1,971 matches
-
lucru este dependența de tradiții și instituții mai curând decât de apariția unor indivizi ieșiți din comun. Tradiției îi datorează Marea Britanie relativa constanță a puterii sale de la Henric al VIII-lea până la declanșarea primului război mondial. Oricare ar fi fost capriciile și limitele regilor și miniștrilor lor, tradițiile clasei conducătoare și, recent, ale serviciului diplomatic profesionist erau capabile, cu unele excepții notabile, să transforme potențialul puterii naționale a statului în măreția puterii reale. Nu întâmplător, atunci când puterea Marii Britanii a atins cel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
impediment în calea cuceririi mondiale, până aproape de jumătatea secolului al XIX-lea, a fost nevoia de a opri luptele pe perioada toamnei târzii, a iernii și a primăverii timpurii; era imposibil să protejezi armata aflată în teatrul de operațiuni de capriciile vremii și s-o aprovizionezi cu lucrurile necesare pentru trai și război. Astfel, inamicul, dacă nu era copleșit într-o campanie, fără a mai avea posibilitatea să se redreseze, avea șansa să se pregătească pentru o nouă campanie în următorul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de pildă, strategia numită Prospector - de căutare permanentă de noi produse și noi piețe, strategia performanțe înalte - salariu mare, precum și strategia echipelor manageriale sunt tot atâtea exemple care demonstrează de ce organizațiile au recurs la practica participării); moda și mai ales capriciile modei - arată că nu de puține ori au fost adoptate unele forme de participare care s-au dovedit a fi populare pe moment, ulterior ele fiind abandonate în favoarea altor forme noi; unele forme participative au fost promovate pentru că reprezentau o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în derivă, toate, absolut toate, auster și integru, le împodobeam în litere, spre o înregistrare definitivă, zăcută blând în dosare ample, cu clape groase de fier sau de alamă, neînduplecate, ostile oricăror capricii, sclifoseli, garagațe... Cui i-e frică de ștampile (Fișă pentru Romanțul poștal) Transcriu ca-ntr-un delir! Ștampile de complezență, ștampile ale poștei balneare, ștampile de carantină, ștampile poștale „Paquebot“, ștampile poștale „Ancora“, ștampile poștale „Arc de cerc“, ștampile poștale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
dispune autorul și naratorul, 2) planul succesiunii și al configurării și 3) planul reconfigurării (la polul receptării) la nivelul lecturii. În schimb, textul descriptiv, alcătuit din secvențele unei enumerări, în contrast cu cel narativ, nu comportă ordine, nici limite și pare supus capriciilor autorului. Pe de altă parte, dacă textul narativ presupune o centrare tematică asupra unui subiect animat, secvența descriptivă dispune de tendința de depersonalizare, decurgînd din raportarea la un univers inanimat. Taxonomia textelor descriptive se revendică de la tradiția retoricii, speciile acestor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și surîsul cochet dezgolindu-i puțin șirul de perle, ea își aruncă iarăși muzica glasului de argint: - Ce vroiai să-mi spui, Egor Stepanovici?“ (1, 32). Smărăndița devine Smaragda Theodorovna Răutu, iar Iorgu Răutu devine Egor Stepanovici Răutu, dintr-un capriciu, care voia numele în acord cu moda din societatea timpului: toată lumea bună trebuia să aibă nume rusești sau care să pară rusești. Acesta era un semn al aderenței la noua societate, un semn de patriotism din partea celor despre care se
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Masivă, înaltă, sfidătoare și cu-adevărat de pe altă lume, crestează deșertul ca un pumnal. În mod cert, Windcote nu are nimic tandru și intim, pământul roșu nu învăluie îmbrățișând acest anacronism, morman amestecat de lemn și piatră, amalgam bizar de capricii arhitecturale. Liniile lui sclipesc nesigur în lumina tot mai slabă a după-amiezei de vineri. Partea umbrită pare strâns ghemuită, în ciuda celor trei etaje așezate unul peste altul, aruncate în spațiul înfiorat dintre pământ și cer, ca o grămadă incertă. Să
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al eternului „vagabond” ce a fost Dante Alighieri, În splendida și des calomniata medievalitate; pe atunci Însă, poeții aezi cutreierau curțile ducale, În Italia sau În statele germane, iar exilul politic se amesteca adeseori cu cel „estetic” sau cu purul capriciu: al ducelui sau al aedului. Și, bineînțeles, ne gândim la marii noștri exilați, Începând cu autorul marii Istorii a Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir, dar și la primul mare vlădică al bisericii luptătoare - biserica unită cu Roma -, martir și promotor al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uităm că a stat șapte ani Închis În pușcăriile barbare ale stalinismului -, care, la Întrebarea pe care ne-o puneam atunci de mii de ori, de ce nu suntem noi, elita culturală românească, apți de o rezistență clară, În bloc, contra capriciilor și abuzurilor puterii și a „domnului”, Ivasiuc a remarcat că, spre deosebire de alte elite culturale, poloneză, rusă sau maghiară, grămăticii români nu au fost boieri de sine stătători și nu au avut În spate o pătură socială care să-i susțină
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
numai pe acei sacerdoți care ne făceau posibilă acea legătură, „sârmă” directă cu zeii și că În noi s-a degradat aproape pentru totdeauna „geniul”, setea aceea majoră care face posibilă „legătura” cu „Cei ce știu” și care, din plictiseală, capriciu sau „copilărească” cruzime, ne anunță evenimentele ce sunt Încă ascunse În propria-ne fire și În aparenta obscuritate a istoriei. („Copilăresc” deoarece Heraclit Își Închipuie Hazardul uman ca un joc de zaruri al lui Zevs, copilul gigant!...Ă Eu Însă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
propriului trecut, atât cât a mai rămas din el, sau „citirea lui” din literele ce apar ca niște petece de verdeață pe rarele insule ale amintirii „acelui ceas”. Deoarece fiecare ceas deșteaptă, cu o impulsivitate aproape jignitoare, ce seamănă cu capriciile unei femei teribil de frumoase, nemulțumită mereu de eunucii reali și falși care o Înconjoară, alte și alte „fețe” ale celor ce ni se pare că lea-am trăit, ale celor ce ni se par a fi stricta noastră posesie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Înainte ca isteții, genialii Greci să vorbească de Unitatea lumii, de unul și totul, reducând Însă și simbolizând materia și viața la vreo 12 forme sau energii. Zeii, ce se deosebeau unii de alții, cu istoriile și certurile lor, cu capriciile și privilegiile lor, forme exacerbate imitând umanul... Nu, nu perfecțiunea - atât de atrăgătoare pentru oamenii Renașterii, moștenind „prejudecățile” platonice despre triada Adevăr-Bine-Frumos și conceptul de Idee și lumea „ei” inaccesibilă - m-a preocupat, ci, cum spuneam, „ideea de realizare” individuală
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o a doua naștere, dar o și legitimează pe prima! Tinerii de talent, de geniu, născuți În toate dictaturile Europei, nu pot aștepta o „ameliorare, o răsturnare” fericită a situației politice: nici sub cardinalii obtuzi și discreționari ai Renașterii, sub capriciilor ducilor Italiei sau a statelor germane sau sub ohrana brutală a țarilor, sub interdicțiile Bisericii, ale oricărei Biserici, de Răsărit sau de Apus! El, acel tânăr inflamat de idei, de pasiune creatoare, de glorie - da, de glorie și, dacă În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
era scopul ultim; „triumful!”, de fapt, al oricărui regim totalitar. O renunțare totală la orice formă a luptei sau a Împotrivirii, În indiferent ce formă, și o supunere - o supunere nu față de forțele vizibile, convenționale, fizice, ci față de istoria, de capriciul ei grosolan - și, În astfel de momente, istoria - Istoria! - Îți arată teribila-i față, ieșind din cețurile prezentului ca o zeiță antică, dezarmându-ne și bulucindu-ne În cortegii uriașe, oarbe, pur instinctuale, robi ai unei fatalități ce nu poate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
generozitatea altora. Faimosul dicton latin Habent sua fata libelli este confirmat cât se poate de convingător. După decenii de așteptare mărturisește cu resemnare autorul Fragmentele lui Lamparia au devenit, prin forța ineluctabilă a circumstanțelor istorice literatură de sertar. "Dintr-un capriciu, poate, le încredințez, abia astăzi, tiparului" (p. 10). Edgar Papu, a cărui prefață datează din 1984, îl consideră pe Theodor Codreanu "un gânditor aforistic" formulă fericită, în pofida posibilei sugestii pleonastice: "Lui Theodor Codreanu îi repugnă poncifele pasiv acceptate, acele deșeuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tehnic iremediabil otrăvit" (p. 151). Transferat în aforistică, Lamparia personaj din romanul Varvarienii pe care Theodor Codreanu l-a publicat în 1998, își propune să facă de veghe, de cap limpede la problemele acestei lumi bezmetice, bântuită de nesăbuințe și capricii de tot felul. Nu este simplu, dar autorul are doza de sagacitate necesară care să confere aforismelor un rating sporit de interes, chiar atunci când o face à rebours. "Pe când o Declarație universală a datoriilor omului, se întreabă gândindu-se, desigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alte partide mai strălucitoare etc. Spuneți, cât de rea poate fi lumea! Dumneavoastră știți că am avut și băieți « strălucitori », dar sufletul, comportarea lor n-a fost pe măsură. Întotdeauna te izbeai de orgoliu, aroganța celui care e prea sus, capriciile celui uns prea bine cu harul lui Dumnezeu! M-am săturat de ei! Ceea ce vreau e un cămin liniștit, o familie bună, cuminte, un cămin în care să mă simt bine, să fiu respectată, iubită, să respect și să iubesc
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pe vorbe schimbate cîte una, shi nhe înhîlhnim înh Burdhuhenhi, limită cu seducția fonfăielii, halta Bănești cîmpuri ondulate, Verești fier ruginit pe cer rambleul de Leorda, personalul Verești Botoșani n-a plecat, plugul locomotivei brăzdar în iarbă, traversele în penumbră, capricii să-ți inventezi receptori cînd ești soare, rozul din tencuială schimbă soarele în el, sora lui Eugen și cu Romică Stan, nu sînteți cinci educatoare? Miroslovești, tot din Miroslovești și el și Rodica, copii, băietul lui Nelu, a ajuns din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la primul vagon Holod încă o dată cu telefonul de la tine, l-am așteptat cu zilele, cîinele care și-a primit osul aruncat din tren a băgat coada între picioare, punga de plastic și hîrtia șervețelului sterile, valea mănoasă ca și nelocuită, capricii de dinamică istorică, a strîns urbanizarea pămînturile, vezi cu mine satul Mîț, comuna Dumbrăvița de Codru, Mîț îl cheamă! galbenă scrijelire în sprînceana muntelui, granit treptat spre sectoarele de drum în lucru, le ajungem în strînsura văii, gospodină la canton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cît mai mulți electori. Se observă un aspect uneori neglijat, susținut de Kirchheimer, și anume că transformarea a implicat și "puținele partide burgheze rămase ca partide de reprezentare individuală, care aspiră la un viitor sigur ca organizații politice independente de capriciile legilor electorale și de atacurile tactice ale partidelor de mase adverse"[1966, 190]. Și în acest caz merită efortul de a prezenta pe larg diferitele componente ale transformării partidelor de mase în partide catch-all: Caracteristicile partidelor catch-all a) drastica reducere
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politice din interiorul regimului. Autoritarismele sultanice nu necesită nici o formă de mobilizare a supușilor. Ele distrug orice pluralism existent înainte de cucerirea puterii de către "sultan", familia sa și un număr restrîns de colaboratori, care și ei rămîn, totuși, expuși arbitrariului și capriciilor liderului. Regimurile sultanice șterg diferențele dintre privat și public în ceea ce privește sfera de activitate și de proprietate a liderului. Din sultanism nu reușește să iasă la lumină nici o dinamică de tranziție către democrație, pentru că, de obicei, aceste regimuri se sfîrșesc prin
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
lasă „ispitită“ de trivialele înregimentări ale majorității. Și, în fond, ce înseamnă, exact, a fi autentic? E foarte la îndemână să răspunzi „nu“ oricărui apel care nu te interesează, pretextând că îl simți „inautentic“. E foarte la îndemână să confunzi capriciul personal, idiosincrazia, iluzia de sine cu „autenticitatea“. Sau să ambalezi inapetențe banale în retorica „nobilă“ a unei autenticități intransigente. Există destui pentru care obligația de a te spăla sau cea de a saluta când intri într-o încăpere trec drept
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Bucovina nu întâlnești nici o bucată de pământ care să nu fie încurcată într-o ceartă de delimitare, deoarece justiția se aplică după modul oriental, ceea ce multiplică diferitele procese in puncto usurpationis limitum. Și, aceste dispute juridice, se aplanează prin simple capricii sau pe baza interesului personal al principelui sau a intrigilor miniștrilor săi aduși din Constantinopol, pe care caută să-i îmbogățească, spre prejudiciul dreptății și în dezavantajul Divanului. Ba, ceea ce este cel mai insuportabil, aceleași procese obișnuiesc să fie reluate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
apoi se lărgește și se închide (printr-o analogie la fel de semnificativă, preluată de astă dată din lumea biologică, se evocă adesea imaginea unei ciuperci). Constatăm astfel că respectivele coroane regale sau nobiliare, obiecte bizare ce ar putea fi luate drept capricii ale artei cărora nu le-ar corespunde nimic în natură, devansează cunoașterea acestor realități încă neobservate care sînt stările cele mai fugitive ale materiei. Mai mult : ierarhia simbolurilor heraldice o reflectă direct pe cea care se poate stabili între aceste
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
din Ur în mileniul al treilea înaintea erei noastre. S-ar spune că orfevrul, giuvaergiul au avut, întotdeauna și pretutindeni, drept ideal să încastreze pietre dure, geometrice, inalterabile într-o montură de metal prețios ce evocă prin finețea lucrăturii grația, capriciul și precaritatea formelor vii. Să extindem problema. Oamenii din trecut nu-și puteau reprezenta forma pe care, timp de o fracțiune de secundă, o iau lichidul împroșcat în urma căderii unei picături sau o explozie gazoasă. Însă o imagine a instabilității
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]