KorAP: Find »[drukola/base=cască & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...163 >

4,072 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

băiatul de șaptesprezece ani devenea conștient de începutul sfârșitului, de toată prăpastia și de măsura a ceea ce, mai târziu, s-a numit „prăbușirea“? Atunci când prima mea încercare de a face ordine în harababura din capul unui tânăr soldat a cărui cască prea mare îi aluneca tot timpul și de-a pune această harababură pe hârtie, negru pe alb, s-a concretizat la începutul anilor ‘60, în romanul Ani de câine, în paginile tunarului-tanchist Harry Liebenau evoluția războiului ca retragere continuă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
și, mai rău, carabina, mă înarmaseră cu un pistol automat de fabricație italienească, o armă care, dacă s-ar fi ivit prilejul de a fi folosită, s-ar fi aflat pe mâini nesigure. Îmi aduc aminte de o adunare de căști de oțel ce umbreau fețe ursuze de bărbați și altele speriate de băieți, printre care - a treia din stânga - s-ar număra și a mea, dacă ar exista vreo fotografie a acestui pâlc pierdut. Din nou, comanda o deținea un plutonier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
pe oricare altul dintre băieți să stea de pază pe drumul de pădure, ci pe mine, și mi-a dat indicația de a ține ochii larg deschiși. Din nou rezultă o imagine: eu însumi, după propria mea închipuire. Eu, sub casca de oțel care-mi tot aluneca pe-o parte. Eu, acționând la ordin. Eu, străduindu-mă plin de zel să îndeplinesc o misiune. Cu toată oboseala, lucrul acesta mi-a reușit, căci, după nu prea mult timp, am văzut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Lui i-ar plăcea să fie cutare sau cutare; eu, însă, văd numai un ins rătăcind fără țel și care, printre trunchiuri de copaci crescuți la fel de înalți și în spatele lor, devine uneori vag vizibil, acum dispare pentru ca, soldat cu o cască ce îi alunecă tot timpul pe-o parte, să poată fi prins tot mereu de căutătorul de imagini. Încă mai este înarmat, încă își mai ține pistolul automat pregătit să deschidă focul. Fără rost atârnă pe el, ca o tobă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
copaci, are și el umbră, dar nu reușește să găsească drumul care iese din pădure, se împiedică mergând fără să bage de seamă în cerc, scoate din săculețul de pâine ceva pesmeți sfărâmați, deșurubează capacul bidonului, bea, moment în care casca de oțel îi alunecă pe ceafă. El nu știe cum trece, minut cu minut, timpul, nu are la îndemână nimic cu care ar putea pune întrebări viitorului, dar îi este dor de un tovarăș care nu are încă nume și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
cu arma coborâtă, atât de aproape încât să ne putem atinge, chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut din naștere dispoziția asta molatică. Pe urmă spaima, fiindcă și-a aprins bricheta: țigara pe fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
personaje mici ca niște jucării. La distanță de tragere, m-am întâlnit de multe ori cu armata sovietică. Fără să-i poată fi recunoscute chipurile, ea micșora distanța pas cu pas. Dar nu s-a tras nici un glonț. Sub chipie, căști, căciuli de blană, unele dintre siluetele care înaintau încet s-ar putea să fi fost de vârsta mea. Uniforma de culoarea pământului. Fețele lor de băieți. Puteai să-i numeri de la stânga la dreapta. Fiecare dintre ei era o țintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
în față istorie după istorie, bătălie după bătălie, am la ureche pe nu știu cine care-mi tot șoptește ceva, mă văd totodată cum văd tot ceea ce se petrece, cred că visez, sunt însă și rămân cât se poate de treaz, până când casca de oțel a cărei curea s-a slăbit acum, exact acum, îmi este smulsă de pe cap și eu îmi pierd cunoștința. De presupus că numai pentru scurt timp, în măsura în care timpul putea fi măsurat. Ce s-a întâmplat imediat după aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de sus pare să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-șef care, invitându-ne prin gesturi - „Mă rog frumos, domnii mei“ - să fi putut atenua foamea noastră. Se spunea că a fost transferat la o indicație venită de sus de tot. Într-un jeep, așezat între doi polițiști militari cu căști albe lăcuite, așa se spunea că a fost văzut ultima oară. În același timp își făceau apariția zvonurile. Generalul Patton, care comanda A Treia Armată americană și a cărui ură față de ruși, exprimată deschis în discursuri de tot felul, alimentase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

crez. Pujato, 21 octombrie 1942. H. Bustos Domecq Două fantezii memorabile (1946) MARTORUL Isaiia, VI, 5 — Că bine le mai zici, nea Lumbeira. Egzistă spirite pă bune căpoase, care preferă mai bine o rație dă băsmiri, care chiar și Nunțiu cască când le aude a mia oară, În loc de-o dezbatere cot la cot despre o chestie care nu șovăiesc să cânt că-i cea mai cea. Tu caști fleoanca, că stai gata să-ți frângi gâtu, să-i tragi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-ți frângi gâtu, să-i tragi o sentență-bombă pă nemurirea sufletului și, chiar nainte să-ți iei biștarii, Îți bagă pă gât gălușca cu tărășenia care, dacă caști bine urechile, nu te mai prind vrodată În lăptăria aia. Da unii cască urechile de-amboulea. Nu-i dă glumă, neamule, cât Îmi mai glisez un completo În cală și dacă nu mă iei cu zoru, o să-ți turui o pătăranie care, dacă nu cazi lat pă spate, e decât pencă, când ți-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

fond al comunicațiilor radio și frânturi de fraze pe care nu le putea Înțelege. Pe un ecran apăruse un scafandru, pășind pe fundul oceanului. În lumina artificială stridentă, Norman observă că scafandrul purta un costum de culoare albastră și o cască galbenă, turnată Într-o formă deosebită. — La ce adâncime se află? Întrebă el, arătând spre ecran. — Nu știu exact, probabil la trei-patru sute de metri. — Și ce au găsit? — Până acum doar o aripă imensă din titan, răspunse ofițerul privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Norman. Dacă sunteți amabil, doctore Johnson, mai inspirați o dată ... Calibre de metal Îi atingeau bărbia și fruntea. O bandă Îi Înconjura capul. Apoi calibrele Îi măsurară distanța dintre ureche și bărbie. Asta pentru ce e? — Trebuie să vă găsim o cască potrivită, domnule. — Nu era mai simplu să Încerc una? Așa se procedează, domnule. La cină primiră macaroane arse cu brânză. Norman dădu farfuria la o parte după câteva Înghițituri. Asistentul apăru În ușă. — Este timpul pentru instructajul de la ora 17

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
explică apoi că habitatul DH-8 era construit din cinci cilindri mari, notați de la A la E. — Cilindrul A este sasul, În el ne aflăm acum. Îi conduse Într-un vestiar Învecinat. Pe perete atârnau țepene costume grele de protecție și căști galbene de tipul celor purtate de scafandri. Căștile aveau un aspect futurist. Norman ciocăni una din ele cu degetul. Erau din material plastic și surprinzător de ușoare. Observă că pe una din plăcuțele de identificare fusese imprimat „JOHNSON“. — Va trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cinci cilindri mari, notați de la A la E. — Cilindrul A este sasul, În el ne aflăm acum. Îi conduse Într-un vestiar Învecinat. Pe perete atârnau țepene costume grele de protecție și căști galbene de tipul celor purtate de scafandri. Căștile aveau un aspect futurist. Norman ciocăni una din ele cu degetul. Erau din material plastic și surprinzător de ușoare. Observă că pe una din plăcuțele de identificare fusese imprimat „JOHNSON“. — Va trebui să purtăm astea? — Da, răspunse Barnes. — Înseamnă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
se pare că ai să-ți vezi visul cu ochii. Trebuie să mergem și s-o deschidem cu mâna. Să ne echipăm. ÎN NAVĂ În vestiarul Cilindrului A, Norman Își puse costumul. Tina și Edmunds Îl ajutară să-și potrivească casca și asigurară inelul de etanșare de la gât. Simți greutatea rezervoarelor pentru respirație prin intermediul curelelor ce-i apăsau umerii. Inhala aerul cu gust metalic. Intercomul din cască emise zgomotul specific de conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Cilindrului A, Norman Își puse costumul. Tina și Edmunds Îl ajutară să-și potrivească casca și asigurară inelul de etanșare de la gât. Simți greutatea rezervoarelor pentru respirație prin intermediul curelelor ce-i apăsau umerii. Inhala aerul cu gust metalic. Intercomul din cască emise zgomotul specific de conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman Își Îndreptă privirea către silueta pe a cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să râdă. Se Înghesuiră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să râdă. Se Înghesuiră În sasul strâmt, ciocnindu-și căștile Între ei, apoi trapa peretelui despărțitor din stânga se Închise, iar roata de siguranță se Învârti. Barnes le spuse: — În regulă, fraților, respirați liniștiți. Apoi deschise tambuchiul inferior, lăsând să se vadă apa Întunecată, care nu pătrunse În compartiment. — Habitatul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Norman era neliniștit. Ascultându-i pe ceilalți cum respiră, Îi simți și pe ei nervoși. — OK? Toată lumea prezentă? se interesă Barnes. — Așteptați să pregătesc camera video, domnule, spuse Edmunds. — Bine, așteptăm. Se aliniară toți lângă ușă, purtând Încă pe cap căștile. „N-o să fie o priveliște prea grozavă“, Își spuse Norman. Edmunds: - Merge banda. Ted: - Aș vrea să spun câteva cuvinte. Harry: - Doamne, Ted. Chiar n-ai putea să renunți? Ted: - Cred că e important. Harry: - Dă-i drumul, fă-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Beth. Beth scoase sonda unui analizator portabil de gaze. Afișajul se lumină. — Heliu, oxigen, urme de CO2 și vapori de apă. Proporții normale. Este o atmosferă presurizată. — Adică nava Își reglează singură atmosfera? — Se pare că da. — Bine. Scoateți-vă căștile. Barnes și-o scoase primul, respirând aerul navei. — Pare În regulă. Metalic, ușor Înțepător, dar În regulă. Inspiră adânc de câteva ori și Încuviință din cap. Ceilalți Își scoaseră și ei căștile, lăsându-le pe podea. — Așa-i mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
atmosfera? — Se pare că da. — Bine. Scoateți-vă căștile. Barnes și-o scoase primul, respirând aerul navei. — Pare În regulă. Metalic, ușor Înțepător, dar În regulă. Inspiră adânc de câteva ori și Încuviință din cap. Ceilalți Își scoaseră și ei căștile, lăsându-le pe podea. — Așa-i mai bine. — Intrăm? — De ce nu? După o scurtă ezitare, Beth păși prima, zâmbind: — Mai Întâi doamnele. Ceilalți o urmară. Norman aruncă o privire Înapoi, spre căștile aliniate pe podea. Edmunds, cu camera la ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Încuviință din cap. Ceilalți Își scoaseră și ei căștile, lăsându-le pe podea. — Așa-i mai bine. — Intrăm? — De ce nu? După o scurtă ezitare, Beth păși prima, zâmbind: — Mai Întâi doamnele. Ceilalți o urmară. Norman aruncă o privire Înapoi, spre căștile aliniate pe podea. Edmunds, cu camera la ochi, Îi spuse: — Mergeți Înainte, doctore Johnson. Norman se Întoarse și păși În astronavă. INTERIORUL Se opriră pe o pasarelă lată de un metru și jumătate. Îndreptând lanterna În jos, Norman constată că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Barnes, ne auzi?” Din nou nici un răspuns. — A Întrerupt linia intercomului, spuse Beth. Nu te poate auzi. — Crezi că cel de afară mai trăiește? — Nu știu. S-ar putea. — Să mergem. Simți gustul metalic și uscat al aerului comprimat din cască și răceala paralizantă a apei când Își dădu drumul prin chepengul din podea și se lăsă În Întuneric, către fundul moale și noroios. Câteva clipe mai târziu, Beth ateriza lângă el. — E totul În regulă? Întrebă ea. — Minunat. — Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]