2,847 matches
-
fost de ajuns. M-a trecut un fior rece. Acum Îmi percheziționa haina. E din velur violet, pe care se vede orice urmă. În rucsac era schimbul de haine pentru după lecție: un pulover verde Închis și pantaloni strâmți din catifea. Polițistul se uită lung la ei, gânditor. — V-aș putea cere să vă Îmbrăcați cu astea, dnă Jones? Întrebă el. Așa, ați putea să lăsați la noi echipamentul pe care-l purtați acum. M-am Întristat brusc. ăsta era tricoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zboruri. Avea nota 10 de la mine pentru conștiinciozitate. Ah, dar nu sunt chiar pentru călătorii, spuse femeia, deschizând pentru prima dată gura și lăsând să se audă o voce studiată. Părul Îi era legat la spate cu o fâșie de catifea, ca cele purtate de școlărițe. Altă blondă. Tare aș fi vrut să știu cum să-mi afișez disprețul. — Ne-am gândit că ar fi perfecte pentru weekenduri la țară. Știți, vara, cu capota mașinii lăsată. Vor arăta splendid pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
câte Îmi puteam da seama, zugrăveala era verde pal, dar pereții erau Într-atât de Încărcați cu picturi În ulei, că nu mi-aș fi pariat banii pe asta. Ușa apartamentului Îmi fusese deschisă de un omuleț În pantaloni de catifea reiată, vestă muștar și haină de tweed. Peste vestă Îi atârna lanțul unui ceas de buzunar. Papionul și ochii mici și strălucitori, ca de animal sălbatic, ai omulețului Îmi aminteau de personajele din Alice În Țara Minunilor. Numele lui Duggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
teatrală, dacă n-ar fi fost, de fapt, teribil de amenințătoare. Se ridică În picioare, Împingând scaunul cu atâta forță Încât acesta scrâșni a protest. — Vă cunoașteți? Întrebă Gavin Pritchett. Omul purta o cămașa de flanel bej, un sacou de catifea reiată maro, iar la gât, o cravată pe care se părea că obișnuia să o mestece În momentele de tensiune. — Da. Bună, Janice! am salutat, Într-un efort eroic de a nu arăta vinovată. Ce mai face Devon? N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
digere orice, am observat eu. Gândește-te la ce-i vezi mâncând pe stradă. Janey oftă și se ridică. Era o fată foarte drăguță, ceva În genul unei nimfe de secol XVIII: rotunjoară, dulce și albă ca o pernă de catifea a cărei țesătură se uzase. Avea ochi mari, iar mâinile, adunând acum farfuriile Într-un vraf, erau practic rotunde, cu degețele scurte, ca niște steluțe de mare. — Pot să te ajut și eu să strângi? am Întrebat-o. — Nu, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îndreptat privirile spre Duggie, care stătea dedesubtul instalației, cu capul dat ușor pe spate, aparent Îmbrăcat În aceleași haine pe care le avusese și la petrecere, inclusiv lanțul ceasului de buzunar atârnând peste vestă. Haina de tweed și pantalonii de catifea reiată păreau o ținută confortabilă. Fără Îndoială că Felice ar fi descris asta drept stilul clasic al gentlemanului englez. Nu cred că el o asculta prea atent, lăsându-mi impresia că acesta era comportamentul lor obișnuit. Instalația mobilă! spuse Felice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de septembrie, cu totul pustiu. Doar servitorul se găsea acolo, la fel de discret ca Întotdeauna. Mă conduse la primul etaj, unde Îl l-am găsit pe Maestru pierdut În meditație, cu gândul dus departe, afundat Într-un fotoliu de creton și catifea. Văzându-mă sosind, chipul i se lumină. Veni spre mine cu pași mari, mă strânse la piept, cerându-și iertare pentru răul pe care mi-l pricinuise, declarându-se fericit că putusem s-o scot la capăt. I-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie, mama spăla două cești de cafea. Ea servea cafeaua turcească în ceșcuțe de porțelan, acelea pe care eu n-aveam voie să le ating. Mama ghicea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor, a violoncelelor, care corespund basului, și a contrabașilor, care sunt cei cu voce groasă. Stă așezată acolo, pe un scaun Îngust tapisat cu catifea stacojie, și Îl privește fix pe primul violoncelist, acela pe care l-a văzut dormind și care poartă pijama În dungi, acela care are un câine care la această oră doarme la soare În curtea casei, așteptând Întoarcerea stăpânului. Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lovind canapeaua, care îi răspunde imediat printr-un norișor de praf, eu îmi fac de lucru, deschid și închid frigiderul, până când se lasă liniștea, iar ea iese din cameră abia după aproape o oră, îmbrăcată într-o cămașă albastră de catifea pe care i-o cumpărasem demult, cu buclele neascultătoare prinse cu un elastic. Arăți minunat, spun eu surprinsă, uite cum îți scoate în evidență ochii culoarea aceasta, și cât ești de frumoasă cu fața descoperită, văd că și ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
E adevărat că la chip eram puțin mai drăguță decât sora mea și de aceea părinții s-au hotărât să facă din mine o fată atrăgătoare. M-au dat la școala aceea, de la bun început. Mă îmbrăcau în rochii de catifea, în bluze cu volănașe, aveam pantofi de lac în picioare și m-au dat la balet și la pian. Toate acestea au făcut-o pe sora mea să mă iubească și mai mult. Se lăuda cu mine la toată lumea. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
venea să îl ajut. Era ca un cadou prețios pe care îl desfăceam iar și iar. Prima dată când am făcut dragoste nu puteam să cred cât de frumos era, avea brațele ca două frânghii răsucite sub pielea albă de catifea, abdomenul plat și puternic, părul desfăcut pe spate. A trebuit să-mi mușc limba ca să nu-i spun cât e de minunat. Se jena foarte ușor. Mă așez confortabil în fotoliu, privind cu lăcomie la cea mai apropiată fotografie - Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu blândețe. —Rebecca, trebuie să te ajut cumva. Capitolul II Pereții dormitorului meu sunt vopsiți în roșu închis, iar patul este în întregime alb. Pe pat sunt perne albe de dantelă, o pătură și două perne mari și moi de catifea albă. Pe peretele de la capătul patului am o gravură în roșu și negru semnată Rothko. De fapt, se afla acolo unde atârnă acum portretul lui Patrick și a trebuit să o mut. Îmi place dormitorul meu. Aici pot fugi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
E foarte frumos aici, îi spun. —Nu-i așa? Înțelegi acum de ce vin în fiecare săptămână. Îmi zâmbește și o boare de vânt îi ciufulește părul. Cerul e senin și pajiștea din fața noastră, după iarna îndelungată și ploioasă, pare de catifea. Oricât m-aș plânge de vremea din Anglia, iarbă ca a noastră primăvara n-are nimeni. Aș vrea să-mi dau pantofii jos și să-mi afund picioarele în ea, să simt cum îmi gâdilă tălpile și-mi intră printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tebană”, sugeră Belbo. „Dar gândiți-vă ce viață de infern, În mijlocul altor oameni de arme care n-au făcut legământul, și când năvălesc Într-un oraș și ți-o violează pe mica maură, cu pântece de mosc și ochi de catifea, ce face templierul printre miresmele cedrilor Libanului? Lăsați-i-l măcar pe micul maur. Acum Înțelegeți de ce se răspândește zicala «să bei și să Înjuri ca un templier». E cam ca și cu povestea capelanului În tranșee, care trage rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
recuziter. Una reprezenta o femeie pe un tron, cu o rochie imaculată, sau aproape, presărată cu paiete. Deasupra ei atârnau, suspendate de niște fire, niște creaturi de o formă imprecisă, ce mi se părură realizate ca păpușile lui Lenci, din catifea, servind altădată drept ornament. Într-un colț, un amplificator lăsa să răzbată un sunet Îndepărtat de trompete, acesta de bună calitate, poate era ceva de Gabrieli, iar efectul sonor era de un gust mai sigur decât cel vizual. La dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colț, un amplificator lăsa să răzbată un sunet Îndepărtat de trompete, acesta de bună calitate, poate era ceva de Gabrieli, iar efectul sonor era de un gust mai sigur decât cel vizual. La dreapta, o altă figură feminină Îmbrăcată În catifea stacojie, cu o centură albă, iar pe cap o cunună de lauri, și alături o balanță aurită. Agliè ne explica Întruna diferitele referințe, dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe care se găsea o carte legată În catifea neagră și o lumânare Într-un sfeșnic de fildeș. Lângă sfeșnic, un glob pământesc rotitor și un orologiu deasupra căruia se găsea o mică fântână de cristal, din care curgea un lichid de culoarea sângelui. Deasupra fântânii era probabil un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie, înfășurată în haina de iarnă, cu blana de vulpe în jurul gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată pe cap, fata parcă răspândea o lumină vaporoasă în odaia ce se lupta cu amurgul. ― Ai adus bucurie în camera asta mohorâtă... Titu Herdelea amestecase o tremurare romanțioasă în cuvinte, ceva teatral și prefăcut, deși inima îi era într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din Pitești a spus căpitanului Corbuleanu, care socotea imprudentă călătoria prin sate în asemenea zile de surescitare, că el stă sau cade cu deviza lui, iar deviza, citită undeva de curând și adoptată, era: pumn de oțel în mănuși de catifea. Cu atât mai mult ținea să-și puie în evidență calitățile de gospodar județean eminent, cu cât ministrul ezitase să-l numească și marcase oarecare preferințe pentru un avocat care mai ocupase demnitatea de prefect în guvernarea trecută. A trebuit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Voia să spună că până va veni vreo anchetă care să stabilească împrejurările morții, dar nu îndrăznea. Petre privea lung fața noroită a bătrânului boier. Vedea pe obrazul stâng o dâră de sânge năclăit cu humă, ca o panglică de catifea neagră ieșită de sub căciula turtită. Tresări când auzi glasul primarului cu o imputare ascunsă: ― Mi se pare că nu fuseși aci, Petrică? ― Bine că n-am fost, Doamne iartă-mă! bâigui flăcăul. Că ce-o mai ieși din toate astea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a părut atât de veselă și de fericită, acuma avea o înfățișare posomorâtă, cu toate că razele asfințitului îi mângâiau zidurile și se jucau în geamuri, iar în grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tânără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă. Îl puse să-i povestească tot înainte de a sosi Gogu. Eugenia era îngrozită, dar mai mult de durerea soțului ei. Ea l-a oprit să plece la Amara pentru înmormîntarea Nadinei. I-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
habar n-avea ce era cu el în chestia asta! Ca de obicei, inginerul mugea și hohotea la cea mai neînsemnată poantă. ― Tu știi locul ăsta. continuă Parker. Pereții, planșeul și tavanul ― numai oglinzi. Pat, ioc! Numai o bucată de catifea, acolo, atârnată în mijlocul odăii pentru intimitate și să nu le lovești de oglinzi. Și gravitație, zero. Scutură din cap amintindu-și. ― Nu era un loc pentru amatori, a, nu, nici pomeneală! urmă inginerul râzând. Îmi închipui că puștiul era pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
avea acces la îmbrăcăminte, deoarece acum văd că obiectele de îmbrăcăminte au niște prețuri foarte mari, deși sunt de calitate îndoielnică, dar sunt la modă. Din țesături de bumbac, in, cânepă, eu îmi confecționez compleuri: fustă, fustă-pantalon și bluze. Din catifea de bumbac, îmi confecționez costum: fustă și bluză (taior, jachetă). Din țesături de lână mi-am confecționat fuste, pantaloni și taioare. Adopt linia de croială clasică, cu tăieturile strict necesare, pe verticală. Obiectele mele de îmbrăcăminte sunt lejere sau ușor
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
se agațe insectele. Pentru vară mi-am confecționat, din țesătură de in, bluze lejere cu mânecă lungă și fustepantaloni evazate, compleuri în culori pastelate: bleu, roz, verde etc. Pentru călătorie și concediu, mi-am confecționat pantaloni din in, cânepă, doc, catifea raiată. Pantalonii sunt potriviți: nici pre largi nici prea strâmți. O îmbrăcăminte este bine aleasă, atunci când nu o simți că o ai. Nu stânjenește pe nicăieri, nu pare prea ușoară sau prea grea. Totdeauna îmbrăcămintea trebuie să fie lejeră. În
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]