2,562 matches
-
pădure, unde mai apucau câte o frunză din vlăstarii copacilor, câte un fir de iarbă rămas încă verde la umbra lor. Iar noi, copii jucam mingea. Ei, mingea! Un boț de păr de vacă înfășurat și bine legat în niște cârpe. Și când m-am trezit eu din joacă, vacile mele nu mai erau... Le-am căutat o bună bucată din pădure, se însera și nu le-am mai găsit. Mă gândeam cu teamă ce-o să zică mama când m-o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
trecu destul de ușor în spate. Ea se înălță ca o pisică cu ghearele scoase într-un ultim efort de apărare. Bărbatul îi aplică un upercut scurt la ficat lansat cu repeziciune, violență și pricepere; se prăbuși fulgerată, moale ca o cârpă; căzuse inconștientă cu fața în sus; se uită la ea atent; respira greu iar picioarele îi erau contorsionate nefiresc sub banchetă; îi verifică expert poșeta; actele, banii și niște notițe despre un copil care suferea de o dizabilitate multiplă și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
era singurul loc care vi se potrivea vouă. Da, eu... Sânt bine sănătos, am fugit din România, m-am stabilit în Franța, unde tocmai am cunoscut-o pe aia mică a voastră pe care vă ajutam să o schimbați cu cârpe, că pe vremea aia nu existau pampersi la noi, și acum vreau să o fut. O lăsați, nu vă supărați? M-am îmbrăcat în tăcere am ieșit în vârful picioarebr. Dormea. Sau se prefăcea. Am ajuns la hotel. M-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aprinde lumina, de preferat înainte de genericul de final, și să mă preling pe scări, într-o seară, vin, ca de obicei, după începerea filmului, din garsoniera mea de unu pe doi, pe care o împărțeam cu o mătură și niște cârpe umede și puturoase, și mă postez strategic lângă ușă ca să fiu primul la ieșire. Nu trec bine cinci minute și un grup de studenți, de la Actorie, cred, ținuți la cursuri peste program, invadează sala împingîndu-mă în întuneric către fundul ei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mare grămadă de gunoi de pe acel 31 maidan m-a făcut întotdeauna curios: ce e, de fapt, gunoiul? Noi nu distingem, ca americanii, între waste, trash, garbage etc. Totuși, consistența a ceea ce numim gunoi diferă mult de la morman la morman. Cârpele împuțite nu mai predomină în noile gunoaie. Le vezi mai mult agățate prin crengile copacilor, tot mai decolorate, an de an, până putrezesc cu totul. Acum, ambalajele produselor electronice made in China formează o bună parte din materia gunoaielor. Bineînțeles
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era un fel de sătuc sau o mahala cu trecători rari, prost îmbrăcați, cu înfățișarea necăjită a omului mărunt. In firele de telegraf erau încurcate zmee cu cozi de cârpă. Am găsit până la urmă și școala, o clădire veche de peste o sută de ani, îngălbenită ca o măsea putredă. Am intrat în curte. Aerul se făcuse atât de roșu, încît panourile de baschet, strâmbate grotesc, păreau negre ca smoala. Pustietatea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
până devine o hârcă dezgustătoare. Și iată că masa rotundă din vârful muntelui, însemnată cu un decaedru, se ivește deodată în fața lor, și Cei Zece se pregătesc de atac. Dar înțelepții care stau la masă se dovedesc niște manechine de cârpă, aruncate cu ușurință pe jos. Șezând în locul lor, personajele află de la maestru Marea Taină a nemuririi lor. Ei sânt eterni pentru că sânt personaje într-un film, pentru că nu aparțin realității perisabile, ci imaginarului nepieritor. Ca în "Noaptea 267 americană" sau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în depozitul de materiale. - Îl cunoști? - Păi sigur că da, îmi este unchi. Omul ridică din umeri și-și văzu de treabă după ce-i arătă, indiferent, direcția. Când îl văzu, maistrul coborî de undeva, de la etaj. Se șterse cu o cârpă, îi întinse mâna și-l întrebă: - Cum a mers la examen? I-ai dat gata pe ieșeni? Hai, nu te bosumfla, c-am glumit. Nu, serios, cum a decurs examenul, când vei afla rezultatul? - Știu și eu... Cât m-am
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
detest și mai mult. De fapt, nu știu... dacă ar fi trăit pe malul stâng al Parisului sau undeva de genul ăsta, ar fi universal acceptat drept un boem... zice Bladesey, scoțându-și ochelarii și ștergându-le lentilele cu o cârpă. Unul din ochii lui Bladesey e mai de căcat decât celălalt, așa că are o lentilă mult mai groasă. — Ai naibii puțoi drogați, ce mama dracu știu puțoii ăștia? Un vagabond e doar un vagabond, firar a naibii. Arăt spre puțoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să scotocesc după unii murdari, dar nu chiar atât de murdari, din maldărul puturos. Casa asta-i o cloacă. Pute mai rău aici decât În șopornul lui Hector. Îndes tot ce pot În saci de gunoi, atac suprafețele cu o cârpă umedă apoi dau puțin lustru și târăsc aspiratorul pe podea. Sunt transpirat când aud soneria. Închid aspiratorul și respir adânc. Bunty intră și o conduc direct În dormitor, unde am schimbat cearceaful de pe pat și de plapumă și o așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele, scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Șefan? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu!... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete șterse de sânge?". Dar e insuficient să citim acest pasaj, ca de altfel întreg pamfletul Baroane (1943) prin cheie retorică. Din perspectiva istoriei literare, el reprezintă un important punct de referință în diacronia pamfletului românesc, înțeles în dubla
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din cap, și din gât: Tărâțe, tărâțe, tărâțe. N-avea numai tărâțe în ea. Sângele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre lemne, Sub pupila de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la prăvălie este să se înhame de bunăvoie la o roabă și urmat cam la doi metri de coasociatul său Grummer să alerge, în goana mare, prin praf și arșița soarelui, străbătând comunele rurale, în scopul unic de a aduna cârpe vechi, tinichele de untdelemn găurite și în special arșice, pe cari apoi le mănâncă împreună, după miezul nopții, în tăcerea cea mai sinistră..."113. În concluzie, și pe dimensiunea trofică se constată la Urmuz o multiplă raportare la coordonatele caragialiene
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu firi rebele, Zi și noapte-atât...manele? Ascultați și simfonii! -Nu! C-au ,,versuri cu prostii”! NĂFRAMA VISULUI Te porți ciudat și-mi dai de știre, Că nu mai sunt marea-ți iubire Și că năframa visului frumos, Azi cârpă-i de spălat pe jos! EȘTI CEA MAI BUNĂ... Frumoasă ești -nimic de spus-! Dar ce folos că tu ades, Ești cea mai bună la produs Nefericire, nervi și stres! VERIȘOARA La margine de morală, O iubesc intens din școală
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
extenuați, s-au trântit pe spate, cu brațul peste ochii închiși, am putut să privesc mai detașat, în închipuire, camera aceea și am zărit într-un colț lucrul pe care mă așteptam să-l găsesc acolo: o păpușă urâtă de cârpă, cu trăsăturile feței desenate cu pixul, zăcând cu ochii orbi în tavan. Am adormit și am visat că eu și sora mea găsiserăm într-un sertar niște filme vechi, cu imagini în negativ, și ea le lungise ca pe niște
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un miros de piatră arsă te învăluie. Și în acea clipă, care poate nu se va mai repeta, o vezi deodată: o față subțire, ca modelată într-o coajă de sticlă luminoasă, niște umeri goi și firavi. O păpușă de cârpă strânsă la piept. Codițe lungi, cuminți, coborând peste decolteul rochiței de stambă, ca un sac diform care îi lasă doar umerii goi, ca niște lujeri. Vă priviți în ochi. Ea se înalță spre tine. Te sărută lângă colțul gurii, îți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a plămânilor 81 și inimii, peste care se înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori; grădinile Orientului, gropi de gunoaie; incunabulele cu înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram iadul acelei lumi visate și tânjite de spiritul nostru, iar drumul prin iad, până-n adâncul iadului, era singurul accesibil nouă. Exista o simetrie ascunsă, care opunea viscerele de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să iasă stelele, dar noi trebuia să ne privim în continuare în ochi, până când după umărul tău avea să se ițească, plin de bucle răsucite, capul cu pleoape albe și gene ușor orientale al ei, al fetei cu păpușa de cârpă... Și uite că au trecut de mult cei zece ani și nu am scris marea carte. Nici măcar nu am înnebunit. Am ajuns un bărbat care a avut destule femei, un autor de succes, cu prieteni, cu un apartament deloc asemănător
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un geamăn al meu, mumificat, zăcea poate în aceeași
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe o rână și să putrezesc acolo, să rânjesc acolo, să mă destram și să mă fac țărână și cârpe împuțite și oase galbene, sparte... Numai versurile pe care le repetam în gând mă apărau, îmi dădeau curaj și mă făceau să visez la orele când, în altă singurătate, sub soarele negru al inspirației, aveam să-mi plătesc biletul, să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gașca a intrat ca pe o scenă de cabaret, cîntîndu-mi, ca de fiecare dată, What's a nice kid like you/Doing in a place like this? Fiecare dintre ei țopăia și dansa rotind între degete, pe deasupra capului, câte o cârpă parfumată. "Salut, salut, Victoraș, de lăbuță nu te lași?" strigau, trecîndu-mi pe la nas lucrurile acelea impregnate de mosc, care nu erau altceva decât niște chiloți negri de dantelă, un sutien, o fustiță mini, niște ciorapi de damă, un furou și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o hieroglifă, dar ce anume, fără să știe, reprezenta? Era o cheie, dar pentru care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu galerii, campanele și fațade lucioase de piatră, reflectând norii; câteodată surâzând 156 unor prieteni dragi, alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu creioane colorate aruncate peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată strâmb cu pixul pe față, azvârlită pe podea. O debara plină cu saci și bocanci scorojiți, pe care stă ghemuită o fată numai piele și os. Niște turle fantastice, văzute de lângă creneluri, parcă de cineva aflat în zbor, apropiindu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
palmieri lângă palmieri până la tavan - cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor printre piesele prismatice ale unui joc de construcții. Foarte încet, dizolvat de emoție, m-am apropiat de fetița care-și făcea de lucru cu o păpușă de cârpă ale cărei trăsături erau desenate tremurător, cu pixul, pe cercul de pânză al feței. Când am fost în fața ei, și-a ridicat deodată ochii spre mine. Doamne, cum să nu-i recunosc? Cum am putut să rătăcesc atâta vreme? Căci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apostolilor să se vadă doar, să-i pot recunoaște pe fiecare, Ioan tânăr, aplecat spre Iisus, apoi Petru cu cheile, Pentru un creștin, Daniel, îl aud acum pe Theo vorbind în timp ce-și șterge degetele de vopsele de-o cârpă decolorată, tot ceea ce face pe pământ e cu bătaie lungă în cer, pictura mea mă înalță și mă coboară într-un ascensor fără oprire, Părintele stareț trece acum cu fața spre firida proscomidiei, Theo a pus aici Răstignirea, ocupând aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]