1,865 matches
-
bohor”, bou sălbatic etc.). La acestea din urmă lipsește aparent motivul „legarea animalului”. Este în schimb explicit motivul sacrificării animalului și cel al împărtășirii eroului din carnea acestuia. Inițial, eroul rătăcește în căutarea animalului, fiind nevoit să-și caute o călăuză : N-ai văzut, Doamne, pe-aicea, D-un bohor, de-o fiară neagră ? Răspunsul ne sugerează drumul spiralat, labirintic al voinicului : De te-i duce precum vii, Pe bohor îl vei găsi... [Voinicul] Șapte moșii că-mi săriară, Cu bohor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ne întoarcem, le porunci Tanaka. Or să ne creadă neciopliți dacă întârziem. V-aș ruga să-mi povestiți despre Japonia. Când plecați de aici? Am auzit că mâine după prânz. — Tecali e foarte aproape. Mâine dimineață am să pun o călăuză indiană să vă aștepte aici în zori. — Nu putem să facem așa ceva! clătină Tanaka din cap neînduplecat. Noi am venit în această țară cu o însărcinare de îndeplinit. Dacă se întâmplă ceva cu noi prin ținuturi necunoscute, însărcinarea noastră va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști limba, zise samuraiul aruncând o privire furișă înspre Tanaka Tarozaemon care dormea buștean. Cum ai să te descurci? Omul acela zicea că o să trimită o călăuză. Prin fața ochilor samuraiului trecu imaginea acelui călugăr care se lepădase de Dumnezeu care le mângâia hainele și îi ruga să-i povestească despre Japonia. Cu toate acestea, samuraiul înțelegea la fel de bine și părerea lui Tanaka: însărcinarea avea o însemnătate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pot să merg, ci mă voi duce în țara mea și în locul meu de naștere." 31. Și Moise a zis: "Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoști locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză. 32. Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni-l va face Domnul." 33. Ei au plecat de la muntele Domnului, și au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Un ghid din 1882 enumera selectiv 29 de birturi și restaurante bucureștene și 32 de cafenele, printre „birtași“ fiind înregistrați: Antonovici Avedic, Stavri Constantinovici, E. Gilet, Ioan Constantin (str. Doamnei 5), Ionescu N. Iordache (str. Covaci 7) ș.a. (Th. Bauer, Călăuza Bucureștilor, 1882). Patronul restaurantului și grădinii Rașca, Ignatz Hrtska în cetase nu demult din viață, la 14/26 aprilie 1882, în etate de 56 de ani (ROM., 16 aprilie 1882. p. 335). Segmentul din strada Știrbei-Vodă, menționat mai sus, era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
care stă scrisă viața poporului român și încheie o perioadă plină de lupte și de greutăți, dar și bogată în bărbătești silințe, în eroice fapte. În acest moment voi repeta ceea ce am spus totdauna, că voința Națiunii a fost pururea călăuza domniei Mele. De cincisprezece ani sunt Domnul încongiurat cu dragostea și cu încrederea Națiunii; aceste sentimente zilele bune le-au înveselit, zilele grele le-au întărit între noi. Mândru, dar, am fost ca Domn, scump mi-a fost acest nume
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
omului, se schimbă, iar literatura de acum două mii de ani sau, mai apropiată, de acum cinci sute de ani, este adeseori pentru noi ilizibilă, este de nepătruns ca o cetate scufundată în mare și pentru anumite opere avem nevoie de călăuze textuale care să ni le "traducă". Dezvoltarea aceasta tehnologică uluitoare a făcut ca și limbajele să se perimeze accelerat: sub presiunea inovațiilor de tot felul, sensibilitatea noastră se transformă până la nerecunoaștere și limba se transformă vertiginos, iar ciclul de viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Romulus Guga și Dan Culcer, a fost pentru proză). Îmi ajungeau cărțile și revistele de cultură citite în limba română la biblioteci publice sau cumpărate (la fiecare mutare, pe multe dintre ele le-am pierdut), ele mi-au fost călăuză și de ele m-am despărțit, încântat sau dezamăgit. Dar niște antimodele ai avut? Cum le poți caracteriza? Antimodele au fost pentru mine scriitorii și criticii care au colaborat cu comunismul, cu sistemul represiv, din tinerețea mea (și care după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aprig și mai consecvent apărător al breslei scriitoricești în general, și al cauzei tinerilor scriitori, cu precădere. Pe mulți i-a nășit, mulți îi datorează supraviețuirea unii chiar la propriu, nu doar cea literară multora le-a fost sfetnic și călăuză, cum spune Mircea Petean. Eu am ales poezia pentru a nu muri din cauza ei Poezia pare a fi un fel de " terra nova " pe care poetul își cheamă cititorul, îl îmbie spre un nou orizont...! Câtă grijă ai de cititorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de sus” din Ierusalim. Apostolii trebuie să aleagă un înlocuitor pentru Iuda. Petru spune: Bărbați frați, trebuia să se împlinească textul (graphe) pe care Duhul cel Sfânt l-a prezis prin gura lui David în legătură cu Iuda, care s-a făcut călăuză (odegos) celor care L-au prins pe Isus; căci se număra printre noi și a fost ales pentru slujirea (diakonia) aceasta. Așadar el a dobândit o țarină din plata nedreptății/răutății și căzând cu fața în jos (sau cu capul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca în relatarea lui Casian, ci este mai degrabă un proces natural și inevitabil. Iată fragmentul: Vreme de șapte generații, acești oameni au continuat să-l socotească pe Dumnezeu drept stăpânitorul tuturor lucrurilor și să ia în toate virtutea drept călăuză; dar, cu timpul, s-au îndepărtat de ea, practicând rău obiceiurile străvechi: n-au mai adus Domnului cinstirea cuvenită și nici nu le-a mai păsat de dreptatea față de oameni, ci au arătat în faptele lor un zel pentru rele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intertextuale se va gîndi, desigur, la cunoscutul roman al lui Stanislaw Lem, fiind tentat să caute corespondențe cu scenariile apocaliptice și viziunile terifiante ale literaturii S.F.). În realitate însă, la fel ca și în cazul cărții de debut (intitulată, tarkowskian, Călăuza), și de astă dată, autorul pare să caute mai degrabă un alibi, un pretext care să justifice - în parte, măcar - plonjarea în plină irealitate, etanșeizarea în propriul univers poetic, construit pe eșafodajul unui imaginar al spaimei. Aglomerările de imagini, de
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
a capacității intelectuale, o pricepere specifică de a retrăi cele narate. Lectura, spre deosebire de imagini, necesită efort. Ca să nu mai vorbim de faptul că lectura serioasă nu este deloc compatibilă cu îndobitocirea de sine, prin narcotice sau alcool. Și în România, Călăuza e un mit descoperit de fiecare nouă generație. Mulți se întreabă despre povestea acestei colaborări a dumneavoastră cu Tarkovski... Am scris despre acest lucru. Răsfoiți cartea mea Comentarii la cele (peătrecute. O găsiți pe Internet, pe site-ul fraților Strugațki
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
ca astronom în cadrul Laboratorului Observatorului Pulkovo din Rusia. În 1958, cei doi publică Din exterior. Reflex spontan, iar în 1959, Țara norilor purpurii. Frații Strugațki au publicat aproximativ 25 de romane, povestiri, scenarii (printre cele mai celebre, fiind scenariul filmului Călăuza, regizat de Andrei Tarkovskiă, piese de teatru, eseuri, au condus cluburi de literatură SF și periodice de același profil. Arkadi Strugațki fost ales președinte al Consiliului Cluburilor de SF din Rusia. A murit pe 12 octombrie 1991. Frații Strugațki au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
sunt notele, iar viul grai muzica.” A. P. Cehov 80. „O carte bună este nu numai un izvor de cunoștințe noi, dar și un mijloc de educație.” Pantelimon Diaconescu 81. „Cărțile bune sunt adevărați prieteni; cele rele însă sunt asemenea unor călăuze, care ne povățuiesc să apucăm pe drumuri prăpăstioase.” Pantelimon Diaconescu 82. „Nu există carte mai nevătămătoare decât cartea proastă.” Denis Diderot 83. „E la mintea omului că folosul pe care-l putem trage de la o carte nu depinde numai de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
talent omenesc, nu este o însușire de orice moment; nu suntem dispuși totdeauna să intrăm în spiritul altuia.” Vauvenargues 529. „O, cărților, sfetnici credincioși, prieteni lipsiți de lingușire ce înviorați mintea, învățători ai sufletului, ce știți să stăpâniți pornirile trupești, călăuze ale vieții cinstite și ale morții împăcate! O, câți oameni nu ați ridicat de pe șesul cel întunecos pe culmile cele mai falnice? Pe câți nu i-ați înălțat în scaunele cerești? O, mângâitori ai sufletului meu, alinare a mâhnirilor, în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Totuși, nu i-a prea răsfățat norocul pe cei dintîi nemți aduși de el să se stabilească pe noile sale latifundii. Lădoaiele din Ulm i-au coborît cumva pe oameni pe Dunăre pînă la Pesta. De aici i-au preluat călăuzele pentru un drum de o lună de zile cu căruțele. Apa nepotabilă din pustă i-a făcut pe mulți să-și cheltuie florinii pe bere și pe vin, pe alții Însă i-a prăpădit de-a dreptul. Cei rămași au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mitologie creștină (care a inspirat mari artiști), cu atâta grosolănie și suficiență este ca și cum ai cânta cu picioarele la pian. Versurile citate nu sunt un accident. În volumul Îngerul vidanjor (ce titlu deocheat, simplist provocator!), apărut în 2006 la Editura Călăuza din Hunedoara, abundă exprimările scabroase, care la început șochează și în cele din urmă plictisesc: „ca în fiecare dimineață / îmi trezesc din așternut diavolul /... / el mă piaptănă eu îl masturbez / îl sărut în cur“; „obosit scârbit / timpul nu mai vrea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tendențios, romanul este mai curând un memoriu decât un roman. We are but false prophets... Daniela vrea să se știe că este o nonconformistă. Își semnează versurile „Daniela“ și atât. Iar ca titlu al unui volum de versuri, publicat de Călăuza din Deva în 2002, și-a ales simbolul grafic care desemnează ideea de „copyright“ în întreaga lume: Aceste teribilisme nu sunt provocatoare, cum speră autoarea. Reușesc, cel mult, să-l sâcâie pe cititor, ca plimbarea țanțoșă a unei muște pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
texte i-au provocat „o emoție tulbure“. Să ne oprim cu comentariul aici, înainte de a ne lansa în tot felul de ironii, ca să nu tulburăm emoția... tulbure a lui Octavian Paler. Surplusul de personaje Romanul lui George Holobâcă, Purgatoriul cocorilor (Călăuza, Deva, 2006), este mozaicat și derutant. În fiecare pagină apar noi personaje și se trece de la un plan al acțiunii la altul. În plus, relatarea este frecvent întreruptă de citate din Biblie, cu care romanul ar trebui, probabil, în intenția
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Shula-Slawa spunea cum fusese luată În copite În timp ce era absorbită de articolul din Look de polițiști călare urmărind un cerb scăpat. Bruch putea foarte bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe 72nd Street, trăgând după el câinele călăuză, zdrăngănind bănuți În cutia lui: „Ce prieten avem În Iisus - Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule“. De asemenea Îi plăceau funeraliile În glumă cu latină și muzică, Monteverdi, Pergolesi, Missa În do minor de Mozart; cânta „Et incarnatus est” În falset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
te afli cumva În pericol. Repet, fiindcă nu mai stăpânesc prea bine limba română și poate că sunt confuz. Dacă ești bine, și tatăl nostru la fel, Îl ai În față pe Amir Baian, omul care mi-a fost prieten, călăuză și frate de sânge prin munții Caucaz și prin deșerturile Asiei. Dacă ești În primejdie, Înseamnă că brațul tatălui nostru nu te poate apăra. Atunci nu te afli În fața lui Amir Baian, ci a unui mesager. Amir are ordine stricte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din ei nu răspunse nimic. - Nu Înțeleg, Înălțimea ta, spuse șeful patrulei. Să-l chemâm pe muntean. Spahiul făcu un semn și, În câteva clipe, fu adus un oștean În uniforma Țării Românești. Armata lui Mahomed avea deci translatori și călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp. - Și caii? Întrebă românul, căruia spahiul Îi spunea, cu un glas răstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ființa dragă încet, pe pământ, cu grijă ca pe un bibelou de preț, de frică să nu-i producă vreo stricăciune. Își dădură mâna și începură să alerge nebunește, așa fără țintă. Li se părea că înaintea lor au drept călăuză două făclii purtătoare de o lumină neobișnuită. În scurt timp însă, acestea se contopiră într-una singură. Străfulgerarea acesteia le cuprinse întreaga ființă. Dragostea lor pătimașă învinsese puterea sângelui. Viața îi aștepta cu toate ale ei. Vișinel și Voica voiau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]