2,014 matches
-
să crească în sufletul domnului Busbib. Deschise din nou robinetul, își clăti gura și spălă periuța. Da, de acum înainte va trebui să fie mai atent. Va opta pentru dușuri rapide și nu pentru ore și ore de bălăceală în cada plină cu apă. îi veniră în minte imaginile unei tabere de refugiați din nigeria, unde mii de malieni așteptau la o coadă imensă ca să primească fiecare cîte două sau trei sticle de apă. Ce rușine, ce rușine, suntem toți niște
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi fost abia orele nouășpe după-masă când, În fine, ne-am ajuns la Avenida Mitre. Morpurgo s-a râs tot la gându că ieram d-acu În Avellaneda. Râdea și grangurii care, mai-mai să cază dân balcoane, vehiculi și alte căzi, să râdea fincă ne vedea pă jos, fără baremi ăle mai mici roți. Dân fericire, Babuglia să gândește la toate și pe ălălant mal a lu râulețu ruginea nește camioane dă nație canadiană, care Institutu, mereu atent, le cumpărase pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
voce moale, bineînțeles. Împinse câinele la o parte, în brațele larg deschise ale lui Ben. — Cu un nume ca ăsta, mă bucur că n-o să fiu eu cel care o să strige după el prin parc. Francesca lenevea cu voluptate în cadă și se gândea la ce avea să poarte diseară. Fusese surprinsă când Henrietta o invitase la „un mic dineu în scopul strângerii de fonduri pentru secția locală de tratare a infertilității“. Infertilitatea, mai ales dacă nu era legată de celebrități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
luiKeith Wilson care se învârtea ca o găină fără cap cu rezultatele sportive. La prânz ziarul intrase fără probleme la tipar. — Ce-ar fi să te aduci acasă, o sfătuise Stevie la sfârșitul după-amiezii, și să lenevești pe îndelete în cadă înainte de Marea Cină? Fran hotărî că n-avea rost să opună rezistență. Avea impresia că toată lumea din Woodbury o însoțea la această întâlnire. Putea foarte bine să cedeze cu eleganță și să accepte sfatul lui Stevie. Mâine avea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întâlnire, Fran deschise dulăpiorul de baie și zări un șir ordonat de periuțe noi-nouțe. Era și un deodorant pe raft. White Musk. Nu tocmai genul pe care l-ar folosi un băiat adolescent sau tatăl lui. Se așeză pe marginea căzii, simțind că îi piere bucuria, asemenea apei care se scurgea clipocind din cadă. Probabil că face asta frecvent. Fiul lui nici măcar nu clipise la vederea unei femei străine, goale pușcă, tocmai ieșită din patul tatălui său. Ce vârstă avea? Paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
noi-nouțe. Era și un deodorant pe raft. White Musk. Nu tocmai genul pe care l-ar folosi un băiat adolescent sau tatăl lui. Se așeză pe marginea căzii, simțind că îi piere bucuria, asemenea apei care se scurgea clipocind din cadă. Probabil că face asta frecvent. Fiul lui nici măcar nu clipise la vederea unei femei străine, goale pușcă, tocmai ieșită din patul tatălui său. Ce vârstă avea? Paisprezece? Cincisprezece ani? Vârsta la care cei mai mulți băieți ar muri de rușine auzind doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
abținu să remarce că, dacă Natura știa ce face, atunci avea un plan destul de straniu, dar meditația Henriettei despre Mâna Nevăzută Ce Ne Călăuzește Pe Toți era ceva de care s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele ei. — Bănuiesc, zise Henrietta suflănd un vălătuc de spumă înspre prietena ei, că următoarea invitație va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prima oară în istoria omenirii. Dă, Doamne, să nu fiu însărcinată. Capitolul 11 Baia spre care o îndrumase Camilla pe Fran părea desprinsă din paginile revistei Casa de vis. O minunăție în alb și albastru, în care emailul strălucitor al căzii și vopseaua impecabilă se armonizau cu nuanțele de campanulă ale sutelor de vase de porțelan de pe rafturi. Din clipă în clipă te așteptai să intre tropăind o fetiță olandeză cu saboți și bonetă. Parcă pentru a desăvârși ansamblul, pe bazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o deprimară la culme pe Fran. Erau atât de lucioase și prelucrate, ca o reclamă la vreun hotel de weekend, care promitea bufet suedez și piscină, deși știai că realitatea consta mai degrabă în niște sendvișuri cu brânză și o cadă mizerabilă. Cu toate astea, și Laurence și maică-sa insistară să meargă să le vadă. În cele din urmă, restrânseră opțiunile la două. Tawny Beeches, care oferea ultimul răcnet în materie de lux pentru persoanele în vârstă, și un așezământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
problemă spinoasă. Apoi, din senin, într-o dimineață se trezi și își dădu seama că că Henrietta avea dreptate. Ce o împiedica să-i spună? Șovăise destul. Trebuia să-i spună. Avea s-o facă diseară. Fredonă în timp ce lenevea în cadă, mângâind mica protuberanță ce abia începea să se observe. Acum că se hotărâse să-i spună, se simțea învăluită în acea aură de satisfacție morală care îi confirma că luase decizia corectă, asemenea sentimentului de mulțumire pe care ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
uitându-se la maică-sa cu un aer bănuitor. Aceasta notase un număr și inițialele cuiva pe blocnotesul de lângă telefon. Și Ben tocmai își dăduse seama ale cui erau inițialele. Fran își cufundă capul în apa caldă și înmiresmată din cadă și se întrebă dacă mai fusese vreodată atât de nefericită. Făcuse ceea ce trebuia să facă, dar această certitudine nu-i aducea nici o alinare. În schimb, era conștientă de suferința pe care-o provocase - de faptul că se purtase execrabil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care i-l adusese tatăl ei dintr-o excursie în Hong Kong. Începuse să se rărească, dar avea să-l poarte până când avea să se rupă de tot. Aprinse toate luminile din apartamentul ei pustiu și dădu drumul la apă în cadă. Tocmai se dezbrăcase și pusese un picior în cadă când sună telefonul. Îi veni să-și tragă palme că uitase să pornească robotul. Cu o incredibilă tărie de caracter, îl ignoră până când în cele din urmă se opri. Se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în Hong Kong. Începuse să se rărească, dar avea să-l poarte până când avea să se rupă de tot. Aprinse toate luminile din apartamentul ei pustiu și dădu drumul la apă în cadă. Tocmai se dezbrăcase și pusese un picior în cadă când sună telefonul. Îi veni să-și tragă palme că uitase să pornească robotul. Cu o incredibilă tărie de caracter, îl ignoră până când în cele din urmă se opri. Se cufundă cu totul în apă chiar în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tace, și cade pe gânduri. Peste un timp, rostește, sibilinic: "Noi ne relaxăm făcând baie". Da. Da!!! Este adevărat. O, acum îmi dau seama. Zeii japonezi, miriadele de duhuri luminătoare, își vor fi petrecut, cu siguranță, ziua a șaptea în cadă. Cada este locul sfânt, singurul în care japonezul cunoaște destinderea completă. Ritualul este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară, cada se pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și cade pe gânduri. Peste un timp, rostește, sibilinic: "Noi ne relaxăm făcând baie". Da. Da!!! Este adevărat. O, acum îmi dau seama. Zeii japonezi, miriadele de duhuri luminătoare, își vor fi petrecut, cu siguranță, ziua a șaptea în cadă. Cada este locul sfânt, singurul în care japonezul cunoaște destinderea completă. Ritualul este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară, cada se pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri complet
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
japonezi, miriadele de duhuri luminătoare, își vor fi petrecut, cu siguranță, ziua a șaptea în cadă. Cada este locul sfânt, singurul în care japonezul cunoaște destinderea completă. Ritualul este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară, cada se pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri complet curat, închizi ochii și te deschizi păcii totale. Automat, gândurile se împuținează și dispar. Ești doar liniște, doar tu, o uriașă conștiință de apă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atunci ea ar încheia șirul, umilă slujnică în casă. La țară, se păstrează acest model tradițional cu fidelitate. Dar și cele mai moderne apartamente mențin acest design al băii, cu scurgerea în mijlocul podelei, pentru dușul care se face, obligatoriu, în afara căzii. Atunci când am zis "furată colectivității", nu am avut decât parțial dreptate. Pentru că, fără consfințirea de către aceasta, nici acest moment de ieșire totală din ritmul reglat la secundă al vieții nu ar putea exista. Însă baia are, în cultura japoneză, statutul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mere. Cine să se ducă totuși? Până la urmă mă duc eu, ce ne codim atâta. Intru în camera unde sunt merele, e un aer închis și miroase a cămară. Văd o ușă deschisă și mi se pare că văd o cadă. Nu am văzut la țară până acum baie în casă. Mi-o arată, mândru, cu cadă cu tot. Când vrei poți să vii să faci baie, îmi zice. Mi se pare un pic ciudat, dar trec mai departe, mulțumind pentru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în camera unde sunt merele, e un aer închis și miroase a cămară. Văd o ușă deschisă și mi se pare că văd o cadă. Nu am văzut la țară până acum baie în casă. Mi-o arată, mândru, cu cadă cu tot. Când vrei poți să vii să faci baie, îmi zice. Mi se pare un pic ciudat, dar trec mai departe, mulțumind pentru invitație. Ne întoarcem în cameră. Văd merele grămadă într-un colț; cică să aleg. Lângă grămada
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spună? Duminicile îi era mai greu să plece, dar își făcea de lucru, cum reușise în prima duminică de după plecarea Mioarei. S-a apucat mai întâi să frece chiuveta, faianța, mozaicul din bucătărie, răzuind rânduri-rânduri de zoaie; apoi chiuveta și cada din baie. A măturat toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
arătam ca dracu, tremuram toată de furie, de durere, de rușine, de ură, îmi venea să-mi pun capăt zilelelor, îmi ziceam că nimic nu e mai degradant decât să ajungi un obiect, o femeie-obiect. Am adormit acolo ghemuită lângă cadă. Când m-am trezit plecase, nu-l auzisem... M-am dus glonț la avocatul meu, apoi la medic, au pus fotografiile la dosar. Mi-era rușine, dar de data asta eram decisă până peste cap să scap de el... Aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dinspre piept spre noi aerul, îhî? da, zic eu. Păi atunci venim și noi, Păianjenul vesel, gata, am fost cu Miau de dimineață, mi-am găsit garsoniera, ce tare! Am sobă cu gaze, am iederă peste tot și e mișto, cadă, bucătărie, luni plătesc avans pentru jumătate din an, am luat banii de la reclamă, să-ți dau datoria, dacă nu ai neapărat nevoie de ei acum, nu, atunci dă-mi-i! Acasă, când am ajuns toți să bem o cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dăruise o pecete inelară cu deviza a avea pentru a dărui. Nu se mai despărțise niciodată de ea. O purta mereu pe indexul de la mâna dreaptă. Manuc se ridică. Își turnă apă rece pe umeri și pe piept. Ieși din cadă, se uscă frecându-și pielea cu un cearșaf aspru, apoi se examină în oglindă. Se privi din față și dintr-o parte. Trupul lui arăta la fel de bine ca în tinerețe. Mușchii fără pic de grăsime, pântecul supt, pielea netedă. Maturitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dor picioarele. — Ei, Doamne, aș vrea să am și eu norocu’ ăsta. Da’ eu sufăr de arturită la cot. — Vai de mine! exclamă domnișoara Inez, cu sinceră compătimire. Și taică-meu, săracu’, are asta. Îl punem să șadă într-o cadă plină ochi cu apă fierbinte. — Fii-miu se lăfăie-n cadă toata ziua. Eu aproape că nici nu mai pot intra la mine-n baie. Credeam că-i însurat, dragă. — Ignatius? Da’ de unde! spuse trist doamna Reilly. Drăguțo, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se mărite și totul va fi în regulă. — Și atunci ce fel de bunic ai de gând să fii? — Habar n-am. Lasă-mă în pace. Du-te și fă gimnastică sau du-te și fă o baie în cada cu valuri. Mie îmi place spectacolul de la televizor. — Cum poate să-ți placă dacă fețele nu au culoare? — Să n-o luăm de la început! — Mergem luna viitoare la Miami? Poate. Poate ne stabilim acolo. — Și să renunțăm la tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]