KorAP: Find »[drukola/base=calma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...114 >

2,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

bătrînică aflată În drum, vînzînd turtă dulce. Cinci mile de drum de platou deșertic Înalt acoperit de zăpadă mai tîrziu, Îl așteaptă răspunsul: PENTRU CEI MÎNTUIȚI. Wakefield fredonează un fragmențel dintr-o melodie a lui Grateful Dead pentru a-și calma neliniștea și alunecă pe drum În jos. De bună seamă, nu există nici o mîntuire pentru cel care a făcut un Pact cu Diavolul. Nemîntuit va rămîne, fie că va pierde, fie că va cîștiga. Dacă pierde, va fi aburcat Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
dat seama că fetele foloseau cuvinte spaniole, iluzia a persistat; chiar i s-a părut că putea Înțelege ce-și spuneau, deși nu știa o boabă de spaniolă. A fost destul de șocat și a coborît la o cafenea, să se calmeze, dar și femeia de la tejghea vorbea cu vocea Marianei, deși accentul ei era german. De atunci Încolo, toate vocile cu accent erau ale fostei sale soții și această tulburare nu putea fi alungată cu ajutorul rațiunii. Halucinația dispărea de la sine, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

o dea afară când se auzi vocea telefonistei. — Am un apel pentru tine, Fran. Un anume doctor Laurence Westcott. A spus că e ceva personal. — Vezi, ce-ți spuneam? zise Stevie triumfătoare și porni spre ușă. Fran încercă să se calmeze în timp ce ridica receptorul telefonului de pe birou. — Bună, nu știu dacă îți amintești de mine? sunt Laurence Westcott, ne-am cunoscut aseară. Îi aprecie modestia. Jack Allen ar fi presupus automat că e o figură greu de uitat. — De faptă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
lui Jack rămase împietrită. — Transmite-i felicitările mele viitorului tău soț. Cred că-și va aminti de mine. Se întoarse brusc și își croi drum prin mulțime, fără a sta să audă anunțul măcar. — Ei bine ... Fran încercă să se calmeze după violența întâlnirii și fu bucuroasă s-o descopere pe Stevie lângă ea. — Ce naiba a pățit? — Pentru numele lui Dumnezeu, Francesca. Stevie părea aproape la fel de furioasă ca Jack. Hai măcar să nu ne ascundem după deget. Dacă nu erai îndrăgostită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
gheața. Procesul cu pricina fusese acum mai bine de șase săptămâni. Era imposibil. Probabil că nu mai ținea bine minte. Dar amintirea era prea limpede și prea vie ca să se înșele. Îi întârziase ciclul cu mai mult de două săptămâni. Calmează-te, își spuse, trebuie să fie o greșeală pe undeva. Doar iei anticoncepționale, totul o să fie în regulă. Anticoncepționalele îi conveneau de minune lui Fran fiindcă era precaută din fire, nu era genul care să cedeze primului impuls și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
bătută, dacă a fost în aceeași zi, nu se pune. E o șansă de unu la un milion. Doar că a fost exact atunci când trebuie să fi rămas însărcinată. Posomorâtă, Fran luă o gură din ceaiul tare, menit s-o calmeze, pe care i-l pusese în față Henrietta. Stăteau în bucătăria cu mobilă de stejar decolorată a Henriettei, în care domneau ordinea și o atmosferă foarte domestică, deși Henrietta în persoană rareori făcea altceva decât să deschidă câte un borcan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
părea acum extrem de riscant. Dacă i se întâmpla ceva copilului? Ce naiba era în capul ei? Și totuși, de bună seamă, un copil avea dreptul să-și cunoască tatăl, nu-i așa? Doctorul simți că era neliniștită și încercă s-o calmeze. — Domnișoară Tyler, îmi dau seama că sunteți îngrijorată, dar acesta este un test foarte sigur. În cazul scanării efective, riscurile de pierdere a sarcinii sunt minime și, la vârsta dumneavoastră, avantajele urmăririi sarcinii sunt apreciabile. Relaxați-vă. Într-o clipită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

acolo, și eu fiind ultima venită... Motivația prezentată mie a fost, desigur, alta, una cosmetizată de genul: experiență, maturitate. Prima zi la meseviști? Un deținut era furios, am fost rugată să vorbesc cu el. Am vorbit, am reușit să-l calmez. Când m-am întors în birou, comandantul de atunci mă privea cu un zâmbet al cărui înțeles îmi scapă... Mult timp am crezut că am fost trimisă acolo unde alții nu doreau să se ducă... Unii sunt mai periculoși decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
fix, eu am rămas ultimul și am primit cheia în cap. Am ajuns acasă, leșin n-am avut, să zic că nu am leșinat, dar mama a făcut șoc. A început să țipe, să facă ca toți dracii, s-a calmat, m-a făcut blond - mi-a dat cu rivanol, apă oxigenată. Dar după aia, la câtva timp, tatăl vitreg, să spun așa, atunci nu era tată vitreg încă, după spusele lui făcând psihologie sau ceva de genul ăsta, a văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

obișnuit treptat cu întunericul. — Îmi spui adevărul, Kobayashi? întrebă Endō, zâmbind sarcastic. A aprins bricheta și-i cerceta chipul. În lumina palidă, fața lui ridată arăta ca o coajă de mandarină uscată. — Unde-i Mlaștina Mare? Sperând să-l mai calmeze pe Endō, Kobayashi a început să-i explice foarte serios unde este mlaștina era amplasată în nord-vestul orașului Yamagata. După ce traversezi munții, ajungi la o serie de mlaștini, care s-au format în urma erupției unui vulcan vechi, probabil. Cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

pachet de biscuiți cu cremă (ultima mea șansă Înainte să trec la o dietă severă) și Întrebîndu-mă dacă există vreo posibilitate să găsesc o maseuză - una ca lumea - care să facă vizite la domiciliu În ultima clipă, pentru a-mi calma și Îndepărta tensiunea. Am izbutit să irosesc trei sferturi de oră, frunzărind anunțurile din revistele locale, dar nu prea cred că fetele astea pot să-mi ofere ce caut eu: „discreție garantată“, „senzual și intim“. În cele din urmă, ajung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
din ședință. — Of, Doamne. Clatin din cap, iar Sandy arată ca lovită de trăsnet. — Îmi pare foarte rău, se scuză ea. Chiar am Încercat să-i spun, dar ... ei bine, ca să fiu cinstită, m-a cam speriat. Oftez și mă calmez. Ce altceva aș putea face? — Nu, mie Îmi pare rău. Acum Îmi vărs nervii pe tine, deși știu cît de tare poate să te bage În sperieți. Are un tupeu fantastic. Sandy dă din umeri și se Întoarce la computerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ideea inspirată și rezultatele acesteia, care, dacă nu sînt de-a dreptul perfecte, atunci pot fi măcar considerate foarte potrivite. CÎtă vreme o să am vălul pe cap, n-o să bănuiască nimeni nimic. — OK, inspiră Linda adînc. Ar trebui să ne calmăm. Adică tu ar trebui să te calmezi, Îmi șoptește Emma. — Mersi, Emma, Îi zîmbesc eu plină de recunoștință. Ești fantastică. — Ellie, Întoarce-te să te vedem. Linda a izbutit să-și recapete sîngele rece și spune fericită: — Arăți Încîntător. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nu sînt de-a dreptul perfecte, atunci pot fi măcar considerate foarte potrivite. CÎtă vreme o să am vălul pe cap, n-o să bănuiască nimeni nimic. — OK, inspiră Linda adînc. Ar trebui să ne calmăm. Adică tu ar trebui să te calmezi, Îmi șoptește Emma. — Mersi, Emma, Îi zîmbesc eu plină de recunoștință. Ești fantastică. — Ellie, Întoarce-te să te vedem. Linda a izbutit să-și recapete sîngele rece și spune fericită: — Arăți Încîntător. Apoi trage cu coada ochiului la ceas și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
că nu se face să ne furișăm de la propria noastră nuntă, nu? Decît dacă nu cumva vrei să fii dezmoștenit. — La naiba. Hai să mergem și să găsim nenorocitul ăla de Întrerupător și să stingem tot. Vreau să mergem sus. — Calmează-te, calmează-te, Îi șoptesc eu la ureche. Avem toată viața Înainte pentru așa ceva. Stăm și zîmbim unul la celălalt ca doi nebuni, nevenindu-ne să credem că sîntem soț și soție. După două ore, reușim În sfîrșit să plecăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
se face să ne furișăm de la propria noastră nuntă, nu? Decît dacă nu cumva vrei să fii dezmoștenit. — La naiba. Hai să mergem și să găsim nenorocitul ăla de Întrerupător și să stingem tot. Vreau să mergem sus. — Calmează-te, calmează-te, Îi șoptesc eu la ureche. Avem toată viața Înainte pentru așa ceva. Stăm și zîmbim unul la celălalt ca doi nebuni, nevenindu-ne să credem că sîntem soț și soție. După două ore, reușim În sfîrșit să plecăm. Invitații formează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Sar În picioare și fug În casă, fără să-mi pese că Linda pare Îngrozită (bănuiesc că din cauza ingratitudinii mele), iar Michael, furios (Dumnezeu știe din ce motiv). Dan, sărmanul meu Dan, arată pur și simplu complet pierdut. Înăuntru, mă calmez și, de la adăporul camerei mele de baie, prin fereastra deschisă, ascult fiece cuvînt care se rostește afară. Îmi țin respirația și sînt atentă. — Ce e? Pot să mi-o imaginez pe Linda făcînd ochii mari și dînd din umeri, Întruchiparea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
găsesc purtarea ei dezgustătoare. Îi voi spune că știu exact care-i este jocul, că face asta doar pentru că-i place să-i controleze pe cei din jur, și că nu voi mai tolera așa ceva. Furia mea nu poate fi calmată doar cu niște simple scuze. În seara asta, s-a umplut paharul. O s-o fac să-i pară rău și, pentru prima dată, o să spun tot ce am pe inimă, fără nici un fel de opreliști. Pur și simplu nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
din ce nu i-am spune și ei, În față. Această ultimă afirmație nu e chiar adevărată, dar sună bine și, ce e și mai important, sună a purul adevăr și oferă o ocazie perfectă de a mai Îndulci impresia. — Calmează-te, calmează-te. Din partea mea, cu cît sîntem mai mulți, cu atît mai bine. Există cinci dormitoare, așa că, dacă aducem pătuțuri pliante, copiii pot dormi Împreună. — Sau cu noi În cameră, sugerează Trish. Mă rog, vedem noi. Dar ce grozav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nu i-am spune și ei, În față. Această ultimă afirmație nu e chiar adevărată, dar sună bine și, ce e și mai important, sună a purul adevăr și oferă o ocazie perfectă de a mai Îndulci impresia. — Calmează-te, calmează-te. Din partea mea, cu cît sîntem mai mulți, cu atît mai bine. Există cinci dormitoare, așa că, dacă aducem pătuțuri pliante, copiii pot dormi Împreună. — Sau cu noi În cameră, sugerează Trish. Mă rog, vedem noi. Dar ce grozav! O vacanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nu pufnesc. — OK, grozavă idee. O să mă duc să mă prezint tipei de colo, zice arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te, Îi Îndemn eu, frecîndu-l pe braț și aplecîndu-mă să-i dau un sărut posesiv. Încă n-ai văzut nimic, băiete. Dacă-ți Închipui că ea e superbă, așteaptă să vezi toate gagicile topless de pe plajă. — De ce crezi că aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
că nu a fost cu intenție. Nici măcar n-am știut că au ajuns. Unde sînt? — Pe undeva, prin casă. Nici eu n-am știut că sînt aici. I-am găsit jucîndu-se cu Tom În camera lui. — Tu stai aici și calmează-te. Eu merg să-i salut. Probabil că ar trebui să vină și ei afară și să-i cunoască pe ceilalți. Așa, dă-mi-l pe Tom, Îl iau eu. — Ca să pună maică-ta iarăși mîna pe el? Îi arunc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
eu În față. Nu prea cred. Tom o să stea aici cu mine. Îmi fac de lucru scotocind prin geanta de plajă, după crema Factor 30. — Haide, du-te. Hai, ne descurcăm noi. După douăzeci de minute (timp În care mă calmez considerabil, deși a Început să devină obositor să mă reped după Tom, care tot Încearcă disperat să se tîrască de-a bușilea spre piscină), Dan, Linda și Michael vin afară să ne salute. Și, da, Îmi face o imensă plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Trish Îmi povește rar despre viața ei. În consecință, nu știu cu cine se văd În seara asta, dar știu că au ieșit cu mulți prieteni În ultima vreme. Iar tu tragi concluzii din cele mai ridicole. Încep să mă calmez. Poate că am tras niște concluzii pripite. — Și mă Îndoiesc sincer că Dan ar avea vreo iubită. Îți jur că dacă aș ști ceva, ți-aș spune imediat, dar trece și el prin momente la fel de dificile ca și tine. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
tine. Să fim cinstiți, nici tu nu ești interesată de alți bărbați În clipa asta, nu? — Nu, recunosc eu cu ciudă. — Deci, ce anume te face să crezi că Dan ar fi cîtuși de puțin interesat de altă femeie? Mă calmez din ce În ce mai mult. — Crezi că mă port ca o caraghioasă? — Chiar mai rău. Comportamentul tău e absurd. Îți garantez că Dan stă acasă În fiecare seară, uitîndu-se la televizor și numărînd zilele pînă la weekend, cînd o să-l vadă pe Tom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]