariția în documentele interne moldovenești, la fel ca și în cele muntenești, încă din prima jumătate a secolului XV, a unor toponime și antroponime derivate din bulgari, șchei, și sârbi 22. Există, de altfel, mențiuni documentare privind mișcări demografice dinspre sud spre nord în timpul ostilităților militare din Balcani la sfârșitul secolului XIV și începutul veacului următor 23. Însăși trecerea în Țara Românească a unor „frați“ de la sud
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
muntean Antim, contribuind la propagarea în Țara Românească a normelor de drept canonic ortodox 25. În sfârșit, tradiția sud-slavă, purtând ea însăși marca Bizanțului, va pătrunde în spațiul românesc extracarpatic și prin filiera Muntelui Athos 26, unde isihaști sârbi și bulgari ocupau de mai mult timp un loc important în viața religioasă și culturală, unii dintre ei fiind trimiși chiar în misiuni diplomatice sau așezați în Scaune mitropolitane din afara Bizanțului. Modificările de accent în orientarea religioasă și culturală a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
succesoare de drept ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste pământuri de la romani. Cronicarii legitimau stăpânirea arpadiană în Panonia, Transilvania, Croația și în alte teritorii atât prin forța armelor - ungurii au trebuit să poarte nenumărate lupte cu teutonii, bulgarii, grecii, românii, slavii etc. -, cât și prin acte de recunoaștere benevolă din partea unor adversari mai slabi sau prin alianțe matrimoniale de felul căsătoriei fiului lui Arpad, Zoltan, cu fiica ducelui Menumorut. Chiar dacă fiecare autor medieval releva trăsăturile definitorii ale acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rusești, caracterul compozit al populației. Marea majoritate o formau evreii, lesne identificabili prin ținuta vestimentară și prin stricta respectare a sabat-ului, cu implicațiile economico-administrative de rigoare asupra comunității. Exista însă și o colonie de elvețieni, dar și de francezi, bulgari, cazaci și germani, a căror așezare în zonă era încurajată prin toate mijloacele de către ruși37. Cele mai variate și mai căutate profesii (doctori, mecanici, preoți, negustori) nu erau practicate de ruși, ca și inexistenți în zonă, ci de nemți, greci
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Oficial“, nr. 40, 24 mai 1881, p. 1374-1383. 52 „Românul“, 29 mai 1881, p. 471. • Ibidem. • „Monitorul Oficial“, nr. 43, 28 mai 1881, p. 1403. • Autorul articolului din „Berliner Tagelblat“ prezenta, ca dovadă a apropierii care apăruse între români și bulgari, sprijinul pe care cei din urmă îl oferiseră celor dintâi în comisia Dunării, în „Românul“, 3 iulie 1881, p. 579. • Ministrul de externe Eugen Stătescu avea să respingă, în cadrul unui discurs oficial, reproșurile Vienei în legătură cu acțiunile considerate iredentiste ale românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]