13,186 matches
-
a copiilor, dar nu numai. Treaptă cu treaptă, lecțiile sunt parcurse, la Început cu teamă, apoi tot mai participative, lăsând urme adânci În mintea și În sufletul personajului, care astfel descoperă lumea reală. Afecțiunea pe care o are Va față de bunicii din partea tatălui, artiști În felul lor, pentru că realizau din lutul bine prelucrat oale și alte ustensile de uz casnic, cu linii și cu flori, apropiate de actul artistic, capătă o aură aproape de sfințenie, mai ales față de bunică deși autorul repetă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lor, pentru că realizau din lutul bine prelucrat oale și alte ustensile de uz casnic, cu linii și cu flori, apropiate de actul artistic, capătă o aură aproape de sfințenie, mai ales față de bunică deși autorul repetă pe parcursul romanului expresia "sat cu bunic", afecțiune care Îl va urmări de-a lungul existenței sale. Desele reîntoarceri În timp, În satul cu bunic, eu aș fi spus În satul cu bunici, constituie de fapt perpetua legătură de Împlinire și purificare, legătura cu matricea. Unele tare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
flori, apropiate de actul artistic, capătă o aură aproape de sfințenie, mai ales față de bunică deși autorul repetă pe parcursul romanului expresia "sat cu bunic", afecțiune care Îl va urmări de-a lungul existenței sale. Desele reîntoarceri În timp, În satul cu bunic, eu aș fi spus În satul cu bunici, constituie de fapt perpetua legătură de Împlinire și purificare, legătura cu matricea. Unele tare căpătate datorită comportamentului unui tată, care deși față de Va are o afecțiune cu totul specială dar care uneori
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acela în care „Buni“ constată că nu mai este smântână în casă și că nu are cu ce găti papricașul. Cititorii simt cum le crește tensiunea arterială, dar, cu o clipă înainte de a face un atac cerebral, problema se rezolvă: „Bunicul Severin: Am făcut câteva cumpărături și m-am gândit că vă prind bine. Auzind glasul bunicii în bucătărie, mirat): Da’ ce, bună-ta-i în bucătărie? Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de genul: ‹ „fiilor mei: Lucian, Eugen, Ionuț și Octavian“, „prietenilor mei Viorel A., Petre E. - Timișoara“; „prietenilor de la Cerbu - Tg. Jiu“, „mamei mele“, „părinților mei“, „fiilor mei“, „sorei mele Maria D. - Petreasa“, „prietenilor Piști T. și Nicu F. - Timișoara - București“, „bunicii mele“, „camarazilor mei cadeți“ etc. Trebuie să crezi că poemele tale sunt bunuri de o valoare inestimabilă ca să le dăruiești atât de solemn, în văzul lumii. Patriotism funambulesc În volumul Glasul din... urmă (Zamolsara, Timișoara, 2006), Ioan Crăciun Petrișan amestecă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe care conu’ Leonida i le face cunoscute, în cămașă de noapte și cu fes pe cap, Efimiței: „Fie bune, fie rele, toate vin și toate trec.“ (În viață) „Să nu te temi de oameni, doar de urgia lor!“ ( Spunea bunicul) „De nu ar fi urâtul, n-am ști ce e frumos.“ (În lume) „Minciuna e sămânța ce prinde și pe stânci.“ (La semănat) „Din mult ai de unde pierde, dar la puțin pierzi tot.“ (Ruleta) „De multe ori tăcerea e cel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
urâtul, n-am ști ce e frumos.“ (În lume) „Minciuna e sămânța ce prinde și pe stânci.“ (La semănat) „Din mult ai de unde pierde, dar la puțin pierzi tot.“ (Ruleta) „De multe ori tăcerea e cel mai bun discurs.“ (Zicea bunicul) „Două linii paralele care s-au împletit“ (Căsnicie) etc. Poemele într-un vers ale lui Ștefan G. Theodoru sunt publicate într-o ediție bilingvă, româno engleză, expresie a dorinței autorului de-a avea acces la universalitate. Din nefericire, ceea ce sună
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
haiku-urile sale conțin constatări banale - de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai pricepută bonă. Primul cuvânt rostit către cer Tată. (Când s-a făcut mare, mare cât să-l inunde toată nostalgia grinzilor, a căutat icoana, dar nu a mai găsit-o. Bătrânul dormea somn adânc. Mai târziu a aflat că bunicul său a fost îngropat cu portretul Sfântului pe piept. Doi bătrâni fericiți, zâmbind a neascundere veșnică!) Timpul a trecut. Dumnezeu nu mai era tataia cu chipul afumat de uleiul rânced al opaițului; ca un bunic atent, priveghea rodirea. Cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mai târziu a aflat că bunicul său a fost îngropat cu portretul Sfântului pe piept. Doi bătrâni fericiți, zâmbind a neascundere veșnică!) Timpul a trecut. Dumnezeu nu mai era tataia cu chipul afumat de uleiul rânced al opaițului; ca un bunic atent, priveghea rodirea. Cuvintele lui, primele semne de primăvară. Ochiul treaz al oglinzii de sub streașina casei nu adormea niciodată. Când strecura mâna în buzunarul pufoaicei, în cuibarul găinii, în mormanul de sticle spălate (un leu bucata la cooperativă), în stiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-sa a murit, drumul spre dealul cu mușuroaie îl urca parcă dintr-o inerție ireversibilă. După leturghie, ca un chiriaș dezamăgit, făcea cale întoarsă. Următoarea duminică o lua de la capăt. Nu-l mai căuta pe Dumnezeu. Sfinții niciodată nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
simți respirația lui în ceafă, când stai cu spatele la zid și cineva te țintește în șira spinării? Primul remediu al lașității de "nu se mai poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu sfinți spuse de mămuța, în minunile bunicului confundabil cu Moș Crăciun. Foarte devreme, Dumnezeu, suferind de lombosciatică, s-a mutat la cer. Moșul și-a făcut azil de bătrâni în Eden. Imponderabilul Atotștiutor nici acolo nu știa ce vrea cu adevăratelea. Uneori cobora în odaia vecinului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aveți un copac plin cu flori în grădină." ,,Lențucă, ce dar să-ți fac de Sfinții Împărați? Mâine este 21 aprilie?" ,,Iacove, mai fă o fereastră la odaie, spre drum, să văd primăvara cum urcă..." Ești ultima fereastră săpată de bunicul: privesc prin ea spre dealul cu mușuroaie, mămuța a uitat drumul spre casă. Tu parcă ești roata caruselului de la răscrucile drumului. Se învârtea doar în ziua de hram. Sfântul Dumitru purta la brâu cheile. Niciodată secretarul de la primărie nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se sfârșesc în scutecele botezului: fântânii când îi vine sorocul se retrage în izvor și moare; muntelui când îi este de somn se desface nisip pe fundul mării și doarme într-o burtă de scoică; firul de iarbă, în tâmpla bunicului, repetă un cântec de lagăr. Semnele copilăriei, un coș plin de pietre ai cu ce strivi umbra. Goliat amenință în fiecare intenție, Goliat crește din stâncă. Toarce iarba munților, răsucește funie groasă și înhamă-l la oiștea Carului Mare! Goliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerului. Noap-tea, ascult în chirpic cum crește grâul, cum se desfundă fântânile în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul este o prelungire a imaginarului abandonat seara ca o pereche de ghete rupte: Subconștientul picioarelor goale seamănă cu magazia bunicului stau visele arhivate pe poliță după nevoi, după mărimi, după formă. El nu mai este; eu mă împrumut pentru o noapte, pentru două, apoi, dimineața, le așez în același loc. La 4, meșterul de la centrală băga aburi în calorifere, 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piept cu un ac, doliul este o firimitură din chipul celui care poartă moartea în ochi. Toamna, o hepatită, la început vine în livadă, apoi coboară așa, ca o poleire argintie, peste firul de iarbă, peste cochilia melcilor, peste portretul bunicului, toamnă se face de-a binelea când din ochi se exfoliază lumina cu tot cu felinar. Copoul, râul pe care pluteau ca niște naufragii tramvaiele: Să fii plantă și să fii om nu-i tot una. Se îngroapă frunza cu tot cu vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a aprins, și-a scos penisul ca pe o statuetă de mare preț, l-a ascuns, iar l-a eliberat pentru a și-l expune mai bine. În dreptul ferestrei, lumina poleia mădularul, cilindrul părea o stalactită desprinsă din cer. Fetița bunicului, uită-te ce pulă frumoasă am, hai, deschide ochii puțin, atinge-o te rog, pune mânuța, nu te teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poleia mădularul, cilindrul părea o stalactită desprinsă din cer. Fetița bunicului, uită-te ce pulă frumoasă am, hai, deschide ochii puțin, atinge-o te rog, pune mânuța, nu te teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te fut puțin. Ghemul de sub fereastră respira prin epiderma zbârcită a zidului ca un condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cineva cântă a sete, altcineva ascultă a ploaie: "Nani, nani, puiul meu drag, nani, nani, în leagăn laptele are gust de stea putredă." Ca după topitul stâncilor, primăvara, o deltă albă, vâscoasă, inunda odaia. O să am grijă de tine, fetița bunicului, o să-ți dau bani, o să te îmbrac ca pe o păpușă, numai să nu spui la nimeni. Câteva ore s-a făcut întuneric în camera de la demisol. Moartea și-a lăsat amprentele pe tocul ușii și a plecat. Moartea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine-ți îngăduie, Dumnezeule, să faci obele din singurătățile altora? " Fericiți cei ce plâng că acei se vor mângâia." Am plâns o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o fotografie dosită sub plușul oglinzii, un pieptene, 4 săpunuri "Cheia", 200 de lei (bani în monede a câte 5), Psaltirea, o bucată de mălai coaptă în rolă, 10 ouă fierte. Valiza din carton, cu mânerul dintr-o curea, de la bunicul. La Sibiu, în calea Poplăcii sângele începea să orbească. Dumnezeu nu se mai lăsa scris cu majuscule. Petru era mai trist decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său Isac, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este aburită! Lipeai buzele de ea când erai mic și desenai cercuri. Busuiocul de sub grindă mai cară roua botezului pe frunze, ciupicii din lână, împletiți de bunica, pășesc copăcel prin tindă. Uite lingura din lemn: erai singurul nepoțel pentru care bunicul a cioplit o lingură, ceilalți mâncau cu linguri din aluminiu, se cocleau în laptele cald, a ta era mereu galbenă. Privește, copile, au crescut frunze de fag pe ea! Măcar de dragul decorului deschide ochii. Îmi vorbești despre o patrie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piesa, visul și-a început proiecția în ceașca de cafea. Iarba are miros de primăvară. Femeia are miros de dragoste. Mama miroase a lapte. Tata miroase a șantier. Fetița, miros de păpușă tristă. Băiatul miroase a camion plin cu ciocolată. Bunicul miroase a lagăr. Bunica, a fântână neîncepută. Tanti Didina miroase a curvă. Nebunul miroase a vis. Diazepamul slobozea curelele. În vis nu există timp ca în realitate. Șarpele nu este doar o ispitire a minții, ci și a ceasului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vagonul de clasă. Incertitudinea pare a avea 100 de umeri, mută cimitirele din calea lui Dumnezeu; decorul îi amintește despre o promisiune amânată, bătrânul evită imaginile voalate sub cruci. Nu există un maxim al suferinței; spui "ajunge", când în fotografia bunicului, un ins sever, cu mustață, construiește un lagăr; atunci îți dai seama că ai greșit, că sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]