2,455 matches
-
Aceasta ține loc de medicament, de foc (cauterizare), de fier (bisturiu). Chiar dacă trebuie să ardă sau să taie, preotul trebuie să se folosească de predică. Dacă predica nu poate să facă nimic, toate celelalte sunt zadarnice. Prin predică ridicăm sufletul căzut și îl smerim pe cel trufaș; prin predică tăiem cele de prisos și împlinim cele care lipsesc și facem toate celelalte care ne ajută la vindecarea sufletului<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoție, 4, 3, în P. G.
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
care lipsesc și facem toate celelalte care ne ajută la vindecarea sufletului<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoție, 4, 3, în P. G., XLVIII, 665. footnote>. Într-o altă împrejurare, făcând referire la puterea cuvântului în ridicarea sufletului căzut sau deznădăjduit, Hrisostom afirmă: Cuvântul este instrument, cuvântul este hrană, cuvântul este cea mai bună temperare a atmosferei; el ține loc de medicament, de foc, de sabie: dacă e nevoie de ars sau de tăiat, de el trebuie să ne
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Privirea ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și diamante/ mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat/ s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire/ și aripile lui căzute scârție sub picioarele tale pe/ zăpada ce de flori ce de ramuri ce de degete"... Ca și în literatura absurdă, impresia de insolit este garantată și prin alăturarea unor termeni neobișnuiți, adesea contradictorii, bizari 21. În mod evident, înaintea romanelor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
distrugerii psihice: principiul răului. În mitul biblic al Genezei, reprezentarea pierzaniei la care este expusă natura umană, cauza esențială a pervertirii, vanitatea este personificată de Satan, "prințul răului", prezentat sub forma șarpelui. El este spiritul sub forma sa negativă, spiritul căzut, "îngerul decăzut" din pricina propriei lui vanități vinovate: vanitatea spiritului uman (demonul ispitei) care a vrut și continuă să vrea să elimine principiul suprem al vieții, spaima sacră față de mister. Conform mitului Genezei, forța motivantă a vanității este cauza esențială a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
situația celor lipsiți și oropsiți din vremea să, de care nu se ocupă nimeni. Aziluri pentru străini, case de binefacere pentru cei săraci, călători și pelerini, spitale pentru cei bolnavi între care și o leprozerie, școli de reeducare a fetelor căzute, ateliere pentru tot felul de meserii, casele personalului medical, toate acestea formau această instituție de asistență socială. Sfanțul Vasile cel Mare se îngrijea de tot ceea ce era necesar pentru viața acestui așezământ de binefacere. Însă și mai impresionant este faptul
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
apropia fără mască de oxigen, și chiar și atunci cu scârbă!". Reprezentările literare ale Diavolului antropomorf constituie aproape o subspecie literară de sine stătătoare. Explorarea personalității, a felului de a fi și acționa și a viziunii despre lume a "Îngerului căzut" e o sfidare pe care numeroși scriitori au acceptat-o, chiar dacă nu întotdeauna cu rezultate cu adevărat memorabile. Luciferul lui Krausser scriitor învățat, sardonic și nemilos a pierdut noima propriei existențe și are motive de a crede că pentru Cel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ucenicie lângă o creatură eteroc1ită, cu vocații contrastive, chinuită de duhuri infernale, sunt obligatorii. Evangheliștii Luca (grefier) și Marcu (medic) recunosc și consemnează totul, inclusiv asemănarea gemelară dintre Sadim și domnișoara Orzan, coafeza prezicătoare, sibila asexuată, întruchipare a unui înger căzut. Victima se naște ca un copil al îngerilor cerului. Ajunge în urbe prin căsătoria mamei cu evreul hasid Șubin, îndrăgostit ca în "Cântarea Cântărilor". Devine un caz când avatarii săi sunt suspectați de la Centru pentru "dărâmarea orânduirii". Victima este revendicată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
delirul// și faruri negre și stupefiante/ femei de contrabandă-n cauciucuri aur/ apus și aur și mărgăritare/ la Nisa la Nisa eu sunt delirul// și albele aripi în ceruri argintul/ umerii mei slăbiți de-alcool/ whisky amar o voi ceruri căzute/ și spaima ghețarii vin urșii albi// (...)// la Nisa la Nisa eu sunt nadirul/ la Nisa la Nisa eu sunt delirul/ poduri de aur hohot de râs și lumini întuneric/ voi părăsi acest oraș ingrat în amurg// vag alcool baruri nocturne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."( Continuare). De asemenea, tot acum "registrul stilistic se schimbă, vocea lirică fiind acum preocupată de stabilirea unei legături cu divinitatea"139: "E atât de greu să ghiciți?/ După numărul de frunze căzute/ Nu vă dați seama?/ Nici după foșnetul de ziar/ Al morilor?// Nici după aceste pietre,/ Gata să mă urmeze prin văzduh/ Vâjâind?/ Nu bănuiți dup ochii mei/ semănând atât de tare cu Ochiul,/ După mâinile mele atât de asemenea/ Mâinii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-și propriul model, molipsitor, în sensul cel mai bun al cuvântului, te îndeamnă la acțiune. Energică și deschisă, o asemenea privire este, chiar fără a se traduce în cuvinte, o binecuvântare pentru cei harnici și o mustrare amarnică pentru cei căzuți pradă feluritelor patologii ale lenevirii. Tocmai de aceea devine un reper pentru cei din jur. Reper nu întotdeauna comod, se înțelege, deci cu atât mai eficient. Un astfel de reper ne oferă doamna prof. Elvira Sorohan. Drumul intelectual și uman
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Iată cum Iată cum stau, de fapt, lucrurile. Dacă-aș avea o lunetă, un microscop, aș fi, poate, ceva mai sigur că într-adevăr stau. Însă mi-am pierdut și luneta și microscopul. Așa, simt, miop, cum îmi mor ochii căzuți și striviți parcă sub roți fierbinți, - văd cât văd, văd câte văd, și-mi pare că totul, chiar totul vrea să fie altfel decât este. Dar nu ne vom lăsa. Ah, Triunghiul, Pătratul, Cubul și Piramidele - minunate și fioroase! Și
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
suflet ne-a ars și mai doare. În țara noastră nu mai apun asfințituri. S-a stârpit și căldura - nu tu primăveri, și nici veri numai iarnă și omăt pân-la brâu. Iar sub lut fiul tău țintuit lângă un astru căzut. Iubit de liniști, plâns de tăceri... Însingurat Secretizat, însingurat condensat undeva printre rânduri, voi înopta ca un televizor deconectat printr-un click lapidar, de mâna ta... Lume, clonă lume Seara de vară învăluie suflet și trup. Avem întâlnire, întârzii dar
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
Sufletul meu, ceea ce mai trăiește din tine E începutul gloriei. Deci rămâi hohot de plâns între suspine; Așa, viață fără moarte, Se risipesc adunate vis peste vis florile. Și altceva ce mai pot să spun în afara cuvintelor de nimeni sprijinite, Căzut, ridicat de cădere? Că am existat întâmplător, Nor devorat de alt nor, Creat necreat rut Prin sinea sa ce piere. Privesc anticele popoare, Mă las privit de ele. Lacrima învață să zboare Cu sarea ca piele. Cuvintele fericirii îmi stau
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
Emil Brumaru Lovite lin de melci, printre mărar, Leoarcă de rouă orele tresar. Și se cristalizează-n buburuze Secundele amiezilor confuze. Căzute jos ca niște fructe coapte, Păienjenițele mustesc de lapte...
Idilă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8808_a_10133]
-
un bolnav pe care însă dimineața îl găsește complet sănătos și gata să iasă în lume din nou. cum ziceam, vinovăția e o problemă de carne. dumnezeule, e deja nouă dimineața și e mîine. pe o cărare îngustă, prin zăpada căzută aseară, mă căznesc să ajung la șosea. vă dați seama? dacă nu s-ar fi așternut zăpada asta, cărarea n-ar mai fi existat. dar pînă la urmă ia să nu mă mai mir eu prostește: istoria e poezia învingătorilor
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
îns ă, posibil ca modificări anti cipate ale cursurilor de schimb să prevaleze în lu area deciziilor asupra diferen elor dintre ratele dobânzilor, astfel încât fluxurile de capital să se îndrepte și spre țări cu rate ale dobânzilor ma i s căzute. 3.4.4. Consecințele mișcărilor internaționale d e c apital Consecințele fluxurilor internaționale de capit al sunt multiple și în for me extrem de variate, în funcție de premisele m edi ului cu care interferează. Probabil, cea mai importantă consecință a mobilității fluxurilor
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
exclus ca unele tradiții să devină instituții. Născut și crescut într-un mediu cultural european până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, Popper a remarcat că britanicii au transformat în instituție tradiția de a nu mai lovi un om căzut. Pentru situația inversă, ca unele instituții să devină tradiții, filosoful observă că în limba engleză practica folosirii infinitivului ca adverb intercalat e o tradiție, dar într-un grup ea poate avea caracter instituțional. Influențat într-o mare măsură de ideile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
image or object comes to stand for another or for a plethora of others, the authors of the Trauerspiel foregrounded the arbitrary charac ter of the linguistic sign and its imposition upon a mute, sad nature.“ Drama cosmică, a naturii căzute și a istoriei care nu cunoaște împăcarea vreunui sens, își află corespondentul în drama eroului, suveranul. Acesta, într-o înrudire misterioasă cu martirul, întruchipează creația care, sub acțiunea unui intrigant, este distrusă: „der Souverän des XVII. Jahrhunderts, der Gipfel der
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
transparență și lizibilitate. Natura materială, repe titivă, opacă se înstăpânește asupra vieții logice a spiritului, distrugerea nu cunoaște o „interpretare“ salvatoare, speculativă sau teologică. Eroul dramei baroce capătă forma distructivă a lumii materiale și îi urmează parcursul. Atât ontologia lumii căzute, cât și teologia unui Dumnezeu care nu răscumpără răul sunt reflectate în procedeul baroc al alegoriei. Intenția lui Benjamin este precizată încă din prima pagină a capitolului al treilea al lucrării: este vorba despre a discuta diferența dintre alegorie și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a acestora. Benjamin descrie, s-ar putea spune, natura melancolică a limbii, în forma ei scrisă, singura legitimă din punct de vedere onto logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în lumea căzută a barocului, irelevante. Scriitura care reflectă materialitatea închisă a lucrului este cea care vorbește mai mult despre esența limbii decât natura „hermeneutică“, „anagogică“ a sunetului. Și aceas tă scriitură este cea care aruncă asupra lumii o cortină melan colică. Nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
adeverită ca „bună“. Adam nu învață să „numească“ binele și răul, ci deschide spațiul unei cunoașteri „von außen, die unschöpferische Nachahmung des schaffenden Wortes.“ Ulterior, limba își iese din sine, cuvântul nu mai comunică în mod imediat esența lucrului. Limba căzută este vorbărie (Geschwätz), tocmai întrucât ceea ce îi pro voacă căderea, cunoașterea binelui și a răului, o scoate în afara regimului numelui primordial. Judecata (Urteil ) este cea care devine, pentru cele create, actul primordial, nu actul numirii. Abstracțiunea, oglindire nominală a vidului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
considerație a lui Benjamin explică acest fapt: nu doar Adam se simte alungat din cer. La fel, natura, lucrurile create sunt îndepărtate de posibilitatea de a-și comunica, lingvistic, esența: „Weil sie stumm ist, trauert die Natur.“ Limba acestei naturi căzute odată cu omul se vă dește a fi, în mod esențial, alegorică, după cum arătase deja Benjamin în eseul despre drama barocă. În plus, multiplicitatea limbilor nu mai reprezintă o multiplicitate abstractă, neutră, ci o ordine a intensității magice, a apropierii de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
divină se face sim țită în profan ca imagine (chip) al lui Dumnezeu în om. Imaginea este, în acest context, forma imediată a prezenței, cea care pune lumea în relație tensionată dialectic cu originea ei. Limbajul este, dimpotrivă, forma mediată, căzută a acestei relații: „Das Wort soll etwas mitteilen (außer sich selbst)“. Imaginea despre care vorbește Benjamin nu este una intențională, abstractă, ci o amprentă a divinului, pe care lucrul nu face decât s-o recepteze pasiv. Dialectica celor doi termeni
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ultim punct de inflexiune al textului este marcat de modul în care Benjamin face să survină un concept al violenței pure, ireductibile la orice logică a dreptului: este vorba de violența divină, care se manifestă într-o lume, după cum spuneam, căzută, pietrificată istoric și incapabilă s-o înțeleagă sau s-o transforme în mecanism, instituție, concept. Violența divină se opune, arată autorul, celei mitice mai ales prin fap tul că ea nu instituie, ci distruge (este „rechtsvernichtend“) drep tul. Ea lovește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Reprezentarea este cea care, deopotrivă, este mediatoare, „tehnică, utilitară, semiotică, infor mativă“. În sistemul dreptului, violența divină, ne-reprezen tativă, joacă rolul exteriorității radicale, a deciziei suverane; de fapt, ea face posibilă tocmai decizia ca atare, de neconceput între limitele istoriei căzute. Derrida conchide: „întreaga decida bilitate, în schimb, se situează pe latura violenței divine care distruge dreptul, am putea chiar risca să spunem: care deconstruiește dreptul“. Istoria, continuă filozoful francez, se situează astfel în opoziție cu mitul. Dacă acesta din urmă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]