2,267 matches
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,38%). Pentru 2,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și era formată din satul Sudiți și din cătunele Teșila Mare, Batogu, Grecu, Perișoru, Obeada, Caramanu, Sarageaua, Mășăli și Puțu Nou, cu o populație totală de 2390 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Slobozia a aceluiași
Comuna Sudiți, Ialomița () [Corola-website/Science/301253_a_302582]
-
3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta și era formată din satul Reviga (după ce satele Cocora și Munteni-Buzău se separaseră recent pentru a forma comuna Cocora) și cătunele (târlele) Ghinica, Tumea și Răchițele, având în total 1255 locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală cu 92 de elevi (dintre care 16 fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și
Comuna Reviga, Ialomița () [Corola-website/Science/301248_a_302577]
-
în partea central-vestică a județului Ialomița, la o distanță de 22 de km. de orașul Urziceni și 40 de km. față de față municipiul Slobozia . Prima mențiune se face la data de 22 august 1898 cînd se naște primul copil în cătunul Sfântu Gheorghe, aparținând de comună Fundu Crasani, plasa Baltă Ialomiței, județul Ialomița (interbelic). Acest copil era o fetiță pe nume Maria, fiica lui Vasile, 34 ani și Râdă Gheorghe, 20 ani. Numele satului Sfântu Gheorghe, vine de la terenul rezervat pentru
Sfântu Gheorghe, Ialomița () [Corola-website/Science/301251_a_302580]
-
96,64%). Pentru 3,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționa în plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița comuna Frățilești, formată din satele Frățilești și Ghizdărești și din cătunele Marinache, California, Văcăria și Armanu-Urâta, având în total 771 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 30 de elevi și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Frățilești cu 3001 locuitori în satele Frățilești, Ghizdărești și Săveni
Comuna Săveni, Ialomița () [Corola-website/Science/301250_a_302579]
-
53% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei exista în plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița comuna Rași, formată din satele Rașii de Jos și Rașii de Sus, precum și din cătunele Călciugeni, Hulueni și Moș Ștefan, având în total 1098 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală primară mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Rași în plasa Căzănești a aceluiași județ, având în unicul sat Rași 1118
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
În comună funcționau trei biserici și trei școli primare mixte, câte una din fiecare în fiecare sat. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Malu în plasa Urziceni a aceluiași județ, cu satele Broștenii Vechi, Butoiu, Cioara, Malu, Principesa Maria și cătunul Fundu-Crasău, având 3156 de locuitori. Aceeași sursă arată că între timp apăruse și comuna Broșteni, prin separarea satului Broșteni (fost Broștenii Noi) de fosta comună Bela; comuna Broșteni avea 1426 de locuitori. În 1931, comuna Malu s-a separat în
Comuna Ion Roată, Ialomița () [Corola-website/Science/301242_a_302571]
-
în comună 12 mori de apă, două școli cu 56 de elevi, și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cârligătura a aceluiași județ, având 3127 de locuitori în satele Buhalnița, Ceplenița, Moara Prefectului, Vârâți și în cătunul Petroșica. Comuna a fost desființată în 1931, satele ei trecând la comuna Scobinți, însă a fost reînființată la scurt timp în alcătuirea actuală (preluând satul Zlodica de la comuna Cotnari). În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Hârlău din regiunea
Comuna Ceplenița, Iași () [Corola-website/Science/301264_a_302593]
-
care 13 fete). În timpul Primului Război Mondial, în comună a avut loc un grav accident feroviar. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 3618 de locuitori în satele Cercu, Ciurea, Curături, Dumbrava, Lunca, Picioru Lupului, Slobozia, Todirelu și în cătunele Baba Nicula și Poiana cu Cetate. În 1931, comuna a fost desființată și inclusă în comuna Galata, dar această comună avea să fie din nou divizată, o parte din ea fiind chiar inclusă în orașul Iași. În 1950, comuna a
Comuna Ciurea, Iași () [Corola-website/Science/301266_a_302595]
-
Moldova, România. Satul Hărpășești se află în Podișul Moldovei, la contactul acestuia cu Podișul Bârladului. El se învecinează la nord cu satul Scobâlțeni (care aparține de orașul Podu Iloaiei), la est cu satul Chilișoaia (din comuna Dumești), la sud cu cătunul Pădureni și la vest cu satul Doroșcani (ultimele două sate aparțin de comuna Popești). Relieful este vălurat cu dealuri sub formă de platouri joase cu înălțimi care se situează între 115 și 178 metri, remarcându-se toate formele specifice podișului
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
din comuna Popești (Mădârjac, Bojila și Frumușelele) și din comuna Păușești (satul Frumușelele). Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei Mădârjac în plasa Bahlui a județului Iași, comuna având 1052 de locuitori în satele Bojila, Frumușelele-Popești, Frumușelele, Mădârjac și în cătunele Dealu Mare și Duruitoarea. În 1931, comuna avea în compunere satele Bojila, Frumușelele, Frumușica și Mădârjac. În 1950, comuna a fost transferată raionului Târgu Frumos și apoi (după 1956) raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, comuna a revenit la
Comuna Mădârjac, Iași () [Corola-website/Science/301290_a_302619]
-
o moară de vânt, două de apă, două școli cu 101 elevi, și cinci biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Codru a aceluiași județ, având 2668 de locuitori în satele Budești, Mogoșești, Hadâmbu și Mânjești, și în cătunul Schitu Hadâmbu. În 1950, comuna a fost transferată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, a revenit la județul Iași, reînființat. Singurul obiectiv din comuna Mogoșești inclus în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monument de interes local este
Comuna Mogoșești, Iași () [Corola-website/Science/301293_a_302622]
-
făcea parte din plasa Copou a județului Iași și era formată din satele Movileni, Larga, Românești și Potângeni, având în total 1900 de locuitori. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Bahlui a aceluiași județ, având aceeași componentă (plus cătunul Buțuluc) și o populație de 2103 locuitori. În 1931, comuna a fost temporar desființată, satele ei trecând la comuna Gropnița. Ulterior, comuna a fost reînființată, și a apărut pe teritoriul ei actual și comuna Epureni, cu satul Epureni care anterior
Comuna Movileni, Iași () [Corola-website/Science/301296_a_302625]
-
mele (Alexandru cel Bun), iar astăzi slujește și nouă pentru care văzînd noi a lui dreapta și credincioasa slujba, miluitu-l-am pre dînsul în pământul Moldovei pre a lui dreapta ocina satul anume Balomirești (azi dispărut) cu amîndoua cuturile (cătunele) la Muncel între Siret și Moldova, la ținutul Sucevei..."" Tot din documente reiese că satul Muncelul de Sus a devenit comună în anul 1471. În această perioadă satul era împărțit în două părți: În afară de documente, mai sunt și alte urme
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
din 1723 plasează Babșa în districtul Făget iar dicționarul lui Korabinszkydin 1786 în districtul Lugoj. Până la mijlocul secolului XVIII, satul se găsea răsfirat pe ambele maluri ale Begheiului, dar, din cauza inundațiilor frecvenete, vatra s-a mutat mai spre nord iar cătunele componente s-au unit. La 1851 se specifică despre Babșa că este o „localitatea românească cu 710 locuitori greco-neuniți, cu biserică de lemn”. În 1890 avea 895 de locuitori dintre care 882 români, 5 germani și 8 de alte naționalități
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
din județul Timiș care a înregistrat o majoritate absolută a populației de țigani. Prima atestare documentara a localității datează din anul 1448, cu numele de "Magora". În trecut, Măguri a fost o așezare pur românească. La aceasta s-a atașat cătunul "Țigani", cătun care în perioada interbelică numără 30-40 de familii de țigani.In anul 1941 romi care locuiau în zona Pereu au fost obligați să se mute în vatra satului Sandalac deoarece locul din Pereu a fost achiziționat nestiindu-se
Măguri, Timiș () [Corola-website/Science/301377_a_302706]
-
Timiș care a înregistrat o majoritate absolută a populației de țigani. Prima atestare documentara a localității datează din anul 1448, cu numele de "Magora". În trecut, Măguri a fost o așezare pur românească. La aceasta s-a atașat cătunul "Țigani", cătun care în perioada interbelică numără 30-40 de familii de țigani.In anul 1941 romi care locuiau în zona Pereu au fost obligați să se mute în vatra satului Sandalac deoarece locul din Pereu a fost achiziționat nestiindu-se prin ce
Măguri, Timiș () [Corola-website/Science/301377_a_302706]
-
sunt ortodocși (81,13%), dar există și minorități de romano-catolici (7,3%), penticostali (3,8%), greco-catolici (1,29%) și baptiști (1,13%). Pentru 4,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Zona de agrement Periam Port a fost un cătun care a devenit un sat de vacanță pe malul râului Mureș. Plaja care care iese în fiecare an atrage mulți turiști. Pescuitul sportiv este un alt punct de atracție al zonei de agrement. Primăria comunei Periam a implementat în parteneriat
Comuna Periam, Timiș () [Corola-website/Science/301388_a_302717]
-
Seceaniul de azi datează din Evul Mediu, cel mai probabil fiind menționat pentru prima dată într-un document din 1256[1], cu numele Zechien. În dijmele papale de la 1333-1337 apare numele Secsany. Localitatea s-a format din reunirea mai multor cătune, care apar menționate în documentele medievale: Secianiul Mic, Secianul Mare, Macova și altele. Despre înființarea satului, Nicolae Ilieșu scrie că a existat din secolele XIII-XV, „pe un loc defrișat de valahi”.[2] La 1582 se menționează că aici locuiau și
Seceani, Timiș () [Corola-website/Science/301396_a_302725]
-
numele de "Zyluas". În acest document, se atestă că în anul 1406, Istvan Himfy, proprietar al "Bozos"-ului (Buziaș) se judecă cu Iacob, cneaz de "Zyluas". Atestat din nou în 1650 cu numele de "Zilagy". Inițial au existat mai multe cătune mici, răsfirate datorită frecventelor incursiuni turcești. În tradiția satului s-a păstrat legenda care spune că preotul Zilagi sau Silagi, venit din Ardeal, a întemeiat Silagiul. Altă versiune vorbește despre un haiduc din Sălaj, cu numele de Moise Silăgeanu sau
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
turcești. În tradiția satului s-a păstrat legenda care spune că preotul Zilagi sau Silagi, venit din Ardeal, a întemeiat Silagiul. Altă versiune vorbește despre un haiduc din Sălaj, cu numele de Moise Silăgeanu sau Sălăgeanu, care ar fi unificat cătunele răsfirate într-un singur sat. Helmut Wettel, în lucrarea „Der Buziascher Bezirk” (Plasa Buziaș), presupune că denumirea satului este slavă, derivată fie de la slavul "Syla" (stâlp, coloană), fie de la "Zil" (țambal) sau "Silva" (prună), însă nu prezintă dovezi istorice concludente
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
formulate de valoroși cercetători în demoniu, "agricultura itinerantă" însăși afost precedată de forme discrete de teritorializare, a unor comunități genealogice mai restrănse în funcție de condițiile geografice. Astfel, germenii satelor pastorale ar fi fost sălașele și conacele, în câmpie ar fi predominat cătunele și odăile, în timp ce zonelor montane și celor pomi-viticole le-ar fi fost caracteristice crângurile, respectiv conacele și pivnițele de vin, acestea din urmă rămânând după formarea satelor asezări sezoniere, satelite vetrei satului. În urma unui îndelungat proces de generalizare a practicilor
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
resurse de apă, beneficiază de un sistem de instalații de apă curentă introdus înainte de 1989. Se învecinează cu orașul Sărmașu în nord 4 kilometri, comuna Miheșu de Câmpie la 4 kilometri sud, sătul Vișinelu la 5 kilometri vest și câteva cătune (Largă: 6 kilometri înspre est, Fanate: 2 kilometri înspre sud-vest, Moruț 6/7 kilometri înspre nord-est). Alte destinații din zona: Luduș - 36 kilometri, Bistrița - 80km, Târgu Mureș ~ 60 km Turda ~ 80km. Conform recensământului din anul 1966, în Balda erau 1526
Balda, Mureș () [Corola-website/Science/300108_a_301437]
-
La începutul secolului al XIX-lea, așezarea era atestată ca reședință a vătafului de plai, iar la 1821, la fortificația Cetățeaua, s-a dus o luptă între turci și eteriști. La sfârșitul aceluiași secol, era reședința unei comune formată din cătunele Buruenești, Crângul, Crivineni, Fundăturile, Murătoarea, Orjani, Pătârlagele, Stroești și Valea-Viei, totalizând 2020 de locuitori, dintre care 140 erau elevi ai celor două școli, de la Valea-Viei și de la Pătârlagele. Satul Pătârlagele avea 600 de locuitori și 150 de case. În perioada
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
Pietrii care îl domină cu peste 500 m. La ora actuală cele 63 ha ale intravilanului nu corespund normelor cerute de OCOT Alba. Este cel mai tânăr sat al comunei, cooptat după 1954; până la acea dată Fața Pietrii era un cătun din componența satului Râmeț, raionul Aiud, astăzi județul Alba. Teritoriul satului se întinde pe interfluviul dintre valea Geoagiului și pârâul Valea Cetii ce se suprapune limitei teritoriale între comuna Stremț, Râmeț și Galda de Jos. Limita de nord o constituie
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]
-
situate pe un platou pe malul stâng al văii, cu o diferență de nivel de cca. 200m. Accesul la acest trup se face doar pe poteca de picior datorită pantelor foarte abrupte, accesul pt. autovehicule „de teren” există doar dinspre cătunul Vlădești - comuna Râmeț. Trupul X - „Valea Șișcanei” este situat în partea superioară a pârâului cu același nume, cuprinde doar 2 gospodării, accesul se face destul de dificil pe vale sau din drumul de legătură între valea Geoagiului - valea Cetii. Trupul XI
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]