2,726 matches
-
un surîs distant. Eu nu am absolut nici o legătură cu ele. Și, oricum probabil că nici n-aș Înțelege nimic, avînd În vedere că sînt atît de complicate, iar eu sînt chiar așa de grea de cap... Mă răsucesc pe călcîie hotărîtă și pornesc spre pietriș. — Îți datorez o explicație, cel puțin, aud glasul sec al lui Jack În urma mea. — Nu-mi datorezi nimic ! Ridic mîndră bărbia. S-a terminat, Jack. Și ar fi cazul ca amîndoi să... Au ! Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau să-ți spun. Ei bine, poate că eu nu am chef să aflu ! răspund sfidătoare, răsucindu-mă pe călcîie, mișcare În urma căreia Încep să zboare pietricele În toate direcțiile. Ne fixăm unul pe celălalt ca doi dueliști. Respirația mi s-a accelerat vizibil. Evident că vreau să știu. Iar el știe că vreau să știu. Atunci, zi, spun În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi făcut asta. — Emma, aud o voce În ureche. — Jack ! Mă răsucesc pe călcîie și Îl găsesc zîmbindu-mi, cu ochii Întunecați plini de afecțiune. — Ești OK ? spune și-mi atinge ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pot nici măcar să Înghit În sec. Am rămas pironită și mă uit neajutorată la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcîie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormîntală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descîntec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de călcâi atunci când nu-l vezi! Tatăl o să-ți stingă tot neamul! În crivățul Înghețat o să vă răpândească pe toți! Păzitorul se schimonosi și se apucă din nou să mă lovească. Cel de afară se uita când la noi, când la vâlvătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fricos și vede mai rău decât un om bătrân. Dacă ajungi lângă el fără să te simtă, se sperie așa de tare Încât se năpustește asupra ta. Dacă te aude de la depărtare Însă, o ia la fugă de-i sfârâie călcâiele - știe el, bătrânul stăpân al vizuinii, câte putem să-i facem când plecăm pe urmele lui. Acum Însă, nu puteam să scoatem nici un sunet, iar mirosul de urs era din ce În ce mai pătrunzător. M-am uitat la Runa și am hotărât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-mi ia urma. - Ah, Enkim e ăla cu fumul de pe munte, Își aminti Barra. Pfuuuh... Nu l-am văzut. Am trimis oameni să pună mâna pe el, dar ne-a simțit, blestematul, și a fugit de i-au sfârâit călcâiele... Dar, de ce mai Întrebi de el, că nu el e lăsat În legăminte, ci fiu-său? 30. Ne pregăteam să punem luntrele lui Logon pe Marea cea mare când, pândarii răspândiți de Barra pe creasta dealului dădură un fluierat prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noștri. - Sunt oaspeți pe cinstite, sau te porți frumos cu ei doar pentru că-s’ mulți? - Krog este scoborâtor din Tatăl. - Las’ că vedem noi când o să vină ăia de i-au luat urma, zise Dupna și, pufnind, se răsuci pe călcâie. O luă la pas, urmat de o bună parte dintre cei adunați În jurul nostru. Iar Gupal: - Iartă-l. O fi el om În toată firea, dar așa face de când e copil. Nu știu de ce. Neamul meu nu e ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sulițe, topoare, bâte și arcuri. Ar fi trebuit să-mi iau rămas bun de la Logon, după frumoasele obiceiuri ale lui Gupal, dar n-am făcut-o. Când am simțit cum mi se pune nodul În gât, m-am răsucit pe călcâie și l-am lăsat acolo, legat și singur, să-l acopere oamenii mei cu crengile dese de copac. El și Scept... Hm. Ca doi vânători ce Împart frica În noapte. Amândoi la pândă. Unul păzește pe mâna moale, celălalt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochii roșii de furie și sângera din bărbie. Ținea o suliță cu amândouă mâinile și se repezea la un om de-al meu prăvălit la pământ. - Enkim! am strigat, recunoscându-mi prietenul care se târa grăbit Îndărăt, proptindu-se În călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-ar duce să ia niște apă de la râu! - Ia, niște proști! - pufni Barra În râs. La ce-o să mai aibă nevoie de minte dacă o să fie În stare să facă orice le trece prin cap? S-a răsucit pe călcâie, a luat-o din loc și de atunci nu l-am mai văzut niciodată. Așa era pe atunci: dacă plecai departe, mureai pentru cei ce te știau - unii dintre ai tăi Încă mai spun chestia asta, așa, ca o zicătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a mai rămas care să știe de tine pe-aici! Îmi suflă ea, rotindu-și privirile peste cei din neamul meu. - Mamă! - Când mă gândesc cât de tânără aș fi putut să rămân, of, of. Zicând asta, se răsuci pe călcâie și, trăgând un vânt, o porni șontâc-șontâc spre peștera iernii. Asta s-a Întâmplat În ziua În care Krog a ajuns Înapoi printre ai săi. Unii spun că era o zi Însorită, alții că, dimpotrivă, ploua, iar alții că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
creadă că un astfel de om (Chick) ar putea să fie soțul meu, dar asemenea idee e o eroare” - qoud erat demonstrandum. S‑a Îndepărtat cu mersul ei curios, fiecare pas o Împlântare În pământ, - la care participau numai degetele. Călcâiele erau de capul lor. Ceea ce nu arăta Însă deloc grotesc. Un mers ciudat de expresiv, dar nimeni n‑ar fi putut spune ce exprima. Rosamund nu fusese una dintre vedetele lui Ravelstein, dar, În felul ei, o studentă foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein. Care nu era vulnerabil la genul ei de farmec. Pe de altă parte, eu continuam să văd ceea ce vedeau și alții În ea - o urmăream străbătând o cameră, Îmbrăcată În rochii foarte scumpe, plantându‑și degetele de la picioare astfel Încât călcâiele abia de atingeau pământul. Avea noțiunile ei originale despre felul de a merge, de a vorbi, de a ridica din umeri, de a zâmbi. Cunoștințele noastre americane o considerau Întruchiparea grației și eleganței europene. Și Rosamund gândea la fel. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
încercăm... Ceva, undeva, cândva, tot o să-l calce pe nervi. Nu se poate să n-aibă și el un loc unde să-l călcăm pe nervi. BĂRBATUL CU ZIARUL (Tare, intrând joc; replică prostească, mai mult pentru a vorbi.): Pe călcâi, ca pe Ahile... Ha-ha... BĂTRÎNUL CU BASTON (Vorbind și el din ce în ce mai tare.): Nu vă faceți iluzii, doamnă... Asta nu mai e o lume care să se simtă.. Altădată cum tușeai puțin toată lumea se simțea... Nici nu trebuia să vorbești, schițai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care-i? Costache Popa oftase ușurat. ─ Iubirea, nene! Iu-bi-rea! I-auzi! Cum de nu-mi dădusem io seama... Hai, țin’-te de mine, să te duc acasă. Fugi d-acilea! Mă duc singur! Iu-bi-rea! Dar când s-a întors pe călcâie, centrul de greutate i-a alunecat din buzunar și el a căzut grămadă în stradă. ─ De-acu’ te descurci singur, vere, că de ridicat, nu pot să te ridic, i-a zis boșorogul. ─ Să le duci centru’. ─ Care centru? Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
crezi că nu m-am gândit și la asta, m-a asigurat el. — Ce aveți de gând să faceți cu mine? l-am întrebat. — Să te fac bucăți, a spus el bălăbănindu-se când în față când în spate pe călcâie, ba ridicându-și, ba lăsându-și în jos umerii. Când am auzit că trăiești am știut că aveam de făcut o treabă. Nu exista nici o ieșire, a insistat el. Trebuia să se termine așa. Nu văd de ce, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
te deranja? Am văzut o conservă pe jos. Am cules-o. — Bulion? Gongku se precipită. — Ce? Ia să văd. Ăștia de la bucătărie s-au țicnit de tot, clătină din cap. Sub conducerea maestrului n-ar fi îndrăznit. Se răsuci pe călcâie și dispăru în templu cu conserva în mână, aruncând sabia în podea. Lama ei nimeri chiar între două scânduri și un mic lichid roșu ieși la suprafață. Cred că omorâse un șoarece care umbla pe dedesubt. Erau prea multe animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
A văzut ceva din oraș? - Nu, l-am săltat de la intrarea vestică și l-am adus cu duba. - În Whipie nu se întâmplă nimic deosebit. Așa să-i spui. Du-te și spune-i. - Da, domnule. Mitch se răsuci pe călcâie și ieși. Frank se luă după el, nimerind în mijlocul grupului de soldați din anticameră. - E pericol, domnule, îi spuseră, nu ieșiți. Frank le făcu un semn și merse la o fereastră. Lângă el, soldații își îngrămădiră armele. Atingeau sticla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pot spune? Urmări cu atenție fața lui MM; la fel de plăcută și de calmă, nu-i oferea prea multe indicii. Dar, chiar atunci, se auzi o voce din sală: —Violet! De când nu te-am mai văzut! Violet se roti pe un călcâi, răsucindu-și gâtul cu puțin mai mult avânt pentru ca pletele sale lungi să se arcuiască și apoi să se reașeze într-o perdea bogată. —Exerciții pentru o reclamă la șampon, le spuse lui Hugo și lui Sally. —Philip? spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu admirație. —Doamne ferește! Doamne apără și păzește! Numai dacă stau toată ziua după el să-i bag ceva în capul ăla sec. —Te-am văzut sus pe schelă, îmi spuse Ben, vârându-și mâinile în buzunare și legănându-se pe călcâie. N-ai amețit? Mi-a plăcut la nebunie, recunoscui eu. Parcă m-aș face trapezistă. —A trebuit să țip la ea s-o fac să se întoarcă, zise Bez. Dacă n-ar fi femeie, ar fi un gabier pe cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
explice râsul: — Într-o noapte cu lună plină, ca asta, spuse el, m-am așezat să o privesc de pe zidul din port, la San Sebastián... Fata era frumoasă, foarte frumoasă, iar mie, pe vremea aceea, aproape că mi se aprinseseră călcâiele. Am devenit romantic, i-am vorbit despre lucrurile cele mai frumoase și, deodată, din spatele unui nor, a apărut o lună necrezut de rotundă și albă... „Nu e cel mai frumos lucru pe care l-ai văzut în viața ta?“, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sale, Rizzardi Își Întoarse toată atenția spre cadavru. Aplecându-se deasupra lui, șoaptele mulțimii deveniră și mai șuierătoare. Le ignoră, Își așeză geanta cu grijă Într-un loc uscat lângă cadavru și se Înclină deasupra acestuia. Brunetti se Întoarse pe călcâie și merse la oamenii care stăteau În ceea ce devenise acum primul rând al mulțimii. Dacă v-ați comunicat numele și adresele, puteți pleca. Nu mai aveți ce vedea. Așa că puteți pleca toți. Un bătrân cu barbă grizonată se aplecă brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de-un cuțit? — Nu pot fi sigur până când nu văd mai bine țesutul dinăuntru, dar mă-ndoiesc. Ce spui despre Înecare? Dacă nu i-a atins inima, e posibil totuși să se fi Înecat? Rizzardi se lăsă În spate pe călcâie, având grijă să-și tragă sub el faldurile pelerinei de ploaie ca să nu cadă În balta de pe jos. — Nu, mă Îndoiesc. Dacă ar fi ratat inima, nu l-ar fi rănit suficient cât să-l Împiedice să iasă singur din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aibă parte de astfel de investigații. — Tot fără copii ești? Alice a clătinat din cap. Unchiul Tommy i-a aruncat o privire feroce. —Ei, mă bucur al naibii de tare să aud chestia asta, a explodat el înainte de a se întoarce pe călcâie și de a se îndepărta cu pași apăsați. Alice s-a pierdut printre ceilalți nuntași în întunericul înfrigurat al bisericii și s-a așezat lângă părinții ei. În față stătea mătușa Frances. Din când în când, frunzișul roșiatic i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]