1,685 matches
-
de locul lui de origine? Miti Matái cugeta câteva clipe și, în cele din urmă, întinse mâna către pieptul barbarului, așezându-i degetul mare pe buric. Departe, răspunse într-un sfârșit. Probabil că în Al Doilea Cerc, dacă într-adevăr buricul reprezintă insula lui. — Asta reprezintă, interveni bătrânul kahuna, care era unul dintre cei care-și petreceau ore lungi studiind corpul prizonierului. Este un obicei vechi, foarte răspândit printre popoarele din nord-vest. —Din nord-vest? se miră Hiro Tavaeárii. Cum se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mulți dintre ei nu este nici în ziua de astăzi, iar ceilalți și-au schimbat perspectiva în urmă cu numai două sute și ceva de ani, când au sosit pe coastele lor primii navigatori europeni. Pentru polinezieni, totul se raporta la buric: insula lor era centrul universului. Aveau chiar foarte bine stabilit Drumul de Stele sau Avei’á, care trecea pe deasupra ei în fiecare perioadă a anului. În jurul insulei se contura apoi un Prim Cerc, în care se aflau insulele, insulițele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne-ntoarcem. Pentru asta te-avem pe tine, Omuleîntoarcere, rase prietenul lui, bătându-l tare pe umăr. Când mă gândesc cum o s-arăți... —Nu-mi mai aminti! îl ruga acesta. Te rog, nu-mi mai aminti, că mi se înmoaie buricul când mă gândesc! —Altceva ți se înmoaie, nu buricul! —Mie?... întreba scufundatorul cu mândrie. Întreab-o pe Maiana!... Dintr-odată se lasă tăcerea, si atat Chimé, cât și Tapú Tetuanúi se uitară la el mustrători. Vetéa Pitó înțelese că a greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rase prietenul lui, bătându-l tare pe umăr. Când mă gândesc cum o s-arăți... —Nu-mi mai aminti! îl ruga acesta. Te rog, nu-mi mai aminti, că mi se înmoaie buricul când mă gândesc! —Altceva ți se înmoaie, nu buricul! —Mie?... întreba scufundatorul cu mândrie. Întreab-o pe Maiana!... Dintr-odată se lasă tăcerea, si atat Chimé, cât și Tapú Tetuanúi se uitară la el mustrători. Vetéa Pitó înțelese că a greșit, căci bâigui, lăsându-și privirea în pământ: — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
kahuna să înceapă să tatueze acest lucru pe Omul-Întoarcere. Astfel că, în aceeași zi, Vetéa Pitó, tremurând tot, era întins pe puntea Mararei și, după ce îi strânse în jurul lui pe toți membrii expediției, Miti Matái așeza cu fermitate degetul pe buricul băiatului, spunând: —Vreau să vă fie foarte clar, în cazul că mi se va întâmpla ceva, că vom începe tatuajele de întoarcere pornind de la această insulă, care se găsește la unsprezece zile spre nordvest de Bora Bora. Remarcă uimirea celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se găsește la unsprezece zile spre nordvest de Bora Bora. Remarcă uimirea celorlalți și adaugă: Prefer să fie astfel pentru că, dacă Vetéa Pitó va cădea cumva în mâinile dușmanilor, aceștia să nu ne poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să nu ne poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul unui craniu de om, lucru care, dacă la început îl făcu să se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci acest ciudat tatuaj însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul unui craniu de om, lucru care, dacă la început îl făcu să se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci acest ciudat tatuaj însemna că începuse să fie un om important. Realitatea este că începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dinspre vest, până în Bora Bora, în timp ce mie mi-au ajuns opt luni ca să mă întorc de la Pământul Infinit. După judecată mea, asta înseamnă că Bora Bora se află mai aproape de marginea răsăriteana, decât de marginea apuseana. Dar Bora Bora este buricul lumii, protesta Chimé din Farepíti. Toate insulele se considera buricul lumii, îi atrase atenția căpitanul Mararei. Și înrealitate fiecare insula este buricul lumii pentru locuitorii ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să se afle exact în centru. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
opt luni ca să mă întorc de la Pământul Infinit. După judecată mea, asta înseamnă că Bora Bora se află mai aproape de marginea răsăriteana, decât de marginea apuseana. Dar Bora Bora este buricul lumii, protesta Chimé din Farepíti. Toate insulele se considera buricul lumii, îi atrase atenția căpitanul Mararei. Și înrealitate fiecare insula este buricul lumii pentru locuitorii ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să se afle exact în centru. Eu am călătorit mult, adaugă el, fără aroganță. Și am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înseamnă că Bora Bora se află mai aproape de marginea răsăriteana, decât de marginea apuseana. Dar Bora Bora este buricul lumii, protesta Chimé din Farepíti. Toate insulele se considera buricul lumii, îi atrase atenția căpitanul Mararei. Și înrealitate fiecare insula este buricul lumii pentru locuitorii ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să se afle exact în centru. Eu am călătorit mult, adaugă el, fără aroganță. Și am ajuns la concluzia că adevăratul centru al lumii trebuie să se găsească într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
m-au condus spre o insulă pierdută și solitara, locul cel mai dezolant pe care l-a creat vreodată Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a uriașilor de piatră? —Exact. Vechii ei locuitori o numeau Te Henúa, care în dialectul lor înseamnă chiar Buricul Lumii, sau Mate Ki te Randi, care înseamnă Ochii care Privesc Cerul, deoarece craterele vulcanilor ei seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a uriașilor de piatră? —Exact. Vechii ei locuitori o numeau Te Henúa, care în dialectul lor înseamnă chiar Buricul Lumii, sau Mate Ki te Randi, care înseamnă Ochii care Privesc Cerul, deoarece craterele vulcanilor ei seamănă cu niste ochi care privesc mereu stelele, insă numele ei adevărat este Rapa-Nui1, sau Marea Râpă, deoarece seamănă foarte mult cu o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în mod revoltător cu siguranță... cine să mai înțeleagă aceste schimbări, aceste adevăruri dintotdeauna?... Tineretul din ziua de azi... să-i vezi cum umblă pe stradă... cum se îmbracă și cum se comportă... chiar și fetele... ies pe stradă cu buricul gol și înzorzonate ca vitrinele... nu mai au pic de bun simț... iar băieții, niște golani, niște derbedei... să nu cumva să le ieși în cale... Chiar așa o fi, în ziua de azi?... Așa o fi... Tinerii nu mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și picurătoare. V-ați revenit? întreabă sora. Ați aiurit tot timpul. Ce spuneam? Icoane Făcătoare de Minuni, pietre prețioase, morți, oameni care cred în minuni... o mulțime de vorbe fără noimă. Sînt rău tare? Coloana. S-a rupt prin dreptul buricului. Deci... Da. Dar bine că ați scăpat. Simion tace un timp și apoi șoptește abia auzit: Mai bine nu... O clarvăzătoare Pe șesul Bahluiului rogozul era pînă la brîu și Adela înota cu greu spre iaz. Era îmbrăcată doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nuse, care a făcut scandal că nu i s-a repartizat nici un exemplar din 1001 de nopți și că știe ea ce vrea publicul, că și cu Fiametta a pățit la fel și nu și-a făcut planul. „Și de la buric În jos se vede tîrgul frumos și-n inima tîrgului limba cocostîrcului.“ Era derutant. Nu-i puteam dibui criteriile morale după care acționa. Făcea referate de desfacere a contractului de muncă, cărora nu le dădea curs, doar așa ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de baie. Nu mai nimerea să-și descheie nasturii la cămașă. Era cu pantalonii-n vine și de-atîta bîțÎială - amfitrioana Îi vîră grațios În gură o măslină - i se Încurcau picioarele În bretele. Să-i fi văzut burta țuguiată și buricul ieșit În afară ca o suzetă, se tîra pe labele alea păroase, mușca franjurile cuverturii, Îi pupa ciorapii - amfitrioana Îi vîră În gură o jumătate de ou cu maioneză - leit Emil Jannings În Îngerul albastru, demență curată...“ Sună. „Ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iubirea. Vreme de cincisprezece ani Niki Bârsan existase acolo, În fiecare din ei, era negativul lor pe care-l urau și-l adulau În secret. țașa m-apucă totdeauna Înaintea călătoriei se umflă și crește de parcă am sculament pînă deasupra buricului sînt excitat ca Înainte de-a intra Într-o femeie sigur Wanda așa-i umblau sfîrcurile tari și groase ca niște degete pe pieptul meu le simțeam prin cămașă și era mai al dracului da și singur cuc pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
distructivă și sentimentul de jignire, acum nu mai era decât un firicel fumuriu de prudență. Am rămas pe palier, cu palma lipită de ușa încuiată și m-am lăsat să cad în genunchi, obosit și stors de vlagă, plimbându-mi buricele degetelor peste vopseaua albă, lucioasă și scoțând scârțâituri. Spații goale, bariere, prudență și puterea voinței, acesta era jocul pentru care mă născusem. Important, după cum sugerase Randle, era să știu care bariere puteau fi deschise pentru a înainta și care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-am răspuns, ea se lăsă pe spătarul scaunului, legănându-se pe picioarele din spate, și ridică din sprâncene. Iată un secret: simpla idee că Clio Aames este reală și face parte din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
terminat, Clio și-a lipit coatele de corp și a rămas întinsă deasupra mea (cu mine încă în ea), cu capul culcat pe umărul meu, atingându-mi bărbia cu fruntea. Totul părea atât de limpede, atât de clar și detaliat. Buricele degetelor mele pe spatele ei ud, pe coastele ei. Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările noastre desincronizate. Apăsarea care mă împiedica să-mi umplu plămânii: Greutatea lui Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în ceva intim și apropiat și inevitabil. Într-o magazie subterană, doldora de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului, Își zise, În mijlocul lumii și al oamenilor... da, ar fi o idee. Închise ochii, Își lipi tălpile, Își Împreună mâinile pe piept. Încet, cu hotărâre, Începu să numere, Într-o stare de concentrare totală. După ce șaisprezecele magic fu pronunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care au parcurs În mod ordonat capitolul, de sus În jos și de la stânga la dreapta, Începând deci cu titlul, lucrurile Încep să se limpezească. Cei care au ajuns Însă la acest paragraf doar frunzărind cartea, parașutați la Întâmplare de buricele propriilor degete În căutarea unor mici puncte de atracție locale, cum ar fi dialogurile marcate prin liniuțe la Început de rând, din care până acum am pus doar unul, plutesc Într-o oarecare ceață. Ne aflăm În Purgatoriu, loc unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la pământ. — Fugiți! Salvați-vă! a gemut el eroic, Împingându-ne cu privirea, În timp ce un ondulator de păr Începuse să-i pârlească mustața. Supliciul lui nu trebuia să rămână inutil ( Între timp, un storcător de fructe prinsese a-i răzui buricele degetelor de la mâna stângă); pe sub capa sacrificiului său, fluturată În fața mecanismelor setoase de sânge, aveam timp să ne strecurăm, cel puțin până când cele două reșouri ocupate cu perpelirea spetelor aveau să-și ducă la bun sfârșit minuțioasa activitate. Am țâșnit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]