4,790 matches
-
de devoalează simplu, cu energie. Mirela-Ioana captează momentul, îl pune în ritual, acceptă, a primit mesaje simple și luminoase. Sufletul și carnea sunt împreună, nu pot fi despărțite în această viață, viața este un dar... „Nicăieri nu e ca pe canapeaua din atelierul tău. Totdeauna desfăcută, acoperită de perini. Verzi și albastre. Cu frunze galbene. În fața ei, șevaletul. Pânza albă. Aș vrea să pictezi ceva. Să mă întind pe canapea și să mă pictezi pe mine. Sau măcar perinile albastre. Sau
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
această viață, viața este un dar... „Nicăieri nu e ca pe canapeaua din atelierul tău. Totdeauna desfăcută, acoperită de perini. Verzi și albastre. Cu frunze galbene. În fața ei, șevaletul. Pânza albă. Aș vrea să pictezi ceva. Să mă întind pe canapea și să mă pictezi pe mine. Sau măcar perinile albastre. Sau vreo două valuri verzi. Paspoalate cu alb. Ori un nufăr galben. Pe un pat de frunze verzi. Dar pânza rămâne neatinsă. Mă îmbii cu fructe. Cu caise. Cu ciocolată
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
Sau vreo două valuri verzi. Paspoalate cu alb. Ori un nufăr galben. Pe un pat de frunze verzi. Dar pânza rămâne neatinsă. Mă îmbii cu fructe. Cu caise. Cu ciocolată. Cu mentă. Cu alune. Îmi aduci ceașca de cafea pe canapea. Fierbinte. Nu pot să mă ating de ea. Îți sorb cuvintele. Mă scald în ochii tăi. Și te înhaț, ca să uităm de toate. Până în clipa aceea unică. În care îmi spui că mă iubești. În care îți arăt că sunt
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
înhaț, ca să uităm de toate. Până în clipa aceea unică. În care îmi spui că mă iubești. În care îți arăt că sunt a ta. Iar. Acum. Pentru totdeauna. Sărutări mereu reluate. Ca refrenul unui cântec fără sfârșit. Și lenevirea pe canapea. Ca pe o punte de vas” (pagina 49). Cartea urmărește motto-ul, direcția este prezentată de la început. Uși care se închid, soluții care sunt accesibile, viața își urmează cursul. Ca o apă. Meandrele justifică dinamismul ei, valul, energiile care pot
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului Târziu în noapte Târziu în noapte ne iubeam Nebuni,pe răstigniri florale, Cu ploaia ce bătea în geam, Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți, Trântiți pe canapeaua moale, Păream de soartă păcăliți Pierduți prin trupurile goale, Eram doar goi,prin timp trecut, Pierduți,râzând de bătrânețe, Încremeniți că ne-am pierdut, Doar soarelui dădeam binețe, Pierduți în azi,pierduți în timp, Pierduți în tot ce n-am
TÂRZIU ÎN NOAPTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383499_a_384828]
-
anului, Revelionul. Lasă, îmi trece. Vino, să gătim ceva, poate mâine sosește și fiica mea însoțită de mama. Acum, drept pedeapsă vei fi ajutor de bucătar. — Delia, te rog dă-mi voie mie să stau să gătesc, așează-te pe canapea, odihnește-te! Mi-ai spus dese ori, când eram nemăritate, că eu gătesc bine așa că ai încredere. Delia surâse. În sufletul ei purta Danei multă dragoste, admirație, dar iată un nor urât încearcă să estompeze sentimentul. Delia, nici ea nu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
în catastrofă un gest poate, făcut cu dragoste. Dar uite ce a ieșit din gestul Danei. Dar ea este parțial vinovată, proasta am fost eu. Se lăsă în voia somnului. O lăsă pe Dana la bucătărie și se întinse pe canapea. Adormi imediat. Și avu un vis ce o trimise undeva departe, departe. Nu cunoștea locurile, copaci foarte înalți, nici țipenie de om. O spaimă necunoscută puse stăpânire pe ea. Ar fi vrut să plece, să alerge, dar picioarele ei păreau
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
apăru un soare strălucitor și începu să plouă. În vis Delia se gândea, ce fenomen interesant strălucește un soare puternic, dar ploaia năvălește peste mine. Brusc se trezi. Privi mirată neștiind ce este cu ea. Îi fusese rece, acolo pe canapea, de acea senzația de frig, ploaie, gândi Delia. Dormise aproape o oră. Își aminti că Dana gătea la bucătărie. Am lăsat musafira singură, am pus-o să muncească. Se ridică dar o amețeală urâtă o făcu să se așeze. Ce
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Târziu în noapte Târziu în noapte ne iubeam Nebuni,pe răstigniri florale, Cu ploaia ce bătea în geam, Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți, Trântiți pe canapeaua moale, Păream de soarta păcăliți Pierduți prin trupurile goale, Eram doar goi,prin timp trecut, Pierduți,râzând de bătrânețe, Încremeniți că ne-am pierdut, Doar soarelui dădeam binețe, Pierduți în azi,pierduți în timp, Pierduți în tot ce n-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
-ne prin anotimp Ne transformăm în verde viu! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Târziu în noapteTârziu în noapte ne iubeamNebuni,pe răstigniri florale,Cu ploaia ce bătea în geam,Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți,Trântiți pe canapeaua moale,Păream de soarta păcăliți Pierduți prin trupurile goale,Eram doar goi,prin timp trecut,Pierduți,râzând de bătrânețe,Încremeniți că ne-am pierdut,Doar soarelui dădeam binețe,Pierduți în azi,pierduți în timp,Pierduți în tot ce n-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
De asemenea, badijonă cu o cârpă înmuiată în oțet și lada frigorifică, îi lăsă ușa întredeschisă și merse în sufragerie. Câtva timp încercă să citească romanul început, dar văzând că nu se poate concentra, luă telecomanda și întinzându-se pe canapea căută o emisiune care să-i distragă atenția și să-i alunge gândurile ce o frământau. Pe nesimțite o fură somnul. La un moment dat, se trezi speriată de schimbarea tonalității televizorului și înainte de a-l opri, se schimbă în
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
-o pe frunte, ea la prins în brațe, la mângâiat pe obraji, apoi l-a sărutat prelung pe buzele lui rumene și cărnoase. -Stai cuminte, trebuie să ne pregătim de plecare. -Mai avem două ore iubita, vino lângă mine pe canapea. -Nu, merg să fac duș, apoi ne îmbrăcăm. Crina a intrat în baie, iar Ică, puțin agitat, a rămas să privească la televizor. Trăia o minunată poveste de când fosta secretară intrase în viața lui. Era un om liber, ieșise cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
cât și în celelalte camere ale casei, era imposibil să nu dai cu ochii de jucării. De toate felurile, pentru toate vârstele. Aici, la București la fel: domul și doamna Doctor , aveau predilecție pentru jucăriile de pluș.Peste tot: pe canapea, pe fotolii. sus pe șifoniere, tronau fel de fel de animăluțe frumos colorate, mai mult sau mai puțin pufoase. Aveau până și un urs panda ,uriaș. Așa își închipuia ea că trebuie să arate o locuință! Pentru prima dată pătrundea
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
de vaci. Avea convingerea fermă că toate junincile întreprinderii trebuia să fie montate de importanta sa persoană. Numai în scopul ,,creșterii productivității muncii și realizarea mărețelor sarcini de plan”. Ca atare, a procedat în consecință, mobilându-și biroul cu o canapea și un fotoliu-pat, unde simpaticile „fete” erau invitate să ia loc și să discute diverse probleme de serviciu, evident, după orele de program, pentru că respectivele „probleme” erau „urgente”, nu sufereau amânare. A doua zi, invidioasele bârfitoare o luau în furcile
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
A doua zi, invidioasele bârfitoare o luau în furcile ironiei: ce-ai făcut, dragă, la tov. director, după program? M-a consultat la întocmirea unei dări de seamă. Invidioasele schimbau zâmbete sarcastice între ele: și...unde te-a „consultat”, pe canapea sau pe fotoliu-pat? Doar tot acolo fuseseră și ele...consultate. În cei câțiva ani de activitate directorială, malacul reușise să ducă la bun sfârșit sarcinile de „montă salarială”, fără reclamații, fără scandaluri. Și...productivitatea muncii creștea, într-o armonie perfectă
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
E drept că au fost multe care i-au refuzat favorurile, dar tov director nu trecea la represalii. Și nici respectivele nu ciripeau, nu erau supărate, dimpotrivă, „tovarășele” erau încântate că au fost curtate și invitate să „ia loc” pe canapea, chiar mândre că „tovarășul” a poftit la farmecele lor. Uite-așa, „tovarășul” menținea colectivul unit, care muncea cu elan într-o atmosferă de armonie deplină. Dar pe mine, tov director, niciodată nu m-a invitat să iau loc pe canapea
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
canapea, chiar mândre că „tovarășul” a poftit la farmecele lor. Uite-așa, „tovarășul” menținea colectivul unit, care muncea cu elan într-o atmosferă de armonie deplină. Dar pe mine, tov director, niciodată nu m-a invitat să iau loc pe canapea. Când mi-aducea hârtii la dactilografiat, privirile lui se concentrau asupra hârtiilor și, cu nasul în ele, îmi spunea în câte exemplare să le dactilografiez și alte indicații strict referitoare la ciorne. Și ceilalți bărbați din întreprindere aveau privirile în
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
o potecă ascunsă, în luminiș de pădure, chiar am îndrăznit pe faleza superioară, la miez de noapte. Doamne, câtă nebunie! Și cu cât eram mai nebuni, cu atât îmi plăcea mai mult. Dar cel mai mult îmi plăcea tot pe canapeaua din biroul lui. Vuia întreprinderea...Nici nu ne-am dat seama că se prinsese toată întreprinderea de aventura noastră. „Fostele”, acum părăsite, nu suportau afrontul acesta jignitor. Mai ales, cu cine? „Cu searbăda, tăntăloaica de dactilografă?” „Șleampăta asta, cu un
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
cui? Oricum, se cereau risipite, împrăștiate, spulberate, ca să-și ușureze sufletul de ele. Și mai ales, trupurile lor fierbinți, nerăcorite. De aceea dansau ca nebunele, chiuind, aproape urlând ca lupii flămânzi. Până obosiră, prăbușindu-se asudate pe scaune și pe canapea, amuțind cu totul. Doar Irina strigă: - Închide, tanti, televizorul ăla, că mă enervează! Dacă mai cântă, fac moarte de om. Simt că trebuie să strâng de gât un bărbat! Vreau să... Referință Bibliografică: NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 11 / Năstase
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
Acasa > Strofe > Atasament > RĂSFĂȚ DE FULGI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului După drum lung și strașnic zgribulit, Am ațipit pe canapeaua veche Și rătăcesc prin lumi fără pereche, Purtat de vis, mă simt parcă vrăjit. Mă ia în brațe vântul jucăuș, În horă printre nori apoi mă-mpinge, Prea prinși de joaca lor, doar unul ninge Și-i fur un fulg
RĂSFĂŢ DE FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383117_a_384446]
-
Contact: Citește tot... Piscină LaPlaya este situată pe Șoseaua Bucium 15A, în cadrul grădinii de vară a Restaurantului Recital (la 200 metri după trecerea Podului din Bucium, pe partea stângă). Locația are o capacitate maximă de 150 persoane (șezlonguri, bar și canapele), adâncimea apei începe de la 80 cm în dreptul barului, 1,30m și 2m. Citește tot...
Piscina in Iasi [Corola-blog/BlogPost/92306_a_93598]
-
o mângâie pe păr, stai puțin, nu asta am vrut, să spun. Am vrut, să te ajut, în caz că erai nehotărâtă. Ești foarte importantă pentru mine, rămâi aici și vom petrece clipe minunate. Hai vino, așează-te aici lângă mine pe canapea. -Nu, stau aici în fotoliu, ia loc și tu în celălalt, vreau să-ți țin mâinile și să te privesc în ochi. Andrei a luat sticla cu băutură, cele două pahare și le-a așezat pe măsuță. Cu ochii la
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
Olga a început curățenia cu apartamentul Soniei. A scos cheia a intrat în apartament și a început ca de fiecare dată să șteargă praful din hol și baie. I s-apărut, că aude voci în sufragerie, a deschis ușa, pe canapea se afla un bărbat, iar cu spatele spre ușă era Sonia, care căuta ceva în bibliotecă. -Intră Olga, glasul Soniei era blând, afectuos, îți prezint pe domnul Pupezescu Codruț patronul firmei unde lucrez. Domnul Pupezescu, după ce i-am explicat cum
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
aștepta și în momentul în care buzele femeii s-au apropiat de obrazul președintei aceasta a făcut o mișcare tactică și i-a primit sărutul pe buze. Olga nu a ezitat și a sărutat-o. Emilia s-a ridicat de pe canapea mulțumită de rezultatul primei vizite la tânăra, pe care o urmărea de mult timp. -Mâine mă voi prezenta la noul loc de muncă, voi munci, cât voi putea de mult. Nu am să vă fac de rușine. -Diseară trec să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
respirație era crescut, mâinile îi tremurau evident, transpira abundent. Fără să spună vreun cuvânt a mers în baie și a sunat ”salvarea”. După 15 minute, tremurul mâinilor se accentuase, Olga reușise cu greu să-l determine să se întindă pe canapea. Din când în când corpul era scuturat de convulsii, simțea că are stări de vomă. Nu știa ce să facă, doar îl ținea de mână și îl mângâia pe frunte. Echipajul de pe Salvare l-a consultat, medicul a ordonat să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]