3,719 matches
-
și un aer oarecum descurajat. — Teribil aer funerar ne aduceți, don Tomás, comentă Fermín. Veți accepta din parte-ne măcar o cafeluță, nu-i așa? N-am să spun nu, zise Tomás, cu reticența lui obișnuită. Fermín Îi turnă o ceașcă din amestecul pe care Îl ținea În termos și care emana o suspectă aromă de Jerez. — E vreo problemă? am Întrebat eu. Tomás ridică din umeri. Nimic nou. Azi e ziua de naștere a tatei și am preferat să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
schimb subiectul. Nici tatăl dumitale? insistă Fermín, care se distra de minune. — Nu. Dar s-a jurat să afle și să-i rupă picioarele și să-i boțească fața cînd o să descopere cine-i. Am pălit. Fermín Îmi servi o ceașcă din poșirca lui fără să mă mai Întrebe. Am golit-o dintr-o Înghițitură. Avea gust de benzină călduță. Tomás mă observa În tăcere, cu privirea impenetrabilă și Întunecată. — Ați auzit domniile voastre? zise Fermín dintr-o dată. Ca un răpăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
multe minute fără să scoatem o vorbă, uitîndu-ne la figurile cenușii care iscodeau de dincolo de vitrină, rugîndu-ne ca vreuna dintre ele să prindă curaj și să intre ca să ne salveze de tăcerea aceea otrăvită. După un timp, Tomás Își abandonă ceașca pe tejghea și se Îndreptă spre ușă. — Pleci? Dădu din cap afirmativ. Ne vedem mîine puțin? am Întrebat. Am putea merge la un film cu Fermín, ca pe vremuri. Se opri În ușă. — N-am să-ți spun decît o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am concediat. Abuz de catedră. — Mda. — Ești sigur că nu te-au ciomăgit și pe tine? Îi dai cam mult cu monosilabele. CÎnd erai copilaș, erai mai vorbăreț. Ușa studioului se deschise și Bernarda intră ducînd o tavă cu două cești aburinde și o zaharniță. CÎnd am văzut-o cum merge, m-am temut să nu mă interpun În calea unei ploi de cafea fierbinte. — Îmi permiteți. Domnul o vrea cu un stropișor de coniac? — Mi se pare că sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pui prima În joc. — Cum porunciți, domnule Barceló. Deși eu am să dorm pe cuvertură. Ba bine că nu. Barceló așteptă ceremonios pînă cînd Bernarda se retrase. Își puse șapte cubulețe de zahăr și Începu să Învîrtă cu lingurița În ceașcă, schițînd un zîmbet felin printre nori de tutun olandez. — Vezi cum stau lucrurile. Trebuie să conduc casa cu mînă de fier. — Da, v-ați transformat Într-un căpcăun, don Gustavo. — Iar tu Într-un lingușitor. Spune-mi, Daniel, acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cel mai bun prieten al său din copilărie. Restul corpului venea Într-o altă sacoșă. Don Manuel, Înghițindu-și amarul, a urmat regulamentul. Vreți o cafea, don Gustavo? — Te rog. M-am dus după termos și i-am pregătit o ceașcă cu opt cubulețe de zahăr. O bău dintr-o sorbitură. — E mai bine? Îmi revin. Cum spuneam, fapt este că don Manuel era de gardă În ziua cînd a fost adus trupul lui Julián Carax la serviciul de necropsii, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spaniolii nu citesc. Mi-l Împrumutați și mie? — Pe rezervor aveți ultimul laureat al Premiului Criticii, i-am retezat-o eu. Infailibil. M-am Îndepărtat fără să-mi pierd aerul demn și m-am dus la tata, care pregătea o ceașcă de cafea cu lapte. — Ce-i cu ăsta? l-am Întrebat eu. — S-a jurat că se cacă pe el. Ce puteam face? — Să-l lași În stradă, poate așa se mai Încălzea. Tata se Încruntă. — Dacă nu te superi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pafnutie. „Suntem”, răspunse scurt Bikinski. „Chiar suntem...” „Înfloriți așa frumos”, continuă pe același ton inginerul. „Înflorim, chiar Înflorim”, replică Bikinki. „Nu numai sus, ci și jos. Suntem numai stamine...” „Așa, așa”, făcu inginerul, scuturându-și alene scrumul În farfurioara de la ceașca de cafea. „Deci și sus, și jos”, zise el. „Interesant...” „Mă rog”, Îl Îngână Bikinski, „e chiar destul de interesant...” „Eu știam că doar prietenul dumneavoastră Oliver are mania de a Înflori... Acum văd...” „Ce anume vedeți? Vi se spare suspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se dovedea a fi șeptarul. Nouarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nicotină și au efect deodorizant. Toate acestea datorită oxigenului activ din compoziția acestora...” Noimann folosise oare și tablete? La ce bun? Dantura Îi stătea impecabil În cavitatea bucală... Deocamdată n-o punea nici În pahar, nici În acvariu, nici În ceașca de cafea. Sfaturile acestea i-ar fi fost, desigur, de folos lui Papil, a cărui dantură falsă se mișca În gură ca o greblă. Nu știu de ce, Noimann privi În direcția acvariului, dar nu-l văzu În prima clipă. Acvariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și viceversa, tocmai pentru a vedea ce simte unul când Îl posedă pe celălalt... Configurația astrelor pare să fie prielnică oricăror combinații...” „Dar cu pictorul cum ar trebui să procedăm?” se Întrebă inginerul, privind cu atenție zațul prelins pe marginile ceștii de cafea. „Să-l chemăm un pic la ordine sau să-l lăsăm să umble așa, de capul lui, străbătând În lung și-n lat orașul și proferând amenințări? Cât despre Oliver, până la venirea noului Mesia, e bine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inox. „Deocamdată Îl vom lăsa să-și facă mendrele, dar la momentul oportun vom acționa În consecință și-i vom veni de hac. Avem noi ac și pentru Oliver, și pentru Bikinsi... „conchise Satanovski, desenînd cu-o scobitoare, pe fundul ceștii, un arbore și-o șapcă aplecată peste-un șevalet. Orașul abia se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau poate invers, ci ca pe un pătrat sau poate ca pe un dreptunghi...” „Adică?!” exclamă nedumerit acesta. „Adică”, Își mângâie surâzând bărbia inginerul Edward, „l-ai vedea nu ca pe o farfurie sau ca pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot felul de firimituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cititorului. C. Pedagogul Grințu Dacă ar fi trebuit să scrie un scenariu al dimineții din 20 aprilie 1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
are În ea un pat, un dulap metalic și o masă cu două scaune, deși este acum „camera pedagogului“, a fost destinată (și Încă mai este) păstrării lenjeriei de pat de la toate camerele de la etajul Întâi. Grințu privește din nou ceașca plină de mucuri și Își amintește sau descoperă cu neplăcere că a dormit În acest miros stătut de fum de tutun. Încearcă să folosească această informație pentru a-și explica indispoziția lui din această dimineață. Totuși nu se grăbește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înseamnă că geamurile erau Într-adevăr foarte murdare. Îi privește o vreme pe cei doi care se grăbesc să termine de făcut curat. Au aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și au Încercat să spele și geamurile. Au măturat și au spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă, da’ să nu vă mai prind că... - și se oprește pentru că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ca să iasă normal, pe poarta păzită a școlii. Grințu râde și-i zice: — Ia-o peste gard! Peste mai puțin de trei minute Îl chiar zărește sărind gardul Înalt de sârmă Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește ceașca dintr-o dată. — Puturoasă. - aprobă Grințu cu ochii pe fereastră și abia muindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înalt de sârmă Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește ceașca dintr-o dată. — Puturoasă. - aprobă Grințu cu ochii pe fereastră și abia muindu-și buzele În ceașcă. Îl agasează noul venit. E, de fapt, omul care Îi va lua locul. El, Grințu, n-are buletin de oraș și directorul liceului i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește ceașca dintr-o dată. — Puturoasă. - aprobă Grințu cu ochii pe fereastră și abia muindu-și buzele În ceașcă. Îl agasează noul venit. E, de fapt, omul care Îi va lua locul. El, Grințu, n-are buletin de oraș și directorul liceului i-a pus În vedere să-și caute alt loc de muncă. Pe Grințu nu-l deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-și repare impolitețea sărutându-i mâna fetei și Întrebând-o apoi dacă nu vrea o cafea. Scenariul lui continuă În timp ce urca scările spre camera de unde venise, Îi apostrofa pe câțiva elevi găsiți În dezordine pe culoar, intra și lua ceașca de cafea care rămăsese plină după refuzul lui Axente și se Întreba Întorcându-se ce e cu fata asta care a venit după Popescu până la cămin. Ar putea să-i fie soră, se gândea, poate prin existența ei se clarifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ei se clarifică ceva În genealogia lui Popescu sau, cine știe, poate-i o simplă prietenă. Începe să-mi fie greu să-i Înțeleg pe cei care au cu cinci-șase ani mai puțin decât mine! Oferindu-i În sfârșit fetei ceașca de cafea deja răcită, Îl Întrebă pe elev: — Ei, și, ce-ai aflat? — A fost foarte interesant, zise Popescu și se opri. În tăcerea instalată brusc În cameră după vorbele lui se auzi prima sorbitură a fetei. Evitau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
A fost foarte interesant, zise Popescu și se opri. În tăcerea instalată brusc În cameră după vorbele lui se auzi prima sorbitură a fetei. Evitau să-și Întâlnească privirea, nu se știe de ce. Fata privea cu atenție desenul kitsch de pe ceașca de porțelan calitatea a doua. Grințu aștepta ca unul din ei să Înceapă să povestească. Era avid de informațiile lor. Popescu se prefăcea că se gândește la ceva sau că nu știe cum să-și Înceapă povestea. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a devenit: o canalie. Nu ezită nici un moment să mintă și să jure strâmb pentru a viețui mai bine. La Început făcea asta pentru a supraviețui, avea o justificare perfectă, dar apoi? Ana terminase cu făcutul cafelelor, le turnase În cești și așezase ceștile pe covorul de iută de lângă pat. Se așeză cu grijă pe pat alături de Popescu, Îi luă acestuia capul În mâini cu un gest matern și-l sărută pe obraz. Hai, lasă, nu te mai gândi la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
canalie. Nu ezită nici un moment să mintă și să jure strâmb pentru a viețui mai bine. La Început făcea asta pentru a supraviețui, avea o justificare perfectă, dar apoi? Ana terminase cu făcutul cafelelor, le turnase În cești și așezase ceștile pe covorul de iută de lângă pat. Se așeză cu grijă pe pat alături de Popescu, Îi luă acestuia capul În mâini cu un gest matern și-l sărută pe obraz. Hai, lasă, nu te mai gândi la toate astea. Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui Eminescu... M-aș bucura să întâlnesc Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd “Iașii în carnaval”, S-admir actorii care trec Apoi, să urc în personal, Să-mi iau adio și
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]