3,155 matches
-
loc sfânt. După ce așteptă ca mulțimea să capteze emoția momentului, călugărul se apropie de relicvariu, plimbându-și mâinile peste el, ca și când ar fi vrut să Încălzească bronzul rece. Mai Întâi păru să desprindă o cataramă care probabil că asigura baza bustului. Apoi, acționând peste niște Închizători invizibile, deschide o porțiune deasupra capului, făcând să se rotească o parte din chipul sculptat. În cavitate luci o albeață. Craniul vreunui sfânt sau al vreunui martir, se gândi Dante, plictisit. Nu prețuise niciodată acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doar de o statuie din fildeș, asemănătoare cu acelea ale zeilor din vechime. Între timp, călugărul Își deschisese larg brațele, cerând tăcere din partea mulțimii. Apoi Își duse mâna spre relicvariu, acționând asupra unui fel de mici manete care ieșea din bust. O trase spre dânsul, deschizându-l și scoțându-i la iveală conținutul complet. Apăru trunchiul unei tinere, al unei adolescente, retezat din dreptul taliei. Chipul ei cum nu se poate mai frumos și impasibil părea să fie acoperit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând după culoarea estompată a carnației și după imobilitatea expresiei. - Priviți, relicva! auzi exclamând mai multe glasuri din jur. - Profetul! strigară alți câțiva. Se Întoarse să observe mai bine bustul acela nud, de această dată cu un sentiment de agasare. Așadar, nu era o statuie, ci o porțiune de trup mumificată, se gândi el scârbit. Totuși, pielea Întinsă a feței, rotunjimea obrajilor și a globilor oculari care se ghicea pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
proastă calitate și de miasmele care se ridicau de sub giulgiurile murdare azvârlite peste cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele nude ale mortului. Capul fusese potrivit pe bust și numai cârpa scămoșată dintr-o parte a gâtului mai amintea de masacru. O mână milostivă dezbrăcase și spălase trupul. Dante se apropie ca să observe din nou chipul acela, pe când Cecco se oprise la o anumită distanță, cu fața strâmbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei acelei premoniții. Dante Își Învinse primul impuls de a Îngenunchea și se ridică la loc În picioare. I se părea că ceva se schimbase În diafana consistență de ceară a bustului vorbitor, ca și când obrajii, din pricina efortului de a striga, Își căpătaseră culorile vieții. Și mișcarea pieptului era mai rapidă, cu respirația grăbită de un Început de gâfâială. Într-acestea, fata deschise gura. Dante văzu clar cum pieptul i se umfla ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fie vorba de un artificiu mecanic, părea greșită. Nici măcar genialul al-Jazari nu ar fi fost În stare să reproducă acea imagine a unei vitalități autentice, pe care fata o emana. Privirea i se abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tărie de caracter amenința pe răpitorul patriei sale, trebuia asasinat în taină, fără zgomot. {EminescuOpIX 220} Și astfel s-au și urmat. În locul unde comuna Iași a așezat un sarcofag de marmoră, în locul unde astăzi se ridică pe o columnă bustul nemuritorului martir, acolo s-au întîmplat acea faptă a întunericului, acea mișelie demnă de diplomația veacului trecut, acea nerușinată pălmuire a slăbiciunei și dezbinării poporului românesc. Și într-adevăr, ce rușine mai mare putea să ni se întîmple? După ce ni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ură între fiii aceluiași pământ, care oricât de deosebiți ar fi în păreri, frați sunt, fiii aceleiași mame sunt. Aniversarea asasinării lui Grigorie Vodă și a răpirii pământului strămoșesc ne-am reamintit - o cu durere și alaltăieri, cu ocazia descoperirii bustului pe care Măria Sa Preaînălțatul nostru Domn l-au dat în dar orașului Iași. Serbarea a fost tot atât de frumoasă și de demnă ca și în anul trecut. După serviciul funebru la Mitropolie, o mulțime nenumărată de popor cu arhierei în frunte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
funebru la Mitropolie, o mulțime nenumărată de popor cu arhierei în frunte s-au pus în mișcare spre piața Beilicului, trecând în procesie prin stradele de căpetenie ale orașului. Ajunsă în piață, în mijlocul căreia se înălța în cunună de laur bustul de marmură al martirului, clericii începură cu citirea acelor molcome și tânguioase versete bisericești, scrise în dulcea limbă a trecutului, pline de sfințenie și pace sufletească, prin care se cere de la stăpânul lumii repaosul de veci, vecinica amintire și orânduirea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
retras în târgușorul Ocnei în reamintirea unei vieți bogate, închinate întreagă acestui popor, acestei țări. Dar se vede că deodată cu toamna anului acestuia a fost scris să vie și toamna acestei vieți iubite, căci același soare care a luminat bustul de marmură a lui Grigore Vodă au încunjurat cu razele sale fruntea înmărmurită a lui Constantin Negri și mormântul său, deschis să-l primească. Astfel pământul românesc primește în brațele sale pe copiii săi adormiți cu aceeași blândețe ca sânul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ciorapi de mătase grea, pantaloni cu vipușcă de bancher; avea câteva perechi de pantofi, genul mănușă, dar care nu făceau nici un fel de crețuri la talpă, și cu atât mai puțin se toceau, și o curea cu monogramă gotică. Cu bustul acoperit, era pus într-un scaun de piele neagră și tras pe niște roți instabile până la baie. Uneori când îl așezai în scaun prima dată se încrunta, alteori îți arunca o privire mult mai voalată de aceptare înveninată; dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mostre de mâncare, săpun, medicamente, cărți pe toate temele, raporturi ale Biroului de Etnologie Americană și publicații ale Institutului Smithsonian, ale muzeului Bishop din Hawaii, The Congressional Record, legi, pamflete, prospecte, cataloagele facultăților, cărți aiuristice despre igienă, sfaturi despre dezvoltarea bustului, despre cum să scapi de coșuri, despre longevitate și couéism, pamflete despre flechterism, yoga, spiritism și propagandă împotriva disecției; era pe lista de corespondenți a Institutului Henry George și a Fundației Rudolf Steiner, a asociației locale a avocaților, a Legiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu noutăți de pe Clark Street, amocuri pornografice și numere din Somebody’s Stenog*; tachinând-o pe Lollie Fewter care era abia venită de la depozitele de cărbune, fata aceea cu ochii ăia verzi din care nu încerca să alunge focul, cu bustul ei pistruiat prezentat adunării de bărbați, care venea cu cârpele ei de lustruit parchetul și legănatul molatec al mersului. Și da, Einhorn, atent pe stinghia pe care sta cocoțat, cu picioarele lui moarte, și totuși aruncându-ți în obraz faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îngropat cu ele sub nas, dar neputând să le atingi sau să le vezi. N-am dreptate? Trebuie geniu ca să te ridici deasupra... O după amiază liniștită-liniștită în biroul lui din spatele casei, cu o mușama pe masa cu cărți, cu busturi în perete, mașini invizibile sforăind și tremurând către parc, soarele lucind în curte în afara ferestrei cu gratii împotriva hoților, cu bilele de biliard sărutându-se și ricoșând pe fetru, și buretele de cauciuc, și ușa din spate de la pompe funebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de seară, iar trupul drapat în rochia ei lungă închipuia un rulou omenesc neîntrerupt. Avea pantofi aurii și mănuși albe până la cot, arăta vizionară, orientală, cu părul ei bogat ridicat într-un fel de turn care ședea în echilibru pe bustul ei generos. Avea o față clară și rece, ca un anume tip de vreme, deși brazda prelungă și pronunțată a buzei de sus sta gata să se miște, de parcă urma să rupă tăcerea printr-un gest potrivit și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru că lucram cu animalele. Și strada era un afrodisiac, cu barurile în care se dezbrăcau femei și cu afișe pline de țâțe, de picioare învelite în paiete. Plus prietena lui Guillaume, o femeie cu o cherestea luxuriantă, unduitoare, cu un bust imens de mozzarella, o doamnă între două vârste care se îndrepta direct spre pat și-l aștepta acolo pe înserat, în timp ce începeam să închidem magazinul, foșnindu-și frunzele în așternut asemeni unui copac falnic și alb. Dar nu prea aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
căutate cu atenție printre zulufi, cu o gură mare, care denota un suflet cu pofte imense, nestăvilit; spunea tot ce avea chef, nepunându-și nici un moment problema că i-ar putea sta ceva în cale. Avea șolduri prelungi și înguste, bustul generos, și purta fuste pe corp și pulovere și tocuri înalte care confereau un arc de nerăbdare încordată mușchilor gambelor ei; avea un pas mărunt și frumos și un râs violent, total, și critic. Nu-mi prea amintea de Willa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sfâșiat-o până la brâu. Ea a țipat. Și iată sânii ei uriași și moi înveliți într-o fâșie de pânză roz. Ce uimire imensă m-a cuprins să-i văd dintr-o dată! Ea a oftat adânc și și-a acoperit bustul gol cu mâinile, după care s-a întors cu spatele. Cu toate astea, în țipetele ei erau și hohote de râs. Cât de tare îl mai iubea pe Simon! Și el o știa. Ascunde-te, ascunde-te! a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Al lui Einhorn era nins, ceea ce-i făcea ochii și mai negri. Mi-a observat costumul la două rânduri pe care mi-l dăduse Simon și mi-a spus: Te descurci bine, văd, Augie. Casa puțea. Cărțile cădeau de pe rafturi. Busturile marilor oameni erau pierdute pe sub negurile tavanului. Scaunele din piele neagră se țineau încă bine, dar se deteriorau totuși și ele. Einhorn s-a apucat să se plângă zdravăn de Mimi Villars, care îi nenorocea fiul. Mimi s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
când pășea. Continua să burnițeze; lacul arăta ca laptele. Înăuntru, lămpi palide luceau pe pluș, pe stacojiul de Orient Îndepărtat și pe mahon. Erau paravane persane și coifuri al căror vârf se termina într-un smoc de păr de cal, busturi ale lui Pericle, Cicero și Atena, și câte și mai câte. Și era și un portret al maică-sii. Bineînțeles, femeia arăta țicnită și purta o coroană, un sceptru în mână și un trandafir în alta. Machetele de corăbii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se află printre cele mai bine păstrate secrete ale universului. În clasă, sau afară, în tămbălăul din curtea școlii, în mirosul de pipi care venea de pe hol, în sunetele tremurate ale pianului ce se auzea din sala de muzică, printre busturi, hărți și raze de praf de cretă, eram fericit. Mă simțeam acasă. Îmi doream să le dăruiesc copiilor ce aveam eu mai bun și să le spun tot ce știam eu. La aceeași școală preda latină și algebră fostul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
poeziei lui Baudelaire, imaginea diformă se structurează brusc, iar de pe pat se ridică trupul zvelt al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în sus, cu buzele tremurîndu-i iar mîinile, nervoase, pregătite deja să-l repeadă pe Mihai sau să-l cheme. Degetele lui Mihai mai fac un gest, trecînd la următorul nasture. Umerii Mariei cad, anume, să poată Mihai dezgoli mai ușor bustul, peste care, mai mult ca o adiere, începe să lunece sărutul lui. Te rog!... tremură tot trupul Mariei, cînd simte fierbințeala sărutului pe sîn și, parcă vrînd să se elibereze, întinde brațele lung, să poată cuprinde spatele tînărului, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu tărtăcuțe decorative, o coloană de abanos modelată de natură sau de mâna artistului, greu de spus care dintre cele două. Lângă peretele cu fereastra erau înșirate bidoane cu lut, iar la capătul lui o suită de modele de ghips: busturi, trupuri fără cap în mișcare, capete așezate pe piedestaluri din lemn nelustruit. După gustul lui Alexander pardoseala din plăci albastre de ceramică, ce imitau gresia olandeză, era acoperită cu stuf uscat și paie. Alexander traversă camera și începu să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se poate face cu materia primă din dotare. Rachel avea genul de siluetă care mie mi se pare perfectă, adică Înaltă și slabă, dar nu la modul extrem În care Înțelegea Linda noțiunea de „slab“; cu toate că ea considera că are bustul prea mic, nemulțumirea fiind o parte esențială a condiției umane, și investise Într-o colecție impresionantă de sutiene cu burete pentru a compensa acest neajuns. Îmi amintea În privința asta de dna Smiling din Cold Comfort Farm, a cărei obsesie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]