198,527 matches
-
Ionel Fernic petrecuseră alături de Nunuța, căreia Fernic i-a închinat romanța cu același nume, în restaurantul Caru’ cu Bere din spatele Postei Centrale, astăzi Muzeul Național de Istorie al României (Marin Voican-Ghioroiu). Cărtărescu îl acuză pe Zavaidoc că a pus la cale uciderea Zarazei. Folclor urban. Defăimare a adevărului. Fiica sa Constantă spunea într-un interviu acordat în 2006 ziaristului Jean Dumitrașcu: „Tatăl meu avea dușmani din invidie. Văd că și acum are. Au inventat tot felul de minciuni.” Semnificative sunt cuvintele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Îți mulțumesc, Juan Ramon, pentru că m-ai învățat să merg prin viață: nici grăbit, căci ,,timpul va zbura înaintea mea precum un fluture”, nici încet, căci ,,timpul va veni în spatele meu, ca un bou blând.” Așa stând lucrurile, am ales Calea mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Viață este una, trece fără întoarcere prin cele patru anotimpuri, care nu sunt altceva decât vârstele iubirii (cifră 4 corespunde zilei ivirii pruncului-poet în lume și în lumina), fiecare anotimp are 33 de poeme (cifră 33 corespunde vârstei hristice). Dincolo de calea destinului care impune rolurile jucate, poetul rămâne sufletul pur si etern, de o candoare inefabila. Rotundul cărții este evident. Incipitul exprimă spiritul creatorului pregătit de jertfă:,,Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Căutau să se strecoare, să scape cât mai repede din orașul în care trăise ani de zile. Dacă la început cunoscuții ce strigau unii pe alții, încercând să se ajute într-un sens sau altul, acum fiecare se grăbea spre calea lui. Nehotărâții se învârteau de la un loc la altul, fără a avea curajul s-apuce încotrova. La azilul de bătrâni, era liniște. Unii jucau table, alții stăteau întinși la soare sub pledurile roase de timp sau decolorate. Pe ei nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de ploi, de dorul meu Ca-n toamnă care stă netoarsa Vom băsmui cu Dumnezeu... DELIR Vin poterile dimineții Și mai bătrâni suntem cu-n an Sub geam, stau plopii înțelepții De vorbă cu un vechi castan. Doar pietre-n cale, numai pietre Poteca gândului o bat, Iertarea urca printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap? Doldora de tine, femeie cu coasta strivita de primă zăpadă, Damian Petrescu cu primul și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap? Doldora de tine, femeie cu coasta strivita de primă zăpadă, Damian Petrescu cu primul și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână albastră va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au urât cu setea cuvântului pe buze, iarna - prizonier fără voie, într-un cerc magic, nedesenat, bântuit de moroi, de strigoi, de pricolici
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de zile, spune el, am poposit în trei state americane: Illinois, Winsconsin, Indiană, având «bursă de familie» la Chicago și în zonele adiacente acestui megapolis.” (Despre cărți americane, op. cît., p 334). Dar important este drumul de la cultura la experiența, calea de la reflecție la impresie și percepție. America i se pare „spațiu privat al mediului acvatic pe care cele două oceane, Atlantic și Pacific, l-au ridicat în timp, drept buclă cosmică pentru odihnă și admirație”. Pământul dintre două oceane, op.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sunt numărate. Nu de alta, dar ce i-a adus pe acești tineri în preajma partidului-administrație este instinctul de parvenire. Ponta și Daciana Sârbu au fost fii credincioși ai partidului atâta vreme cât existau pentru ei culoare deschise. Or, în clipa de față, căile de acces s-au blocat și trambulinele s-au paradit. Drept urmare, poziția lor față de partid s-a schimbat radical. Ceea ce ne retrimite în punctul de plecare - și anume, la evidența că PSD-ul e doar un partid-șperaclu ce asigură accesul
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
an 1937ț de la Paris se vede o hartă gigantică a Basarabiei trecută la dânșii", dascălul basarabean se întreabă: Ce am făcut noi în 20 de ani" sub administrația românească. "Sub raportul material - arată el - Basarabia n-are decât 750 km. căi ferate, cu totul insuficiente, când ne gândim că această provincie reprezintă o șesime din suprafața țării și totuși are încă 5 capitale de județ fără legătură ferată și nici măcar Chișinăul nu e canalizat. Peste Nistru erau mai multe poduri feroviare
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
fiu obiectiv. Curând, întreprinderea a devenit una din cele trei pe țară în care eu eram cel mai bombardat "procurist". Controlam facturile. Nu știam, nu realizam cât era de important. Până într-o zi, când mi-a ieșit ispita în cale. Intrasem la "Șeful", adică la tatăl meu vitreg, Aurel, să-l întreb dacă trebuia să întocmesc cecul pentru niște ascensoare sosite de la Viena. Reprezentantul firmei aștepta în anticameră. Mai bine zis, fierbea... E drept că și zăbovisem nițel. Când a
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
comunismul și fascimul) și destui sînt și astăzi cei convinși că politica nu poate fi gîndită în afara termenilor acestui binom maniheist. Firește la nivelul vieții politice (chiar și în peisajul autohton postrevoluționar) au existat grupuri care se autodeclarau "a treia cale", dar care nu au convins niciodată că ar fi o alternativă viabilă la bipolaritatea stînga vs. dreapta, iar membrii lor au sfîrșit adesea lamentabil prin afilierea, în schimbul unor posturi călduțe, la unul dintre partidele tradiționale. Într-o discuție pe care
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
anunțat ca moment al intrării țării în Uniunea Europeană - nu țin de doctrinele partidelor care compun actuala coaliție de guvernămînt, așa cum nu țin nici de cele ale formațiunilor politice din opoziție. În fond ceea ce propunea Michnik nu era o a treia cale politică (de tipul celor gîndite și sponsorizate generos la vremea respectivă de Adrian Costea și/sau Sorin Ovidiu Vântu), ci o simplificare a vieții politice existente, în sensul dezideologizării ei și abordării fără inhibiții inclusiv a temelor considerate ca făcînd
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
păcate, adesea filozofului adîncit în contemplarea principiilor universale și incapabil de a se simți cu adevărat acasă în mijlocul realității dezordonate și impure" (p. 37). Cine sînt, în istoria omenirii, gînditorii care au încercat să impună vieții politice a timpului lor calea de mijloc, compromisul rezonabil pentru găsirea soluției celei mai puțin rele? Eroii cărții lui Aurelian Crăiuțu sînt, în ordinea intrării lor în scenă: Aristotel, Machiavelli, Guicciardini, Baltasar Gracián, Montesquieu, "Publius" (pseudonimul folosit de James Madison, Alexander Hamilton și John Jay
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
ești mulțumit?" răspunde laconic "În avion". Și eu, de asemenea, n-am încetat să alternez o speranță cu o decepție. Peter Brook m-a întrebat într-o zi pe un ton de regret: "de ce te împrăștii și nu cauți o cale?" Pentru că nu izbutesc să mă conving îndelung că adevărul se afla acolo unde mă găsesc. Captat o clipă, îl bănui a fi apoi altundeva... aceasta mă "întristează" căci, până la urmă, nu aparțin niciodată până la capăt unui grup, nu mă recunosc
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
sunt artiștii pe care nu-i frecventez nicicum și nu le văd spectacolele, dar numeroși sunt și cei pe care-i iubesc și "printre care" îmi place să circul. Dar pentru că nu reușesc nici să mă recunosc într-o singură cale, nici să mă identific cu un singur model, trec de la un artist la altul suspectându-mă, uneori, eu însumi de trădare. Însă în realitate n-am trădat nicicând pe nimeni. Doar pe mine, poate. Aș spune că am fost apropiat
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
pentru ochiul care știe să vadă și memoria care păstrează vibrația efemerului. Radu Penciulescu * E un savant și totodată - un copil. E un analist profund, cunoscător și cercetător riguros al teatrului. A deschis porți noi, nebănuite până la el. Pe orice cale a pătruns - a străbătut-o cu atenție, pas cu pas, și a descoperit ceea ce alții nu văzuseră. A făcut-o cu curiozitatea omului de știință: matematic și microscopic. Dar, în același timp, cu căldură și iubire. Cu tandrețea copilului care
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
spadei în Muzeul Civilizației Anatoliene din Ankara Aisberguri avortate în deznădejde au decapitat zori Din cînd în cînd erau îngăduite partituri cu ecoul înșurubării în oglinda lacului fără fund Un desiș de viespi unelte deasupra căldării goale trase pe traversele căii ferate Gura neagră sufla brumă depășind bariere puse de stihii la Priene Codobelci se poticneau în sămînța lăsată de copită pe buze Din priviri fugeau toți alungați cu foșnetul aripii de metal Cer și pămînt își schimbau locurile Vasele sanguine
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
era și ea pe-acolo - apropo de "O vedetă... populară" oare ? Personal sunt curios dacă simpatica prezentatoare, și foarte vorbăreață, își poate imagina "afinitățile" dintre "Academia Cațavencu" și "O vedetă..." cu adevărat populară altfel decât sub forma unui terasament de cale ferată unde liniile se... întâlnesc fix nicăieri, sau la vreun orizont nedefinibil. Sau poate că ne-ar putea descâlci din dilemă Florin Călinescu, invitat de(-o) marcă la emisiunea "Vacanța mare", pe Pro Tv, în aceeași seară de duminică, fapt
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
Marina Constantinescu Sînt momente cînd ți se revelează mai acut relația cu șirul unor coincidențe. Unor întîlniri. Relația cu firele, multe, invizibile, care te pun într-un anumit raport cu tine, cu celălalt, cu lumea. Călătorind pe căile din mine însămi, descopăr, uneori, și voluptatea popasului. Acolo sînt ochi, senzații, mize, emoții, lumini, măști, neputințe, umbre, succesul unora, ratările mele, răsărituri, apusuri. S-a întîmplat - sau, poate, n-a fost doar atît - ca trupa lui Strehler de la Piccolo
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
din părți, frumosul, ca să-și merite numele, trebuie nu numai să-și aibă părțile în rînduială, dar să fie și înzestrat cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine,ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă ( realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare ( în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine,ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă ( realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare ( în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]